Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Marius Ciura în Dosarul nr. 3.322/111/2016* al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 780 D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 790D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Cosmin Sălăjan în Dosarul nr. 11.274/111/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prezent personal şi asistat de doamna avocat Carmen Sălăjan din cadrul Baroului Bihor. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a depus un punct de vedere, prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 790 D/2018 la Dosarul nr. 780 D/2018. Partea prezentă este de acord cu măsura conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 790 D/2018 la Dosarul nr. 780 D/2018, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat Carmen Sălăjan, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se susţine că dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevăd garanţii minime pentru protecţia libertăţii individuale şi că, în condiţiile în care statul nu respectă aceste garanţii, trebuie să repare prejudiciile astfel produse. Se arată că prevederile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, astfel cum acesta este prevăzut la art. 21 din Constituţie, întrucât, prin modalitatea în care este formulat, textul criticat poate da naştere unui mare număr de acţiuni pe rolul instanţelor având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate în dosare penale, prin dispunerea de măsuri preventive privative de libertate în cauze în care sunt pronunţate soluţii de achitare sau de clasare, dosare în care acţiunile în răspunderea patrimonială a statului au fost respinse, ab initio, pentru motivul nerespectării condiţiilor de admisibilitate prevăzute de norma juridică criticată, respectiv pentru motivul că hotărârea judecătorească sau ordonanţa de clasare nu a făcut referire expresă la nelegalitatea măsurilor preventive privative de libertate. Se mai susţine că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 care garantează libertatea persoanei, ale art. 52 care prevăd răspunderea patrimonială necondiţionată a statului pentru erori judiciare, precum şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. 8. Este invocată, totodată, în susţinerea excepţiei, jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale, făcându-se trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 3 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021, prin care instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală este neconstituţională. 9. Distinct de aspectele mai sus arătate, se mai susţine că textul criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Se arată, în acest sens, că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală golesc de conţinut prevederile art. 52 din Constituţie, determinând neangajarea răspunderii patrimoniale a statutului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare sau pentru dispunerea unor măsuri preventive privative de libertate mult disproporţionate faţă de necesitatea ce rezultă din circumstanţele concrete ale cauzelor. Se susţine că textul criticat creează discriminare între inculpaţii ale căror măsuri preventive privative de libertate sunt în curs de executare în momentul soluţionării cauzei, instanţa fiind obligată, în această situaţie, să analizeze legalitatea dispunerii lor, şi inculpaţii ale căror măsuri preventive privative de libertate au încetat la data pronunţării instanţei de fond, astfel că aceasta din urmă nu mai este obligată să se pronunţe şi, prin urmare, nu se mai pronunţă cu privire la caracterul legal sau nelegal al acestor măsuri. Din această perspectivă, este analizată, în mod distinct, ipoteza încetării de drept a măsurilor preventive privative de libertate, ipoteză în care se susţine că instanţa învestită cu soluţionarea cauzei sau organul de urmărire penală nu mai sunt obligate să se pronunţe cu privire la caracterul nelegal al acestor măsuri, întrucât acest caracter se deduce implicit din efectele clasării sau ale achitării pentru motivul că fapta nu există. 10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 3 martie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 11. Prin încheierile din 12 martie 2018 şi 28 martie 2018, pronunţate în dosarele nr. 3.322/111/2016* şi nr. 11.274/111/2011, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Marius Ciura şi de Gabriel Cosmin Sălăjan în cauze având ca obiect soluţionarea unui apel şi, respectiv, a unui recurs civil, formulate de autorii excepţiilor împotriva unor sentinţe civile prin care leau fost respinse cererile de acordare a unor despăgubiri pentru măsurile preventive privative de libertate dispuse, pe parcursul procesului penal, în privinţa acestora, în condiţiile în care au fost achitaţi, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi şi, respectiv, lit. a) din Codul de procedură penală. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, încalcă prevederile art. 52 alin. (3) din Constituţie, întrucât restrâng, de o manieră excesivă, posibilitatea de a obţine despăgubiri a persoanelor private de libertate în cursul procesului penal, în privinţa cărora au fost dispuse soluţii de achitare. Se arată că, astfel, sunt excluse de la dreptul la despăgubiri victimele unor erori judiciare faţă de care nu s-a constatat, printr-un act jurisdicţional, caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate. Se mai susţine că textul criticat încalcă prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie raportate la art. 5 paragraful 5 din Convenţie, prin aceea că legea internă nu oferă o posibilitate efectivă ca persoanele private de libertate să obţină despăgubiri în caz de eroare judiciară. Se mai arată că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, este obligatorie pentru instanţe, conform art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală, aşa încât art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală se interpretează, în mod obligatoriu, în sensul mai sus arătat. Se susţine, totodată, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât creează discriminare între persoanele care au fost private de libertate şi ulterior au fost achitate şi persoanele aflate în ipoteza reglementată la art. 538 din Codul de procedură penală, care au fost condamnate şi încarcerate, iar, ulterior, în urma rejudecării cauzei, s-a pronunţat o hotărâre de achitare faţă de acestea. 13. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că prevederile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Constituţie, întrucât această normă condiţionează acordarea unei despăgubiri de stabilirea caracterului nelegal al privării de libertate, prin ordonanţa procurorului, prin încheiere definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară ori prin încheiere definitivă sau hotărâre definitivă a instanţei penale învestite cu judecarea cauzei. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale criticate, constatarea nelegalităţii măsurii privative de libertate trebuie să fie explicită, aceasta neputând fi dedusă din hotărârea de achitare. Se susţine că, astfel, prin prevederile art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost instituită o condiţie imposibil de îndeplinit pentru victima lipsirii de libertate, aspect care îngrădeşte accesul liber la justiţie şi goleşte de conţinut dispoziţiile art. 52 din Constituţie, făcând norma constituţională anterior menţionată inaplicabilă în cazurile în care cetăţeni nevinovaţi, dovediţi ca atare prin hotărâri judecătoreşti definitive de achitare, au fost lipsiţi de libertate. Se arată că lipsirea de libertate pe parcursul procesului penal este un atribut al statului care, prin interpuşii săi, apreciază că o astfel de măsură este justificată pentru apărarea ordinii publice; simetric, dacă se dovedeşte că această măsură a fost excesivă şi a îngrădit libertatea individuală a persoanelor în privinţa cărora a fost dispusă, statul trebuie să răspundă, inclusiv patrimonial, pentru vătămarea cauzată prin lipsirea de libertate a persoanei în privinţa căreia se stabileşte, prin hotărâre judecătorească definitivă, că nu a încălcat legea penală. Or, se susţine că, prin edictarea unor legi care instituie condiţii imposibil de îndeplinit pentru angajarea răspunderii sale materiale, statul se sustrage de la obligaţia sa constituţională prevăzută la art. 52 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 539 alin. (2) din Codul procedură penală, care au următorul cuprins: „Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei.“ 18. Se susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 5 paragrafele 1 şi 5 şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă şi la dreptul la un proces echitabil. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 136 din 3 martie 2021*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 539 din Codul de procedură penală care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, sau achitare este neconstituţională. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 3 martie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021. 20. Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă. 21. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii în materie, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prezenta excepţie de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia de constatare a neconstituţionalităţii mai sus menţionată va produce efecte, în egală măsură, şi în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie, întrucât aceasta a fost ridicată înaintea pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 136 din 3 martie 2021 (a se vedea, în acest sens, considerentele de principiu dezvoltate prin Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragrafele 57-59). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Marius Ciura în Dosarul nr. 3.322/111/2016* şi de Gabriel Cosmin Sălăjan în Dosarul nr. 11.274/111/2011 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
