Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Puiu Florentin Cristea, Vasilică Ionuţ Stîrcu şi Tudorel Costel Grasu în Dosarul nr. 553/339/2016 (579/2016) al Judecătoriei Zimnicea şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.974D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 553/339/2016 (579/2016), Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Puiu Florentin Cristea, Vasilică Ionuţ Stîrcu şi Tudorel Costel Grasu cu ocazia verificării admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri penale definitive prin care autorii excepţiei au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de tăinuire - art. 270 alin. (1) din Codul penal (Puiu Florentin Cristea) -, respectiv de furt calificat - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din Codul penal (Vasilică Ionuţ Stîrcu şi Tudorel Costel Grasu). 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât, în cursul procesului penal, inculpaţilor nu li s-a adus la cunoştinţă existenţa posibilităţii împăcării, motiv pentru care a survenit condamnarea lor definitivă. Consideră că împăcarea trebuie să poată interveni oricând, inclusiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, ceea ar contribui şi la rezolvarea problemei supraaglomerării penitenciarelor. 6. Judecătoria Zimnicea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că textul de lege criticat reglementează limitarea în timp a posibilităţii de împăcare a părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, fără a aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece prevederea unui termen-limită până la care poate interveni împăcarea asigură o disciplinare a procesului penal, constituind o garanţie a exercitării drepturilor procesuale cu bună-credinţă. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 508 din 7 octombrie 2014, prin care aceasta a constatat că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depăşit. 9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere transmis în dosarele Curţii Constituţionale nr. 292D/2014, nr. 516D/2014 şi nr. 552D/2014, în sensul că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la faptele săvârşite sub imperiul vechiului Cod penal, în cauzele în care s-a depăşit momentul procedural al citirii actului de sesizare a instanţei. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal. Din notele scrise ale autorilor excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta priveşte, în realitate, numai dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: „Împăcarea produce efecte […] dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei“. 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 3 lit. d) - referitor la dreptul acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării şi de a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată cu ocazia verificării, potrivit prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, a admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri penale definitive prin care autorii excepţiei au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de tăinuire - art. 270 alin. (1) din Codul penal (Puiu Florentin Cristea) -, respectiv de furt calificat - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din Codul penal (Vasilică Ionuţ Stîrcu şi Tudorel Costel Grasu). Autorii excepţiei invocă faptul că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a avut loc împăcarea cu persoanele vătămate. Or, revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, care vizează fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei - fiind descoperite ulterior - şi care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară. Având în vedere că motivul invocat de revizuienţi - cu privire la intervenirea împăcării ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare - nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, calea extraordinară de atac a revizuirii, exercitată în cauză, este inadmisibilă. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluţionarea cauzei. 15. Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. În acest sens, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepţie de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluţionarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, şi Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 6 martie 2018, paragraful 16). 16. În plus, Curtea observă că autorul excepţiei Puiu Florentin Cristea a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Codul penal, infracţiune pentru care legea nu prevede posibilitatea împăcării. Această cauză de înlăturare a răspunderii penale poate interveni, potrivit art. 159 alin. (1) din Codul penal, numai dacă legea o prevede în mod expres, ceea ce nu este cazul infracţiunii de tăinuire. 17. Aşadar, ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal este inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal, excepţie ridicată de Puiu Florentin Cristea, Vasilică Ionuţ Stîrcu şi Tudorel Costel Grasu în Dosarul nr. 553/339/2016 (579/2016) al Judecătoriei Zimnicea. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Zimnicea şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
