Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, precum şi pentru completarea art. 25 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9.220 din 30 decembrie 2022 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.977A/2022. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020 are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal necesar aplicării Regulamentului (UE) 2017/352 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 februarie 2017 de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare şi a normelor comune privind transparenţa financiară a porturilor. Cu privire la legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă menţionate, Preşedintele României a formulat, la data de 28 noiembrie 2022, o cerere de reexaminare, solicitând Parlamentului reevaluarea unor dispoziţii referitoare la procedura de selecţie a membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare. 4. Se susţine, în esenţă, că legea a fost adoptată cu încălcarea art. 77 alin. (2), prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, iar în raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la fixarea limitelor sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii prin cererea formulată de Preşedintele României, a fost adoptată şi cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie. 5. În acest sens, se precizează că, potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, înainte de promulgare, Preşedintele României poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Norma constituţională nu dispune însă cu privire la prevederile care trebuie să fie reexaminate ca urmare a cererii formulate de Preşedintele României. În acest context, printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea Constituţională a statuat că reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecţiile menţionate în cererea Preşedintelui României, iar în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României. Cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Cererea formulată de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Preşedinte, poate menţine legea în forma adoptată iniţial sau, dimpotrivă, ţinând seama şi de punctul de vedere al Preşedintelui, o poate respinge (Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, Decizia nr. 1.596, Decizia nr. 1.597 sau Decizia nr. 1.598 din 14 decembrie 2011). Totodată, prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018 (paragraful 46), Curtea Constituţională a statuat că limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare, observând că scopul cererii de reexaminare îl reprezintă îmbunătăţirea actului normativ. 6. Se arată că, în ceea ce priveşte cauza de faţă, prin cererea de reexaminare, Preşedintele României a subliniat că în cuprinsul dispoziţiilor supuse reexaminării se foloseşte o terminologie neclară în privinţa domeniilor de studii solicitate membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare şi, având în vedere importanţa, rolul şi atribuţiile acestora, a susţinut necesitatea menţionării exprese a nivelului de studii solicitat în cadrul condiţiilor de selecţie. Totodată, prin cererea de reexaminare, Preşedintele României a arătat impactul pe care noile condiţii şi diminuarea unor cerinţe îl pot avea în privinţa componenţei şi a selecţiei membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare şi a solicitat reevaluarea acestora, cu referire la eliminarea condiţiei ca experienţa profesională de 5 ani să fie dobândită în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori în cadrul instituţiilor publice, precum şi a condiţiei ca respectivele competenţe profesionale ce trebuie să fie dovedite prin minimum 5 ani de experienţă în îndeplinirea unor atribuţii de conducere, reglementare sau control să fie în domeniul naval, condiţii prevăzute în prezent de art. 42 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999. 7. Se precizează că domeniul portuar are, prin însăşi natura activităţilor specifice, o contribuţie semnificativă la creşterea competitivităţii, deopotrivă din perspectiva economiei naţionale şi a poziţiei industriilor europene pe pieţele mondiale. De aceea, pentru a face faţă în mod adecvat provocărilor cu care se confruntă domeniul şi pentru a beneficia în mod real de oportunităţile de dezvoltare, este esenţial ca măsurile legislative sau administrative dedicate să fie clare, orientate prioritar spre creşterea eficienţei, a competitivităţii şi a sustenabilităţii lanţurilor logistice şi de transport şi să poată fi aplicate fără generarea de sincope sau discontinuităţi. 8. Potrivit art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, în porturile în care infrastructura portuară aparţine domeniului public sau privat al statului, administraţiile portuare se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului ca unităţi care funcţionează în subordinea sau sub autoritatea ministerului. Totodată, administraţiile portuare au o serie de atribuţii deosebit de importante, inclusiv în ceea ce priveşte serviciile de siguranţă în porturi şi pe căi navigabile [conform art. 24 alin. (1) din acelaşi act normativ], motiv pentru care conducerile acestora au un rol esenţial în administrarea şi utilizarea infrastructurii de transport naval. 9. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se mai arată că, în procedura de reexaminare, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a admis un amendament prin care s-a înlocuit condiţia ca membrii organelor de conducere ale administraţiilor portuare să aibă competenţe profesionale dovedite prin minimum 5 ani de experienţă în administrarea sau managementul unor entităţi, persoane juridice care desfăşoară activităţi specifice sectorului transport, logistic, administrarea infrastructurii de transport, cu o condiţie de experienţă de minimum un an în respectivele domenii. Ulterior, tot în procedura reexaminării, Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea în forma adoptată de Senat. Cu alte cuvinte, Parlamentul a diminuat şi mai mult condiţiile şi cerinţele pentru selecţia membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare. 10. Se arată că această modificare a numărului minim de ani de experienţă în administrarea sau managementul unor entităţi, persoane juridice care desfăşoară activităţi specifice sectorului transport, logistic, administrarea infrastructurii de transport nu are legătură cu aspectele solicitate în cererea de reexaminare şi, în consecinţă, a fost realizată cu depăşirea limitelor reexaminării. În esenţă, redeschiderea procedurii legislative a reprezentat pentru Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, prilejul de a adopta o soluţie legislativă ce este diametral opusă aspectelor semnalate de Preşedintele României în cererea de reexaminare. Acest aspect contravine celor statuate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a descris posibilităţile pe care le are la dispoziţie Parlamentul cu privire la cererea de reexaminare, respectiv: admiterea, admiterea în parte sau respingerea. 11. Raportând considerentele de principiu reţinute de jurisprudenţa constituţională la specificul prezentei sesizări de neconstituţionalitate, se arată că, în ceea ce priveşte cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, nu se poate susţine nici că aceasta a fost admisă sau admisă în parte, nici că a fost respinsă. Între forma legii care a fost trimisă iniţial la promulgare şi cea adoptată în urma soluţionării cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României există o diferenţă ce constă în înlocuirea sintagmei „5 ani“ cu sintagma „un an“, însă această diferenţă, dincolo de evidenţa faptului că nu reprezintă o formă de admitere a cererii de reexaminare, nu poate fi considerată nici respingere a acesteia, întrucât conţinutul normativ al art. I pct. 1 din legea criticată, cu referire la art. 42 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, a fost modificat. Această diferenţă nu se poate încadra nici în practica permisă de instanţa constituţională în beneficiul reglementării, practică impusă de necesitatea coerenţei reglementării, de completare a unor texte din lege care nu au făcut în mod expres obiectul cererii de reexaminare. În plus, admiterea amendamentului ce a condus la înlocuirea sintagmei „5 ani“ cu sintagma „un an“ nu este motivată sub niciun aspect, nici cu raţiuni de tehnică legislativă, nici cu raţiuni de nevoie socială reală. 12. În realitate, cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României a condus la redeschiderea procedurii legislative şi adoptarea unei soluţii legislative în total dezacord cu motivele şi raţiunile acesteia şi la un rezultat imposibil de atins dacă ar fi fost respinsă. Forma legii deduse controlului de constituţionalitate este consecinţa exercitării de către Preşedintele României a dreptului său constituţional de a formula cerere de reexaminare. Se arată că, la momentul exercitării acestei prerogative, Preşedintele României trebuie să aibă certitudinea şi garanţia că, în cadrul procedurii reexaminării, soluţia legislativă adoptată nu încalcă limitele reexaminării. În caz contrar, dacă nu ar exista această certitudine, dacă intervenţia autorităţii legiuitoare ar reprezenta altceva decât admitere/admitere în parte/respingere/modificare în beneficiul reglementării impuse de necesitatea coerenţei reglementării, recurgerea la acest mecanism constituţional ar rămâne golită de conţinut. Mai mult, Preşedintele României s-ar afla în imposibilitatea de a mai solicita reexaminarea unor dispoziţii introduse pentru prima dată sau modificate în procedura de reexaminare, fără nicio legătură cu motivele invocate în cererea de reexaminare. 13. În acest sens, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate subliniază că, pe lângă jurisprudenţa Curţii Constituţionale anterior invocată, în accepţiunea căreia redeschiderea procedurii legislative ca urmare a formulării unei cereri de reexaminare, potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, este limitată la obiecţiile formulate de Preşedintele României, instanţa constituţională a reţinut că relaţia dintre Preşedintele României şi Parlament este caracterizată printr-un dialog constituţional permanent, iar în cadrul acestuia fiecare dintre cele două autorităţi trebuie să colaboreze în mod loial, cu respectarea rolului lor constituţional (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 47). De altfel, la nivel infraconstituţional, în acord cu acest principiu, procedura de soluţionare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României este reglementată de art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi de art. 150 din Regulamentul Senatului. 14. În cazul legii criticate în cauză, prin procedura de reexaminare Parlamentul a modificat condiţiile privind selecţia membrilor organelor de conducere, adoptând o lege cu un conţinut diferit faţă de forma iniţială şi, în consecinţă, o nouă soluţie legislativă, neavută în vedere de cererea de reexaminare. Deşi, strict formal, s-a intervenit asupra unui text - art. I pct. 1 - ce a format obiectul criticilor cererii de reexaminare, în realitate, Parlamentul a depăşit limitele sesizării sale prin cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, adoptând o soluţie ce nu poate fi considerată admitere, admitere în parte, respingere ori modificare în beneficiul reglementării impusă de necesitatea coerenţei reglementării. Deşi criticile au vizat clarificarea domeniilor de studii şi păstrarea unui anumit standard în ceea ce priveşte competenţele profesionale, soluţia legislativă propusă prin legea criticată diminuează chiar standardul pe care îl stabilise prin forma legii transmise iniţial la promulgare. Adoptând astfel conţinutul normativ al legii criticate, Parlamentul a acţionat ca şi când nu ar fi fost în procedura de reexaminare a legii, ci în procedura obişnuită/comună. 15. Într-o astfel de situaţie, având în vedere imposibilitatea de a cere reexaminarea unei astfel de dispoziţii, introduse pentru prima dată într-o procedură de reexaminare derulată în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a nesocotit obligaţia de loialitate constituţională, iar legea criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 77 alin. (2) din Constituţie. 16. Faţă de cele de mai sus şi în raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia limitelor sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii prin cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, se susţine că legea criticată a fost adoptată şi cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie. 17. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 18. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în esenţă, referitor la criticile formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, apreciază că prin actul normativ contestat nu a fost încălcat niciunul dintre principiile consacrate de Legea fundamentală cu referire la supremaţia Constituţiei şi a legii. Totodată, apreciază că susţinerile autorului sesizării nu sunt bazate pe dispoziţiile Constituţiei, fiind doar considerente de oportunitate şi opinii bazate pe interpretarea normelor juridice invocate. 19. Referitor la procesul legislativ al legii criticate, arată că, în data de 19 decembrie 2022, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020 prin admiterea parţială a aspectelor semnalate în cererea de reexaminare a Preşedintelui României. Ca urmare, Senatul a înaintat legea în cauză Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, fiind sesizată Comisia pentru transporturi şi infrastructură în vederea reexaminării legii şi înaintării unui raport. În urma finalizării dezbaterilor, membrii comisiei menţionate au hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor raportul prin care au propus adoptarea legii în forma înaintată de Senat. În data de 20 decembrie 2022, legea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată de Camera Deputaţilor, ca urmare a reexaminării la cererea Preşedintelui României. 20. Cu referire la normele juridice de fond şi de procedură incidente reexaminării legii ca urmare a cererii Preşedintelui României, consideră că dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu circumscriu obiectul sau limitele cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României. Ca urmare, reexaminarea legii poate privi legea în ansamblul său ori doar anumite dispoziţii ale acesteia. De asemenea, sub aspectul conţinutului, cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României poate viza atât aspecte de legalitate, de constituţionalitate, cât şi aspecte de oportunitate. Se susţine că regulile procedurale aplicabile în această situaţie nu mai sunt reglementate la nivel constituţional, ci sunt norme infraconstituţionale, prevăzute în regulamentele celor două Camere. 21. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că opiniile exprimate de autorul sesizării sunt în dezacord cu rolul Parlamentului de unică autoritate legislativă, consacrat de art. 61 alin. (1) din Constituţie. Însăşi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, a precizat că Parlamentul are, de principiu, obligaţia constituţională de a legifera în orice domeniu şi în privinţa oricărui raport juridic reflectat din viaţa socială, economică, culturală, juridică a statului, deţinând, prin voinţa Adunării constituante, monopol de legiferare. 22. Consideră că stabilirea criteriilor de selecţie a membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare nu poate fi reţinută ca argument de neconstituţionalitate, fiind mai degrabă un aspect de oportunitate, în care Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare, are deplină competenţă de apreciere. În sprijinul acestei argumentaţii se menţionează Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, prin care s-a statuat că, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul poate adopta orice soluţie pe care o consideră oportună şi necesară. De asemenea, în Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018, se arată că un ipotetic control cu privire la oportunitatea soluţiei legislative excedează în totalitate sferei de competenţă a Curţii Constituţionale, având în vedere că adoptarea măsurii în cauză ţine de marja de apreciere exclusivă a Parlamentului, a cărui opţiune în privinţa caracterului oportun al măsurii nu poate fi cenzurată. 23. Invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 515/2004, în care se precizează că limitele exercitării rolului Parlamentului sunt prevăzute expres în Legea fundamentală. Astfel, examinând concepţia legiuitorului constituant cu privire la exercitarea de către Parlament a atribuţiilor sale de legiferare, Curtea a constatat că, în cazul procedurii legislative de reexaminare a legii, acolo unde acesta a dorit, a stabilit în mod expres limitele reexaminării, având în vedere că în Constituţie este reglementată procedura legislativă de reexaminare a legii prin raportare la art. 77 alin. (2) şi art. 147 alin. (2) din Constituţie. Or, dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală nu stabilesc, în mod expres, o limită de natură să aducă vreo restrângere a competenţei Parlamentului cu privire la reluarea procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare formulată de Preşedintele României. Prin urmare, consideră ca fiind nefundamentată critica privind depăşirea cererii de reexaminare. 24. Precizează că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020 are ca obiect de reglementare implementarea Regulamentului (UE) 2017/352 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 februarie 2017 de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare şi a normelor comune privind transparenţa financiară a porturilor, în contextul îndeplinirii de către România a obligaţiilor ce îi revin în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene. Acest regulament a intrat în vigoare la data de 24 martie 2019, având aplicabilitate directă în toate statele membre ale Uniunii Europene, şi conţine norme privind transparenţa financiară a administraţiilor portuare, precum şi accesul la piaţă pentru furnizorii de servicii portuare. De asemenea, prevede înfiinţarea unei autorităţi relevante care să verifice conformarea administraţiilor portuare şi a furnizorilor de servicii portuare cu dispoziţiile Regulamentului (UE) 2017/352, inclusiv verificarea respectării normelor de concurenţă şi de ajutor de stat în contextul stabilirii tarifelor de către autorităţile portuare. La data de 21 martie 2019, Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisia Europeană cu privire la faptul că, în România, Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval este autoritatea relevantă în sensul prevederilor art. 17 din regulament. Având în vedere că legislaţia naţională nu cuprinde nici norme cu privire la desemnarea acestui Consiliu drept autoritate relevantă şi nici instrumentele juridice necesare punerii în aplicare a prevederilor europene, a fost imperios să se modifice şi să se completeze cadrul normativ naţional, astfel încât să fie evitate orice neconcordanţe sau contradicţii cu normele europene, iar Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval să beneficieze de instrumente adecvate în scopul implementării eficiente a Regulamentului european. Ca urmare, s-a procedat la modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999, pentru a se conferi Consiliului de Supraveghere din Domeniul Naval calitatea de autoritate relevantă, precum şi pentru a se defini contravenţiile din domeniul activităţilor portuare şi modul de sancţionare a încălcărilor prevederilor actului normativ european. 25. Arată că, prin prisma aspectelor menţionate anterior, în absenţa unui cadru legal adecvat, care poate fi asigurat prin modificările aduse Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999, consecinţele negative imediate sunt reprezentate de o eventuală declanşare de către Comisia Europeană a procedurii privind neîndeplinirea obligaţiilor pe care România le are în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene. 26. Având în vedere considerentele expuse, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi propune respingerea acesteia. 27. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport cu art. 77 alin. (2) prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere, arată că, din analiza formei proiectului de lege transmis spre promulgare ca urmare a finalizării procedurii de reexaminare, se observă că Parlamentul a modificat, într-adevăr, textul art. I pct. 1 din proiectul Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020, însă modificarea a avut ca obiect condiţia referitoare la experienţa în administrarea sau managementul unor entităţi, aspect care nu a făcut obiectul cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României. 28. Menţionează cele statuate de Curtea Constituţională, în sensul că reexaminarea poate fi cerută o singură dată de Preşedintele României, pentru orice motiv - de formă sau de fond, cu privire la legea în integralitatea sa sau pentru unele dintre textele sale. În cadrul acestei proceduri, reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecţiile menţionate în cererea Preşedintelui României, iar, în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României (Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013). Or, procedura legislativă de reexaminare a unei legi este o procedură specială prin care se redeschide procedura parlamentară numai pentru criticile formulate de Preşedintele României (Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018 sau Decizia nr. 483 din 12 iulie 2018). 29. Totodată, Guvernul observă că art. 140 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, prevede cele 3 variante de propunere pe care le poate cuprinde raportul comisiei de specialitate: adoptarea legii modificate şi completate în întregime sau parţial, în sensul cerut de Preşedinte în cererea de reexaminare; adoptarea legii în forma adoptată iniţial de Parlament, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare; respingerea legii; reformularea textelor care au legătură cu solicitările din cererea de reexaminare în vederea corelării tehnico-legislative a tuturor dispoziţiilor legii în cazul în care solicitările din cererea de reexaminare sunt acceptate, în parte sau în totalitate. 30. Mai arată că, prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 47, Curtea a statuat că relaţia dintre Preşedintele României şi Parlament este caracterizată printr-un dialog constituţional permanent, iar în cadrul acestuia fiecare dintre cele două autorităţi trebuie să colaboreze în mod loial, cu respectarea rolului lor constituţional. Dialogul constituţional are ca efect redeschiderea procedurii legislative între aceste instituţii, însă numai în limitele cererii de reexaminare. Depăşirea acestor limite ar acorda, în cadrul acestei relaţii, un rol preeminent fie Parlamentului, fie Preşedintelui României, după caz, întrucât, dacă s-ar redeschide procedura legislativă indiferent de limitele cererii de reexaminare, Parlamentul ar putea adopta o lege cu un conţinut total diferit faţă de cea iniţială, iar Preşedintele României nu va mai putea cere reexaminarea acesteia, fiind vorba, în sens strict formal, de aceeaşi lege, ceea ce impune promulgarea acesteia în termen de 10 zile de la comunicarea sa. Din contră, dacă s-ar aprecia că în ipoteza antereferită Parlamentul a adoptat o nouă lege, Preşedintele României ar dispune de dreptul de a formula o nouă cerere de reexaminare; or, această apreciere ar aparţine Preşedintelui României, care ar putea bloca procesul legislativ, transformând dreptul de veto suspensiv de care beneficiază într-unul decizional. 31. Din analiza Curţii Constituţionale a rezultat că soluţia corectă, care conciliază rolul preeminent al Parlamentului în procesul de legiferare şi rolul Preşedintelui României de a sancţiona punerea în executare a legii, este aceea ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare. Această soluţie se sprijină pe dialogul constituţional dintre cele două autorităţi publice, ce implică separarea şi echilibrul dintre funcţiile statului pe care acestea le exercită, pe necesitatea respectării rolului lor constituţional şi pe colaborarea constituţională loială dintre acestea. 32. Pentru argumentele prezentate, Guvernul apreciază că Parlamentul a depăşit limitele stabilite prin cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, fiind încălcate dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie. 33. Guvernul opinează că este întemeiată şi critica privind încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, în considerarea bogatei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale în materia procedurii reexaminării prevăzute de art. 77 alin. (2) din Constituţie, a împrejurării că puterea de lucru judecat ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 sau Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012), precum şi a principiului constituţional general al comportamentului loial. 34. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 35. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, precum şi pentru completarea art. 25 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 (PL-x nr. 620/2020). 36. Dispoziţiile Legii fundamentale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 77 alin. (2) care consacră dreptul Preşedintelui României de a cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii înainte de promulgare şi art. 147 alin. (4) referitor la obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale. (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 37. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, este necesară verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. 38. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27, sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32). 39. Referitor la titularul dreptului de sesizare, prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de Preşedintele României, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate. 40. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional şi la obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum se observă din fişa legislativă, legea supusă controlului a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 31 octombrie 2022 şi a fost trimisă spre promulgare la data de 9 noiembrie 2022. La 29 noiembrie 2022, Preşedintele României a solicitat reexaminarea legii de către Parlament, aceasta fiind ulterior adoptată, după reexaminare, de Senat, ca primă Cameră sesizată, la data de 19 decembrie 2022, şi de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, la 20 decembrie 2022. În aceeaşi zi a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii, iar la 23 decembrie 2022 a fost trimisă spre promulgare. Prezenta sesizare formulată de Preşedintele României a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 30 decembrie 2022. Se observă, aşadar, că sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul de 10 zile prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie şi că legea nu a fost promulgată de Preşedintele României, astfel că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul respectării celor două condiţii. 41. În vederea analizării admisibilităţii prezentei sesizări cu privire la cel de-al treilea aspect de admisibilitate - obiectul controlului de constituţionalitate, respectiv stabilirea sferei de competenţă a Curţii cu privire la legea dedusă controlului -, Curtea reţine că obiectul criticilor îl constituie conţinutul normativ al legii adoptate de Parlament, dar încă nepromulgate de Preşedintele României. 42. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate. (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate 43. Curtea observă că, la data de 9 noiembrie 2022, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, precum şi pentru completarea art. 25 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996. 44. În temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, la data de 29 noiembrie 2022, Preşedintele României a solicitat reexaminarea legii de către Parlament, arătând că în cuprinsul dispoziţiilor art. 42 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020, aprobată prin legea criticată în prezenta cauză, se foloseşte o terminologie neclară în ceea ce priveşte circumstanţierea domeniului de studii necesare pentru selectarea membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare ale porturilor în care infrastructura portuară aparţine domeniului public sau privat al statului. 45. În acest sens, având în vedere că modificările legislative menţionate fac trimitere la studii tehnice şi la domeniul tehnic, Preşedintele României a apreciat în cererea de reexaminare a legii că, pentru asigurarea unei aplicări unitare, ar fi necesară corelarea acestora cu domeniile fundamentale, ramurile de ştiinţă şi domeniile de studii prevăzute de actualul cadru legislativ, respectiv anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 433/2022 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2022-2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 4 aprilie 2022. Totodată, pentru respectarea standardelor de calitate a legii, în dimensiunea referitoare la claritatea reglementărilor, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a apreciat că se impune menţionarea expresă a nivelului de studii solicitat în cadrul condiţiilor de selecţie a membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare. 46. De asemenea, Preşedintele României a semnalat absenţa unor norme tranzitorii, care să asigure modul de conformare la noile cerinţe legale şi să menţină coerenţa cadrului normativ aplicabil pentru selecţia membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare, ceea ce este de natură să genereze dificultăţi în aplicare. Aceasta, deoarece prin legea trimisă spre reexaminare s-au reglementat noi condiţii pentru numirea membrilor organelor de conducere ale administraţiilor portuare, astfel că se impune clarificarea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, prin raportare la dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ, iar dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive. 47. Curtea observă că, în procedura de reexaminare, în urma analizei cererii formulate de Preşedintele României, unica modificare operată de Parlament în conţinutul normativ al legii criticate a constat în reducerea duratei experienţei profesionale necesare pentru a fi selectat ca membru al organelor de conducere ale administraţiilor portuare, de la minimum 5 ani la minimum un an de experienţă în administrarea sau managementul unor entităţi, persoane juridice care desfăşoară activităţi specifice sectorului transport, logistic, administrarea infrastructurii. 48. În jurisprudenţa sa referitoare la procedura reexaminării legii, declanşată în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că reexaminarea poate fi cerută o singură dată de Preşedintele României, pentru orice motiv - de formă sau de fond, cu privire la legea în integralitatea sa ori doar pentru unele dintre textele sale. În cadrul acestei proceduri, reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecţiile menţionate în cererea Preşedintelui României, iar, în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României. Curtea a reţinut, de asemenea, că Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, Decizia nr. 1.598 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, sau Decizia nr. 443 din 12 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1138 din 25 noiembrie 2022, paragraful 55). 49. Aceste ipoteze se regăsesc normativizate în art. 140 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 12 august 2021, care prevede că, în urma raportului comisiei de specialitate, Parlamentul poate opta pentru una dintre următoarele trei variante: adoptarea legii modificate şi completate în întregime sau parţial, în sensul cerut de Preşedinte în cererea de reexaminare (în această ipoteză se va asigura, dacă este cazul, şi corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor legii, putând fi modificate şi alte prevederi aflate în strânsă legătură cu cele asupra cărora poartă cererea de reexaminare); adoptarea legii în forma adoptată iniţial de Parlament, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare; respingerea legii. 50. După parcurgerea procesului legislativ în cadrul procedurii de reexaminare, Parlamentul retrimite legea Preşedintelui, care trebuie să o promulge în cel mult 10 zile de la primire, nefiindu-i permisă o a doua cerere de reexaminare. Preşedintele poate, însă, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, să sesizeze Curtea Constituţională pentru controlul de constituţionalitate al legii (Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013). 51. În cauza de faţă, analizând forma legii trimisă iniţial spre promulgare la data de 9 noiembrie 2022 şi pe cea trimisă spre promulgare în urma reexaminării la 23 decembrie 2022, Curtea observă că intervenţia Parlamentului în cadrul procedurii de reexaminare a legii s-a făcut cu depăşirea limitelor sesizării, iar soluţia legislativă pentru care a optat Parlamentul nu se înscrie în niciuna dintre ipotezele consacrate în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 52. Intervenind asupra conţinutului normativ al textului menţionat, Parlamentul a ignorat conţinutul solicitării Preşedintelui României şi a apreciat util să modifice durata intervalului de timp care să se constituie în experienţă în administrarea sau managementul unor entităţi, persoane juridice care desfăşoară activităţi specifice sectorului transport, logistic, administrarea infrastructurii de transport pe care o persoană trebuie să o dovedească pentru a putea fi selectată ca membru în organele de conducere ale administraţiilor portuare, reducând-o de la 5 ani, cum era prevăzut în varianta legii trimisă iniţial la promulgare, la doar un an. 53. Noua redactare reflectă o concepţie legislativă diferită, mult mai permisivă în ceea ce priveşte standardele de selecţie pentru poziţia menţionată, care excedează sferei ideatice a dezbaterii pe care cererea de reexaminare ar fi trebuit să o declanşeze şi care ar fi trebuit să rămână circumscrisă clarificării domeniului studiilor solicitate, în concordanţă cu Nomenclatorul domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi structura instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2022-2023, nicidecum să determine schimbarea, prin diminuare, a numărului de ani de experienţă profesională relevantă în materie. 54. În aceste condiţii, redactarea rezultată în urma reexaminării solicitate de Preşedinte are valoarea unei noi prevederi adoptate de Parlament, care denotă o nouă voinţă politică, exprimând o altă viziune decât cea cuprinsă în legea adoptată iniţial. În acelaşi timp, Curtea remarcă faptul că această modificare poartă asupra unui aspect care nu a fost vizat de cererea de reexaminare, fără ca această schimbare de concepţie să fie consecinţa reanalizării legii prin prisma observaţiilor formulate în cererea de reexaminare. O astfel de situaţie echivalează cu crearea de novo a unei dispoziţii legale, într-o modalitate care eludează cadrul constituţional, constituindu-se într-o revenire a Parlamentului asupra propriilor decizii, fără să existe o solicitare în acest sens, pe de o parte, şi, pe de altă parte, fiind sustrasă mecanismelor democratice instituite la nivel constituţional care asigură, în spiritul art. 1 alin. (4) din Constituţie, separaţia puterilor în stat, dar şi echilibrul şi controlul reciproc, astfel că Preşedintele va fi privat de dreptul său constituţional consacrat de art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală de a solicita o eventuală reexaminare a acelei prevederi legale care nu a figurat în legea ce i-a fost iniţial transmisă spre promulgare. 55. Mai mult, în sprijinul acestei observaţii, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 47), a reţinut că „relaţia dintre Preşedintele României şi Parlament este caracterizată printr-un dialog constituţional permanent, iar în cadrul acestuia fiecare dintre cele două autorităţi trebuie să colaboreze în mod loial, cu respectarea rolului lor constituţional. Astfel, constituantul a acordat dreptul Preşedintelui de a cere reexaminarea legii pentru a se putea corecta erorile materiale comise în actul de legiferare sau pentru a se regândi o anumită soluţie legislativă atât pentru motive de constituţionalitate, cât şi de oportunitate. Prin intermediul acestui mecanism constituţional se deschide un dialog interinstituţional ce trebuie să fie guvernat de normele constituţionale referitoare la colaborarea loială între acestea. În acest caz, Parlamentului îi revine rolul fie de a-şi însuşi observaţiile, fie de a le repudia, fie de a respinge la vot propunerea/proiectul de lege, atunci când consideră că motivele invocate sunt întemeiate, iar anvergura acestora determină caracterul inacceptabil al legii. Prin urmare, dialogul constituţional are drept efect redeschiderea procedurii legislative între aceste instituţii, însă numai în limitele cererii de reexaminare. Depăşirea acestor limite ar acorda, în cadrul acestei relaţii, un rol preeminent fie Parlamentului, fie Preşedintelui României, după caz, întrucât, dacă s-ar redeschide procedura legislativă indiferent de limitele cererii de reexaminare, Parlamentul ar putea adopta o lege cu un conţinut total diferit faţă de cea iniţială, iar Preşedintele României nu va mai putea cere reexaminarea acesteia, fiind vorba, în sens strict formal, de aceeaşi lege, ceea ce impune promulgarea acesteia în termen de 10 zile de la comunicarea sa. În acelaşi sens, Curtea reţine că, din contră, dacă s-ar aprecia că în ipoteza antereferită Parlamentul a adoptat o nouă lege, Preşedintele României ar dispune de dreptul de a formula o nouă cerere de reexaminare; or, această apreciere ar aparţine Preşedintelui României, care ar putea bloca procesul legislativ, transformând dreptul de veto suspensiv de care beneficiază într-unul decizional“. 56. Curtea a conchis (paragraful 48 din Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, precitată) că „soluţia corectă care conciliază rolul preeminent al Parlamentului în procesul de legiferare şi rolul Preşedintelui României de a sancţiona punerea în executare a legii este aceea ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare. Această soluţie se sprijină pe dialogul constituţional dintre cele două autorităţi publice, ce implică separarea şi echilibrul dintre funcţiile statului pe care acestea le exercită, pe necesitatea respectării rolului lor constituţional şi pe colaborarea constituţională loială dintre acestea. Ignorarea acestor principii duce la adoptarea unei legi faţă de care Preşedintele nu îşi poate exercita dreptul de veto suspensiv sau, din contră, va putea uza de mai multe ori de acest drept cu privire la una şi aceeaşi lege, dar cu conţinut normativ diferit, după propria sa apreciere, ajungându-se la nesocotirea textului constituţional. Aşadar, pronunţarea Parlamentului asupra legii, în limitele cererii de reexaminare, decurge din art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1) şi art. 80 alin. (2) din Constituţie, ceea ce înseamnă că art. 77 alin. (2) şi (3) din Constituţie trebuie coroborat cu textele constituţionale anterior referite. 57. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, precum şi pentru completarea art. 25 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
