Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „din activităţi autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.699/102/2016* şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 388D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, considerând că aspectele învederate de autorul excepţiei privesc probleme de interpretare a legii, ce nu revin competenţei instanţei de contencios constituţional. În sprijinul celor arătate invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 348 din 24 mai 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.699/102/2016*, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat din oficiu Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „din activităţi autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Mureş - Secţia civilă arată că dreptul la ajutor de şomaj face parte din categoria drepturilor fundamentale, ocrotite de art. 47 alin. (2) din Constituţie, iar prin dispoziţiile de lege criticate acest drept este restrâns pentru acele persoane care realizează venituri legale mai mici decât valoarea indicelui social de referinţă, dar care nu fac parte din categoria activităţilor autorizate potrivit legii. Această restrângere este contrară art. 53 din Constituţie, întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de acest text fundamental. Astfel, restrângerea dreptului la ajutor de şomaj nu este justificată de cauzele expres stipulate de Constituţie, nu este necesară într-o societate democratică şi nu este proporţională cu cauza care a determinat-o, respectiv evitarea cumulului ajutorului de şomaj cu venituri mai mari decât indicele social de referinţă. Efectul restrângerii legislative criticate este decăderea din dreptul la ajutor de şomaj şi afectarea nivelului de trai. 6. Totodată, instanţa de judecată arată că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 16 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu art. 20 din Legea fundamentală raportat la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului a libertăţilor fundamentale, respectiv la Protocolul nr. 12 la această Convenţie. În acest sens arată că pentru aplicarea principiului discriminării nu este necesar ca persoanele comparate să se afle în situaţii identice, fiind suficient ca acestea să se afle în situaţii similare sau analoage. Or, cetăţenii care realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului sociale de referinţă se află în situaţii similare, indiferent de izvorul legal al veniturilor. Ca atare, cetăţenii aflaţi în situaţii similare nu pot fi trataţi diferit, neexistând nicio justificare obiectivă şi rezonabilă a unui astfel de tratament. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate şi că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 nu fac altceva decât să stabilească aceeaşi regulă pentru toţi şomerii aflaţi în ipoteza normei legale, adică pentru cei care nu realizează venituri sau, dacă realizează, pentru ipoteza în care acestea sunt sub nivelul indicelui social de referinţă. Prin urmare, nu se poate pune problema discriminării. În plus, norma îşi propune să respecte obligaţia statului de a asigura un nivel de trai minim pentru toţi cetăţenii săi, aşadar şi pentru cei care nu obţin venituri sau acestea au un nivel considerat impropriu pentru satisfacerea nevoilor de bază, astfel că nu se poate reţine nici afectarea dreptului la şomaj. Încadrarea veniturilor realizate în ceea ce legiuitorul a avut în vedere prin expresia venituri „din activităţi autorizate potrivit legii“ este un aspect ce ţine de interpretarea şi aplicarea normei legale, ceea ce nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale. 9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. În acelaşi timp, arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât dreptul la ajutor de şomaj nu este un drept absolut, care se acordă necondiţionat. Dimpotrivă, legiuitorului îi revine competenţa exclusivă de a reglementa cuantumul, condiţiile şi limitele acordării acestui drept. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, nefiind nesocotite prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, arată că nu sunt create discriminări contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „din activităţi autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Acest articol de lege are următoarea redactare: „(1) Şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: [...] b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare.“ 13. Tribunalul Mureş - Secţia civilă susţine că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (2) care consacră, între altele, dreptul la ajutor de şomaj, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 20 care se referă la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării şi Protocolul nr. 12 la Convenţia mai sus amintită, care reglementează, de asemenea, interzicerea generală a discriminării. 14. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în opinia Tribunalului Mureş - Secţia civilă, dispoziţiile de lege criticate stabilesc o diferenţă de regim juridic nejustificată între persoanele care obţin venituri din activităţi autorizate potrivit legii şi cele care obţin venituri care nu se încadrează în categoria mai sus amintită, aceştia din urmă fiind excluşi de la beneficiul acordării indemnizaţiei de şomaj, chiar dacă realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare. Tribunalul Mureş - Secţia civilă se referă la situaţia unui consilier local care, potrivit legii, nu realizează „o activitate autorizată potrivit legii“, dar realizează venituri care sunt însă mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare. 15. Faţă de aceste critici, Curtea reţine mai întâi că dreptul la ajutor de şomaj este consacrat, alături de alte drepturi fundamentale, în cadrul art. 47 alin. (2) din Constituţie. Astfel, textul constituţional prevede că „cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege“, recunoscând astfel competenţa exclusivă a legiuitorului de a reglementa condiţiile acordării acestor drepturi fundamentale. 16. Dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 stabilesc condiţiile cumulative pe care persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) din aceeaşi lege trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de indemnizaţia de şomaj. O primă condiţie este însăşi încadrarea în ipoteza prevăzută de ultimul articol de lege menţionat şi care se referă, în esenţă, la faptul de a nu avea un loc de muncă, aşa cum de altfel se arată şi în art. 5 pct. IV lit. c) teza întâi din Legea nr. 76/2002. De asemenea, este relevant că, potrivit definiţiei date de art. 5 pct. VII din Legea nr. 76/2002 indemnizaţiei de şomaj, aceasta reprezintă „o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă“. Tot art. 5 pct. II din legea amintită defineşte locul de muncă astfel: „cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu.“ 17. Dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. a), c) şi d) din Legea nr. 76/2002 stabilesc alte trei condiţii, referindu-se la stagiul de cotizare necesar, cerinţa de a nu fi îndeplinite condiţiile legale de pensionare şi cerinţa ca şomerii să fie înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. 18. Art. 34 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, criticat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabileşte două condiţii. Una dintre ele cere ca persoana „să nu realizeze venituri“ în sensul precizat de art. 15 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002, care se referă la: „a) persoanele care nu realizează venituri impozabile sau care realizează venituri neimpozabile în conformitate cu Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare; b) persoanele care realizează venituri din salarii reprezentând plăţi compensatorii acordate persoanelor disponibilizate din bugetul angajatorului, în temeiul contractului colectiv de muncă aplicabil; c) persoanele care realizează venituri din investiţii, venituri din premii şi din jocuri de noroc, venituri din transferul proprietăţilor imobiliare şi venituri din alte surse, definite conform Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare; d) persoanele care realizează venituri reprezentând indemnizaţie de neconcurenţă care se acordă pe perioada de neconcurenţă, de către angajator, ulterior încetării contractului individual de muncă, conform art. 21 şi 22 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) persoanele care realizează venituri reprezentând participarea la profit, care se acordă de către angajator salariaţilor, administratorilor sau managerilor, ulterior încetării contractului individual de muncă, respectiv contractului de mandat sau contractului de management, conform prevederilor legale; f) persoanele care realizează venituri din indemnizaţia primită conform prevederilor legale, cu ocazia organizării alegerilor locale, alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor sau alegerilor prezidenţiale.“ 19. A doua condiţie este aceea de a nu realiza „din activităţi autorizate potrivit legii“ venituri mai mari decât valoarea indicatorului social de referinţă. Dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 enumeră activităţile autorizate potrivit legii, după cum urmează: „a) activităţile economice desfăşurate de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi/sau întreprinderi familiale conform legii; b) exercitarea profesiilor liberale potrivit dispoziţiilor legale speciale; c) exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de către zilieri; d) activităţi desfăşurate de persoane fizice în urma cărora se realizează venituri din agricultură, silvicultură sau piscicultură conform art. 71 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare; e) activităţi în urma cărora se realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor conform art. 61 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.“ 20. Prin urmare, Curtea constată că stabilirea dreptului unei persoane de a beneficia de indemnizaţie de şomaj presupune un demers complex care vizează îndeplinirea mai multor condiţii legale, iar aprecierea în concret a situaţiei dacă realizarea unui anumit de tip de venituri poate reprezenta o piedică pentru obţinerea ajutorului de şomaj trebuie să ţină seama de toate aceste condiţii, în mod cumulativ. Astfel, stabilirea împrejurării dacă o persoană ocupă sau nu un loc de muncă, în sensul prevăzut de lege, nu este mai puţin importantă decât analiza sursei veniturilor realizate şi a cuantumului acestora. Mai mult, la stabilirea dreptului unei persoane de a beneficia de indemnizaţie de şomaj trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 76/2002, care stabilesc situaţiile în care plata acestui drept încetează. 21. Având în vedere însă că, în fapt, cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate priveşte stabilirea faptului dacă activitatea desfăşurată în calitate de consilier local poate fi calificată sau nu ca „o activitate autorizată potrivit legii“, Curtea constată că, în realitate, aspectele învederate de Tribunalul Mureş - Secţia civilă privesc probleme de interpretare şi aplicare a legii, în sensul stabilirii dacă veniturile realizate de un consilier local pot fi cumulate cu indemnizaţia de şomaj. Or, aceste aspecte revin competenţei instanţei de judecată, şi nu instanţei de contencios constituţional. 22. De altfel, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a clarificat problema de interpretare a legii mai sus amintite prin Decizia nr. 53 din 3 iulie 2017 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 5 pct. IV lit. c, art. 44 lit. n) din Legea nr. 76/2002, raportate la art. 34 şi art. 36 din Legea nr. 393/2004, să se stabilească dacă indemnizaţia de şomaj poate fi cumulată cu indemnizaţia de şedinţă de către consilierii locali, având în vedere şi considerentele din Decizia nr. 54 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, precum şi din Decizia nr. 16 din 18 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din data de 22 noiembrie 2017. Prin această decizie, instanţa supremă a decis că „dispoziţiile art. 5 pct. IV lit. c), art. 44 lit. n) din Legea nr. 76/2002, raportate la dispoziţiile art. 34 şi art. 36 din Legea nr. 393/2004, se interpretează în sensul că indemnizaţia de şomaj poate fi cumulată cu indemnizaţia de şedinţă de către consilierii locali.“ Pentru a decide astfel, a reţinut, în esenţă, că „indemnizaţia de şedinţă obţinută de un consilier local nu are natura juridică a unui venit salarial, constant şi permanent, întrucât activitatea consilierului local nu reprezintă o activitate profesională sau asimilată acesteia, după cum nici indemnizaţia aferentă acestei calităţi nu poate fi asimilată cu un venit dintr-o astfel de activitate.“ (paragraful 70) De asemenea, a amintit Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 14 mai 2015, în care s-a subliniat că „activitatea desfăşurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfăşurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestaţia consilierilor în folosul comunităţii nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la şedinţele de consiliu şi comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore“. În acelaşi sens a fost invocată şi Decizia instanţei de contencios constituţional nr. 742 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016, în care s-a statuat că „activitatea de consilier local nu este o funcţie, ci o calitate, nu este salarizată, ci indemnizată, nu are caracter regulat, organizat şi permanent şi nu poate fi asimilată cu o funcţie electivă.“ (paragraful 18) 23. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „din activităţi autorizate potrivit legii“ din cuprinsul art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.699/102/2016*. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 martie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
