Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Arcadie Glisici în Dosarul nr. 907/30/2020 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.045D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 154 din 30 martie 2023. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 907/30/2020, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Arcadie Glisici într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea unor drepturi salariale pentru funcţionarii publici statutari. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că din coroborarea dispoziţiilor criticate rezultă foarte clar că un cadru militar sau un viitor cadru militar încheie un contract ce creează un raport juridic între acesta şi Ministerul Apărării Naţionale, raport de serviciu ce nu poate, teoretic, să fie asumat, întrucât militarul face un jurământ „în orb“, nefiind informat asupra raportului de serviciu, a scopului, a obiectivelor, a atribuţiilor funcţiei sau ale postului şi nici asupra salarizării. 6. Prin art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 este restrânsă exercitarea mai multor drepturi fundamentale, restrângere ce nu poate subzista însă fără o contraprestaţie, astfel cum prevede art. 41 din Constituţie şi nu numai. Această contraprestaţie nu poate fi solicitată, de vreme ce nu sunt cunoscute celelalte elemente ale raportului de serviciu. Se arată că fazele negocierii raportului de serviciu şi ale informării cu privire la acesta nu se realizează, iar actul administrativ de numire nu a fost comunicat. Consemnarea acestui act în ordinul de zi pe unitate, aşa cum se prevede în art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 şi în art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu înseamnă asumarea acestuia de către cadrul militar, întrucât nu l-a semnat. Arată că accesul la ordinul de zi pe unitate este limitat, de vreme ce acesta face parte din categoria informaţiilor clasificate, şi oricum acesta nu poate constitui un act administrativ de stabilire a drepturilor şi obligaţiilor militarului, fără concretizarea acestora în fişa postului, fără semnătura pe acest act şi fără a exista practic asumarea individuală de către fiecare cadru militar. Acest mod de reglementare încalcă transparenţa, echitatea şi alte principii privind salarizarea, contravenind Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Astfel, se pune întrebarea cum poate un cadru militar, fără a exista o contraprestaţie pentru cele asumate - pentru că la trecerea în rezervă nu mai beneficiază de nicio protecţie socială şi nici de sume compensatorii - să îşi asume un astfel de raport de serviciu. 7. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se la a constata îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul nu justifică în concret în ce mod dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale. În cadrul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul excepţiei a redat textul dispoziţiilor criticate şi în termeni generali a afirmat că acestea contravin normelor constituţionale mai sus enumerate, fără o motivare adecvată a susţinerilor sale. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 988 din 1 octombrie 2008, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că nemotivarea excepţiei de neconstituţionalitate constituie un motiv de respingere, întrucât altminteri ar însemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, modificate prin Legea nr. 101/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, ale art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. 13. Curtea constată că dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, iar dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate şi cu privire la dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată şi care nu mai sunt în vigoare. 14. Dispoziţiile art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 reglementează interdicţii, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi obligaţii pentru cadrele militare în activitate. 15. Dispoziţiile art. 41^1 din Legea nr. 80/1995 stabilesc condiţiile referitoare la contractele încheiate cu Ministerul Apărării Naţionale de persoanele care urmează să devină cadre militare sau de cadrele militare. 16. Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 conţin reglementări referitoare la salarizare, completând Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, lege abrogată prin Legea-cadru nr. 330/2009. 17. Dispoziţiile criticate din anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 şi la Legea-cadru nr. 284/2010 conţin reglementări prin care se stabileşte, în esenţă, că, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, alocarea şi scoaterea la şi de la solda funcţiei de bază/salariul de bază şi la şi de la alte drepturi salariale se fac prin ordin de zi pe unitate. 18. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinse în art. 7 referitor la egalitatea în faţa legii, art. 8 referitor la dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor, în cazul încălcării drepturilor fundamentale, art. 13 privind libera circulaţie, art. 19 privind libertatea opiniilor şi a exprimării, art. 20 privind libertatea de întrunire şi de asociere paşnică, art. 23 referitor la dreptul la muncă, art. 25 privind nivelul de trai şi art. 26 referitor la dreptul la învăţătură, precum şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză, şi a decis respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei (a se vedea Decizia nr. 154 din 30 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2023). 20. Cu titlu introductiv, Curtea a precizat că accesul la profesia de cadru militar şi exercitarea acesteia presupun asumarea unui statut special, supus unor îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerii ori restrângerii exercitării unor drepturi şi libertăţi, prevăzute de lege [art. 7 alin. (2) din Legea nr. 80/1995]. Aceste restrângeri sunt justificate de natura acestei profesii şi de prestigiul de care trebuie să se bucure având în vedere că, în exercitarea funcţiei, cadrele militare sunt în serviciul naţiunii [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 80/1995] şi sunt învestite cu exerciţiul autorităţii publice [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995]. Aceleaşi considerente justifică şi imposibilitatea existenţei unei negocieri cu privire la asumarea acestor îndatoriri de către persoana care doreşte să devină cadru militar. De asemenea, salarizarea cadrelor militare din fonduri publice explică motivul pentru care cuantumul remuneraţiei nu poate fi supus negocierii părţilor raportului de serviciu. 21. Îndatoririle ce le revin cadrelor militare, precum şi cazurile de interzicere sau restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi sunt prevăzute prin lege [art. 8 şi 28-31 din Legea nr. 80/1995]. Astfel, persoana interesată să devină cadru militar poate avea o imagine clară cu privire la acestea. 22. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii şi finalităţii sale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004). 23. Din perspectiva dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut că, în speţă, restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi fundamentale pentru cadrele militare se impune pentru apărarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, măsura fiind necesară pentru asigurarea funcţionării organismului militar în timp de pace şi de război. Măsura este proporţională, având în vedere rolul organismului militar, şi se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor militarilor. Restricţiile şi interdicţiile cărora le sunt supuse cadrele militare sunt aplicabile numai până la retragere şi sunt asumate de persoana care doreşte să devină cadru militar activ, odată cu acest statut. 24. În mod corelativ obligaţiilor şi interdicţiilor cărora li se supun, cadrele militare se bucură şi de drepturi specifice, pentru a contrabalansa atât restrângerile cărora cadrele militare li se supun ca urmare a statutului lor, cât şi riscurile cărora li se supun în exercitarea profesiei. Aceste drepturi sunt consacrate în art. 9-27 din Legea nr. 80/1995, în reglementările privind salarizarea cadrelor militare, precum şi în alte acte normative. 25. În acest context, Curtea a observat că, în esenţă, critica formulată vizează faptul că militarii nu ar fi fost informaţi cu privire la remuneraţia cuvenită pentru exercitarea profesiei, astfel încât aceste drepturi nu pot fi revendicate şi, în consecinţă, interdicţiile şi restrângerea exerciţiului unor drepturi la care militarii au fost supuşi s-au realizat în mod nejustificat. 26. Curtea a apreciat că, în realitate, aspectele invocate se circumscriu unor aspecte ce ţin de modul de aplicare a legii, a căror soluţionare revine competenţei exclusive a instanţei de judecată, şi nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate. 27. Întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză sunt similare celor analizate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2023, precitată, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 28. În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28-30 şi 41^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Arcadie Glisici în Dosarul nr. 907/30/2020 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
