Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Andreia Diana Notreţu, prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în Dosarul nr. 17.061/3/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.148D/2021. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent menţionează că autorul excepţiei a formulat o cerere de conexare a dosarului la alte 4 dosare ale Curţii Constituţionale, aflate în stadiul redactării raportului. 4. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.331D/2021, nr. 1.332D/2021, nr. 1.384D/2021, nr. 1.402D/2021, nr. 1.428D/2021, nr. 1.571D/2021, nr. 2.060D/2021, nr. 914D/2022, nr. 984D/2022, nr. 1.093D/2022, nr. 1.540D/2022, nr. 1.541D/2022 şi nr. 2.063D/2022, având un obiect similar, excepţii ridicate de Navara-Maria Roşu (fostă Dumitraşcu) şi alţii în Dosarul nr. 2.877/30/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul din Reţeaua Veterinară a judeţului Ilfov, în numele şi pentru membrii de sindicat Oana Nicoleta Balaban şi alţii, în Dosarul nr. 2.478/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Adrian Turtoi şi alţii în Dosarul nr. 29.952/3/2019 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, pentru membrul de sindicat Viorica Cotos, în Dosarul nr. 325/88/2019 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Aurelia Stan şi alţii în Dosarul nr. 2.875/30/2019 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Rodica Borodatîi şi alţii în Dosarul nr. 12.975/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul din Reţeaua Veterinară a judeţului Ilfov, pentru membrii de sindicat Camelia Georgeta Ilie şi alţii, în Dosarul nr. 28.330/3/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, pentru membrii de sindicat Teofilia Banu şi alţii, în Dosarul nr. 10.424/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Cristian Bratu în Dosarul nr. 2.036/93/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală - Esculap, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Oana-Flavia Ioniţă, în Dosarul nr. 5.765/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului, în numele şi pentru membrii de sindicat Dragoş Dumitrescu şi, respectiv, Octavian Şoldea, în dosarele nr. 22.186/3/2021 şi nr. 35.417/3/2021 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală - Esculap, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Daniel Spoială, în Dosarul nr. 34.269/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 5. La apelul nominal se prezintă domnul avocat Robert Ciocaniu, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosare, în calitate de reprezentant al autorilor excepţiei din dosarele nr. 2.060D/2021, nr. 1.093D/2022 şi nr. 2.063D/2022, precum şi domnul avocat Alexandru Soare, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosare, în calitate de reprezentant al autorilor excepţiei din dosarele nr. 1.384D/2021 şi nr. 1.428D/2021. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 6. Având cuvântul cu privire la cererea de conexare formulată de autorul excepţiei din Dosarul nr. 1.148D/2021, cei doi avocaţi şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de respingere a acesteia. Curtea respinge cererea de conexare formulată în Dosarul nr. 1.148D/2021. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.331D/2021, nr. 1.332D/2021, nr. 1.384D/2021, nr. 1.402D/ 2021, nr. 1.428D/2021, nr. 1.571D/2021, nr. 2.060D/2021, nr. 914D/2022, nr. 984D/2022, nr. 1.093D/2022, nr. 1.540D/ 2022, nr. 1.541D/2022 şi nr. 2.063D/2022 la Dosarul nr. 1.148D/ 2021. Cei doi avocaţi prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.331D/2021, nr. 1.332D/2021, nr. 1.384D/2021, nr. 1.402D/ 2021, nr. 1.428D/2021, nr. 1.571D/2021, nr. 2.060D/2021, nr. 914D/2022, nr. 984D/2022, nr. 1.093D/2022, nr. 1.540D/ 2022, nr. 1.541D/2022 şi nr. 2.063D/2022 la Dosarul nr. 1.148D/ 2021, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Robert Ciocaniu, care solicită admiterea excepţiei. În prealabil, face o analiză a conţinutului normativ al art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Între aceste prevederi şi cele criticate din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 intervine Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care este contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece sporul pentru condiţii de muncă, prin natura sa, nu are o legătură fundamentală cu salariul de bază. Astfel, riscurile profesionale în cadrul activităţii personalului sanitar-veterinar sunt similare, dovedite prin buletine de expertizare. Prin urmare, sporul pentru condiţii de muncă ar trebui acordat independent de cuantumul salariului de bază al celor care îşi desfăşoară activitatea în astfel de condiţii, care este un criteriu artificial. 9. Interpretarea criticată conduce la consecinţe inechitabile în fapt, în măsura în care, de exemplu, persoane care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc expus la riscuri profesionale pot să primească sau să nu primească acest spor, pentru simplul motiv că salariile lor de bază au un cuantum diferit. În acest fel, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare prevăzut de lege devine iluzoriu câtă vreme nu va fi acordat celor care nu au ajuns la nivelul salariului de bază aferent anului 2022. 10. În final, arată că principiul nediscriminării cu referire la încadrarea în muncă şi remuneraţia muncii invocate sunt reglementate şi prin directive de drept al Uniunii Europene. Ca atare, se încalcă şi art. 148 din Constituţie. 11. Domnul avocat Alexandru Soare solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor invocate anterior, precum şi ale altor alineate ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu art. 6 şi 23 din aceeaşi lege, în coroborare cu lit. B din cap. I subcapitolul 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. 12. În continuare, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 8 noiembrie 2016. În aplicarea acestei decizii, arată că, deşi criteriul cuantumului salariului are o anumită relevanţă, este discriminatorie condiţionarea de acesta a sporului pentru condiţii de muncă, întrucât, de exemplu, atât persoana care câştigă un leu, cât şi cea care câştigă 5 lei îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Scopul declarat al Legii-cadru nr. 153/2017 de a asigura salarizarea unitară nu este atins, în fapt, din cauza adoptării măsurilor criticate. 13. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia sporurile şi premiile sunt drepturi salariale suplimentare cu privire la care legiuitorul poate dispune. Interpretarea criticată a instanţei supreme corespunde voinţei legiuitorului, în sensul că sporul pentru condiţii vătămătoare nu poate fi aplicat direct şi nemijlocit, ci este supus normelor de reglementare care l-au consacrat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 14. Prin Sentinţa nr. 562 din 16 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 17.061/3/2020, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Andreia Diana Notreţu, prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.148D/2021. 15. Prin Încheierea din 9 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.877/30/2019, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6), precum şi ale art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Navara-Maria Roşu (fostă Dumitraşcu) şi alţii într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.331D/2021. 16. Prin Încheierea din 9 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.478/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul din Reţeaua Veterinară a judeţului Ilfov, în numele şi pentru membrii de sindicat Oana Nicoleta Balaban şi alţii, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.332D/2021. 17. Prin Încheierea din 16 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 29.952/3/2019, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, corelate cu art. 23 şi art. 6 lit. b), c), d) şi q) din aceeaşi lege, în corelare cu prevederile art. 1 din cap. I lit. B din anexa nr. VIII la aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Adrian Turtoi şi alţii într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.384D/2021. 18. Prin Încheierea din 8 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 325/88/2019, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în forma aplicabilă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 229/2020, coroborate cu dispoziţiile cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care se interpretează prin prisma raţionamentului avut în vedere în Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 37 din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi Decizia nr. 82 din 7 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, pentru membrul de sindicat Viorica Cotos, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.402D/2021. 19. Prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.875/30/2019, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. b), c), d) şi g), ale art. 23 şi ale art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu prevederile art. 1 din cap. I subcap.2 lit. B din anexa nr. VIII la aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Aurelia Stan şi alţii într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.428D/2021. 20. Prin Încheierea din 1 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 12.975/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6), precum şi ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Rodica Borodatîi şi alţii într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.571D/2021. 21. Prin Decizia nr. 2.878 din 13 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 28.330/3/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul din Reţeaua Veterinară a judeţului Ilfov, pentru membrii de sindicat Camelia Georgeta Ilie şi alţii, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.060D/2021. 22. Prin Încheierea din 30 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 10.424/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, pentru membrii de sindicat Teofilia Banu şi alţii, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 914D/2022. 23. Prin Încheierea din 3 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.036/93/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23, ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Cristian Bratu într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 984D/2022. 24. Prin Decizia civilă nr. 2.002 din 11 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.765/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală - Esculap, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Oana-Flavia Ioniţă, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.093D/2022. 25. Prin încheierile din 3 februarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 22.186/3/2021 şi nr. 35.417/3/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23, corelat cu art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului, în numele şi pentru membrii de sindicat Dragoş Dumitrescu şi, respectiv, Octavian Şoldea, în cauze având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.540D/2022 şi nr. 1.541D/2022. 26. Prin Decizia civilă nr. 423 din 1 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 34.269/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală - Esculap, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Daniel Spoială, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.063D/2022. 27. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, paragrafele 68, 79 şi 81, doar personalului care a ajuns la nivelul de salarizare din anul 2022 i se aplică în întregime Legea-cadru nr. 153/2017, inclusiv în ceea ce priveşte sporurile. Ca atare, celorlalţi salariaţi li se aplică sistemul de salarizare reglementat de legislaţia anterioară, majorat cu procentele aferente fiecărui an. Prin urmare, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/ periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispoziţiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă şi nemijlocită în baza art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38 din acelaşi act normativ. În aceste condiţii, autorii excepţiei consideră că art. 38, raportat la art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 34 din Constituţie. 28. În Dosarul nr. 1.332D/2021, autorul excepţiei critică în mod explicit nu doar dispoziţiile legale cu care instanţa judecătorească a învestit Curtea Constituţională, ci şi interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de instanţa supremă. Astfel, se încalcă principiul nediscriminării, aşa cum este dezvoltat în dreptul Uniunii Europene şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin nesocotirea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie. Deşi întreg personalul sanitar-veterinar îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare, deosebit de periculoase, confirmate prin buletine de expertizare, dispoziţiile criticate împiedică acordarea sporului corespunzător pe criteriul depăşirii (sau nedepăşirii) a cuantumului salariului după 1 ianuarie 2018 a nivelului anului 2022. 29. Tot cu referire la critici de neconstituţionalitate ridicate de autori care fac parte din personalul sanitar-veterinar, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.402D/2021 se arată că Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de instanţa supremă, are prioritate de aplicare faţă de deciziile anterioare ale acesteia, respectiv Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 şi Decizia nr. 37 din 7 mai 2020. Astfel, interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 discriminează pe funcţionarii publici şi personalul contractual al căror salariu de bază este mai mic decât cuantumul salariului inferior grilei corespunzătoare anului 2022. Această discriminare operează până la data de 1 decembrie 2020, când, prin Legea nr. 229/2020 pentru completarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care a introdus alin. (9) la art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, a fost acordat sporul pentru condiţii de muncă. 30. Tot în Dosarul Curţii nr. 1.402D/2021, autorul excepţiei citează pe larg din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminării şi, în particular, arată că art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, ratificat de România în anul 2006, protejează nu doar drepturile fundamentale, ci şi orice drept garantat de legislaţia internă. Criteriul de diferenţiere a (ne)acordării sporului pentru condiţii de muncă - nivelul salariului de bază - nu este obiectiv, nu ţine seama de finalitatea acordării sporului, iar măsura criticată nu este justificată obiectiv şi rezonabil. Nici scopul Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv eliminarea inechităţilor sociale, nu este atins prin acordarea diferenţiată a sporului pentru condiţii de muncă. În plus, nici justificarea lipsei de fonduri nu este validă, având în vedere că tot legiuitorul a acordat, începând cu 1 decembrie 2020, acest spor. 31. Din cauza neacordării sporului se încalcă şi art. 34 şi 35 din Constituţie, deoarece personalului bugetar care lucrează în condiţii nocive nu i se asigură în mod efectiv cele două drepturi, precum şi dreptul la securitatea şi igiena în muncă consacrat de Carta socială europeană revizuită. Autorul din acest dosar apreciază că o soluţie-remediu ar fi apelul la tehnica interpretării conforme a legislaţiei şi a jurisprudenţei criticate cu dreptul Uniunii Europene. 32. Pe lângă interpretarea instanţei supreme dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, este menţionată şi criticată interpretarea dată dispoziţiilor legale criticate de către Curtea de Conturi prin Decizia III/nr. 10 din 27 august 2020. În schimb, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate este invocată Hotărârea nr. 729/2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care a fost evocată în decizia criticată a instanţei supreme. 33. În argumentarea motivării, autorii pleacă de la definiţia sporului pentru condiţii de muncă ce se regăseşte în art. 1 alin. (2) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, şi anume: compensaţie financiară a riscurilor, acordată personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare. Autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv cele din administraţia publică centrală, sunt obligate să asigure funcţionarilor publici şi personalului contractual condiţii normale de muncă şi igienă care să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică, elemente ce reprezintă obiectul unui drept care derivă direct din drepturile constituţionale la viaţă, integritate fizică şi psihică şi la sănătate. În măsura în care instituţia nu elimină factorii de risc la care se expun angajaţii, conform buletinelor de expertiză, aceştia beneficiază prin lege de un spor care să compenseze această expunere. 34. Autorul din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.148D/2021 apreciază că dreptul la sporul pentru condiţii de muncă nu are nicio legătură cu nivelul salariului de bază pentru anul 2022, astfel încât acordarea acestuia nu ar trebui condiţionată de aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, în condiţiile prevăzute de art. 38 din aceasta. Deşi toţi angajaţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură sunt expuşi la cei 5 factori de risc constataţi în anul 2018 prin buletin de expertiză al Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, doar aceia care au ajuns la nivelul salarial din 2022 îl vor primi (auditor şi manager public), nu şi cei care se află în situaţia autorului excepţiei. Din cauza acestei condiţionări, conchide autorul, este denaturată însăşi raţiunea instituirii prin lege a sporului pentru condiţii de muncă şi se ajunge la un tratament discriminatoriu al unor categorii de salariaţi, în speţă funcţionari publici, aflaţi, în mod obiectiv, în situaţii asemănătoare. De asemenea, se încalcă şi art. 34 din Legea fundamentală, deoarece ocrotirea sănătăţii nu se poate realiza în funcţie de nivelul de salarizare. 35. Tot în susţinerea criticii raportate la art. 34 din Constituţie, se arată că jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în particular Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, prin care s-a statuat că legiuitorul nu poate fi cenzurat de către Curtea Constituţională cu referire la stabilirea sporurilor, a premiilor şi a altor stimulente financiare, care nu au natura unor drepturi fundamentale, nu este relevantă, deoarece sporul pentru condiţii de muncă este consacrat de către legiuitor având în vedere art. 34 din Constituţie. 36. Mai departe, se arată că însăşi instanţa supremă, prin decizia criticată, admite că, prin natura sa, sporul pentru condiţii de muncă nu are nicio legătură cu nivelul salariului; cu alte cuvinte, că premisa argumentării din prezenta excepţie este însuşită inclusiv de către instanţa supremă, care, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, paragraful 82, a restrâns acordarea sporului pentru condiţii de muncă şi în ceea ce îi priveşte pe cei aflaţi în categoria autorilor prezentei excepţii. 37. În susţinerea ideii că normele criticate sunt discriminatorii se citează pe larg din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, se face trimitere la art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi la alte documente internaţionale, precum şi la dreptul Uniunii Europene şi este indicată o opinie doctrinară cu referire la raportul dintre puterea jurisdicţională a Curţii Constituţionale de a constata neconstituţionalitatea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi la rolul instanţelor judecătoreşti în aplicarea acesteia. 38. În susţinerea criticii privind presupusa încălcare a standardelor de calitate a legii instituite de art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt evocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, din cauza neclarităţii prevederilor criticate, s-a ajuns la o practică judecătorească neunitară referitoare la (ne)acordarea sporului pentru condiţii de muncă. 39. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 40. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 41. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată. 42. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 43. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este întemeiată. Astfel, deşi legiuitorul are competenţa, exercitată prin adoptarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, să acorde sau nu sporuri şi alte drepturi salariale, precum şi de a stabili data acordării acestora, aceste drepturi nu pot fi acordate beneficiarilor în mod diferenţiat decât ţinând seama de situaţia obiectiv diferită a acestora. Sporul pentru condiţii de muncă, odată stabilit, prin buletine de expertiză, că este identic pentru personalul bugetar, fie nu va fi acordat deloc, fie va trebui să fie acordat tuturor, criteriul nivelului salariului de bază fiind unul discriminatoriu. 44. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 45. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este întemeiată, deoarece sporul pentru condiţii de muncă nu are nicio legătură cu nivelul salariului, ci exclusiv cu condiţiile efective de muncă şi numărul factorilor de risc reţinuţi în mod concret în buletinul de expertizare. Tratamentul diferenţiat în cadrul aceleiaşi categorii de personal în funcţie de cuantumul salariului de bază poate genera diferenţe de tratament. 46. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este neîntemeiată. 47. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 48. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia este neîntemeiată. 49. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.540D/2022 şi nr. 1.541D/2022, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 50. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 51. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 52. Guvernul, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile avocaţilor prezenţi, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 53. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 54. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 36 alin. (1), ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) şi (6) şi ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Din motivarea excepţiei rezultă că autorii acesteia fac referire, fără să le critice, şi la alte dispoziţii ale Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv ale art. 6 lit. b), c), d) şi g) şi ale art. 23, precum şi la dispoziţiile art. 1 din cap. I lit. B şi ale cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că dispoziţiile legale efectiv criticate sunt într-o legătură necesară cu acestea în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021. Aceste dispoziţii au următorul conţinut: - Art. 6 lit. b), c), d) şi g) din Legea-cadru nr. 153/2017: "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: […] b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie; c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; d) principiul importanţei sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor; […] g) principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar;" – Art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017: „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“; – Art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017: „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.“; – Art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; […](3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;“ [celelalte prevederi conţinute în alin. (3) dispun cu privire la o serie de excepţii de la reglementarea de la lit. a) a alin. (1), precum şi la anumite categorii de personal bugetar];(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h ). […](6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." – Art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie norme tranzitorii aplicabile în intervalul de până la aplicarea integrală a acesteia; – Art. 1 din cap. I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens." – Cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017: "Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază şi de următoarele categorii de sporuri şi drepturi: a) Sporuri: 1. Spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%; 2. Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase cum sunt TBC, bruceloză, gripa aviară, encefalopatii spongiforme transmisibile, salmoneloze, alte zoonoze, pesta, febra aftoasă, leucoze şi alte boli asemenea, anatomie patologică, necropsii şi medicină legală, corespunzător activităţii efective desfăşurate în aceste condiţii, precum şi corespunzător activităţii specifice din laboratoarele sanitare şi pentru siguranţa alimentelor - de până la 75%;" 55. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 1 alin. (1) din cap. I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate prin Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 27 octombrie 2023. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei prevederile art. 1 din cap. I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. 56. Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa supremă a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. 57. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 34 privind dreptul la sănătate, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 41 alin. (2) privind dreptul la muncă, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 148 alin. (2) referitor la relaţia dintre dreptul intern şi dreptul Uniunii Europene. 58. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o parte dintre criticile formulate în cauza de faţă sunt similare cu cele ridicate în cauza soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021. În această cauză, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a observat că nemulţumirea autorului excepţiei rezida în modul de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate. În acest context, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din aceeaşi lege-cadru, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale cu sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. 59. De asemenea, în Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, paragraful 15, Curtea a reluat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, şi că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Totodată, în mod implicit, a admis Curtea, această marjă largă de apreciere a legiuitorului nu este absolută. Astfel, în paragraful 16 al Deciziei nr. 110 din 23 februarie 2021, precitată, Curtea a statuat că opţiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanţa constituţională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanţă constituţională, deci care nu ţin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. 60. Distinct de aceste considerente din Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021, Curtea observă că în cauza de faţă este criticată în mod explicit şi interpretarea realizată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Ca atare, în prezenta cauză, Curtea apreciază că se impune examinarea pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor criticate din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. 61. În prezenta cauză se invocă pretinsa încălcare a art. 34 din Constituţie referitor la ocrotirea sănătăţii. În argumentaţia autorilor prezentei excepţii, sporul pentru condiţii vătămătoare, fiind acordat în temeiul acestui text constituţional, se sustrage logicii potrivit căreia drepturile salariale, în general, şi sporurile, în particular, ca element al salarizării, pot fi reglementare de legiuitor potrivit unei opţiuni care nu poate fi cenzurată decât în condiţii restrictive de către Curtea Constituţională. 62. Curtea reţine că legiuitorul deţine o marjă de apreciere considerabilă şi în ceea ce priveşte modalitatea în care îşi îndeplineşte obligaţia instituită în art. 34 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice“. Astfel, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 16 martie 2016, paragraful 28, Curtea a statuat că „reglementarea restrictivă a spaţiilor în care fumatul este permis reprezintă o opţiune a legiuitorului, care dă expresie dispoziţiilor constituţionale ce garantează dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică al persoanei [art. 22 alin. (1)], dreptul la ocrotirea sănătăţii, instituind totodată obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice [art. 34 alin. (1) şi (2)], dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, respectiv obligaţia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept [art. 35 alin. (1) şi (2)], precum şi dreptul copiilor şi tinerilor la un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor [art. 49 alin. (1)]. Aceste dispoziţii constituţionale impun statului o serie de obligaţii pozitive, ce presupun măsuri legislative adecvate pentru realizarea lor, în privinţa cărora legiuitorul are o largă marjă de apreciere, pentru protecţia drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, indiferent dacă aceştia sunt fumători sau nefumători“. 63. În aplicarea acestor considerente la situaţia de faţă, se poate susţine că şi în ceea ce priveşte instituirea (sau neinstituirea) unor sporuri care să atenueze impactul pe care condiţiile nocive de muncă îl au asupra sănătăţii persoanelor, iar în cazul instituirii, conţinutul concret al acestora, statul beneficiază de o largă marjă de apreciere. Astfel, în concret, raportat la cauza de faţă, stabilirea intervalului temporal pentru care sporurile pentru condiţii de muncă vătămătoare se acordă (sau nu), a cuantumului acestora, a categoriilor de beneficiari etc. este o decizie cu privire la care, în mod inevitabil şi deci necesar, legiuitorul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere. 64. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andreia Diana Notreţu, prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în Dosarul nr. 17.061/3/2020 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Navara Maria Roşu (fostă Dumitraşcu) şi alţii în Dosarul nr. 2.877/30/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul din Reţeaua Veterinară a judeţului Ilfov, în numele şi pentru membrii de sindicat Oana Nicoleta Balaban şi alţii, în Dosarul nr. 2.478/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Adrian Turtoi şi alţii în Dosarul nr. 29.952/3/2019 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, pentru membrul de sindicat Viorica Cotos, în Dosarul nr. 325/88/2019 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Aurelia Stan şi alţii în Dosarul nr. 2.875/30/2019 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Rodica Borodatîi şi alţii în Dosarul nr. 12.975/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul din Reţeaua Veterinară a judeţului Ilfov, pentru membrii de sindicat Camelia Georgeta Ilie şi alţii, în Dosarul nr. 28.330/3/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Liber Independent din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, pentru membrii de sindicat Teofilia Banu şi alţii, în Dosarul nr. 10.424/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Cristian Bratu în Dosarul nr. 2.036/93/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală - Esculap, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Oana-Flavia Ioniţă, în Dosarul nr. 5.765/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Domeniilor Statului, în numele şi pentru membrii de sindicat Dragoş Dumitrescu şi, respectiv, Octavian Şoldea, în dosarele nr. 22.186/3/2021 şi nr. 35.417/3/2021 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală - Esculap, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Daniel Spoială, în Dosarul nr. 34.269/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi constată că dispoziţiile art. 6 lit. b), c), d) şi g), ale art. 23, ale art. 36 alin. (1), ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) şi (6) şi ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 din cap. I lit. B şi ale cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
