Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 4 (cu referire la abrogarea art. 11 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România) din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Zosim Lăpădatu în Dosarul nr. 3/257/2017 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 803D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă fiul autorului excepţiei, fără a depune un mandat de reprezentare în faţa Curţii Constituţionale. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că a existat o cauză pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care reclamant este tatăl său, Zosim Lăpădatu, suspendată în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României, Curtea europeană având în vedere tocmai prevederile legale criticate în cauză. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Ioan Lăpădat şi Pompiliu Lepadatu au depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei şi soluţionarea cauzei în lipsa acestora. De asemenea, autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că abrogarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 165/2013, prin Legea nr. 111/2017, dispoziţii constatate anterior ca fiind neconstituţionale, prin Decizia nr. 44 din 31 ianuarie 2017, nu înseamnă că persoanele interesate nu mai dispun de un mecanism procedural, prin care să atace în faţa instanţei de judecată refuzul nejustificat al entităţii prevăzute de lege cu soluţionarea notificării, acestea având posibilitatea de a se adresa instanţei, fără constrângerea unui termen, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3/257/2017, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic pct. 4 (cu referire la abrogarea art. 11 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România) din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost invocată de Zosim Lăpădatu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.074 din 16 octombrie 2017, pronunţată de Judecătoria Mediaş, prin care a fost admisă în parte acţiunea privind obligarea pârâtelor primarul comunei Aţel, judeţul Sibiu, Comisia locală Aţel pentru aplicarea Legii fondului funciar şi Comisia judeţeană Sibiu pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate cu privire la un teren atribuit, în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, prin Sentinţa civilă nr. 476 din 27 februarie 1992, pronunţată de Judecătoria Mediaş. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu motivarea că prorogarea termenului de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate până la data de 1 ianuarie 2017 şi, ulterior, până la 1 ianuarie 2018 nu întruneşte exigenţele conceptului de termen rezonabil, în acest mod fiind încălcat şi accesul liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la restituire. Or, susţine autorul excepţiei, dată fiind decizia Curţii Constituţionale, este cu atât mai gravă intervenţia legiuitorului, prin textul de lege criticat, prin care abrogă prevederile art. 11 din Legea nr. 165/2013. Se apreciază că în acest mod noţiunea de „justiţie“ a devenit una iluzorie, fiind încălcate dreptul de acces la justiţie al persoanelor îndreptăţite la restituire, precum şi dreptul de proprietate privată. 7. Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, dimpotrivă, abrogarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 165/2013 este în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât aceste prevederi legale constituiau temeiul respingerii cererilor introductive de instanţă ca premature, atunci când erau introduse înainte de termenul reglementat de acesta, termen prorogat succesiv până la apariţia Legii nr. 111/2016, tocmai prin aceasta fiind împiedicat dreptul de acces efectiv la instanţă, cu afectarea realizării dreptului de proprietate pretins. Acesta a fost, de altfel, şi unul dintre considerentele principale ale admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017, termenul fiind considerat prohibitiv şi nerezonabil. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile articolului unic pct. 4 (cu referire la abrogarea art. 11 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România) din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98 din 15 decembrie 2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 decembrie 2016, cu următoarele modificări şi completări: (...) 4. La articolul I, după punctul 3 se introduc şapte noi puncte, punctele 3^1-3^7, cu următorul cuprins: «3^1. Articolul 11 se abrogă.»“ 12. Potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 165/2013: "(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2017.(2) În situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.(3) În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenţiei Domeniilor Statului suprafeţele preluate şi neutilizate în cadrul procesului de restituire.(4) În situaţia în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenţiei Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituţie are calitatea de intervenient forţat în cauză." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică prevederea legală prin care a fost abrogat art. 11 din Legea nr. 165/2013, arătând, în esenţă, că, în condiţiile abrogării acestor din urmă prevederi legale, autorităţile locale nu mai pot fi constrânse de existenţa unui termen în care să îşi aducă la îndeplinire obligaţiile de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate. 15. În legătură cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 44 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 28 martie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a reţinut (paragraful 28) că durata iniţială a termenului administrativ prevăzut de art. 11 alin. (1) din legea criticată a fost acceptată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de Curtea Constituţională, prin Hotărârea pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, precum şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 684 din 26 noiembrie 2014, prin raportare la certitudinea - cel puţin legală, din acel moment - a epuizării termenului legal, la data de 1 ianuarie 2016, dar considerentele din jurisprudenţa menţionată, formulate la scurt timp după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu mai pot fi valabile şi în contextul normativ al prorogării succesive a acestui termen, mai întâi până la 1 ianuarie 2017, apoi până la 1 ianuarie 2018. Acele argumente au avut în vedere faptul că, în redactarea iniţială, dispoziţiile art. 11 alin. (1) prevedeau un termen bine definit, clar şi unic, până la 1 ianuarie 2016, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat fără echivoc posibilitatea de a-şi reconsidera aprecierile ulterior epuizării acestor termene administrative, acestea fiind valabile numai sub rezerva respectării lor în acea formă (1 ianuarie 2016). Însă, în condiţiile prorogării succesive a termenului acordat entităţilor administrative pentru a soluţiona cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, Curtea Constituţională a constatat, prin decizia de admitere mai sus amintită (paragraful 33), că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu întrunesc cerinţa previzibilităţii legii, componentă a constituţionalităţii normei sub aspectul calităţii sale. Astfel, persoanele interesate nu pot avea o previziune exactă a epuizării duratei termenului în care sunt obligate să aştepte soluţionarea pe cale administrativă a cererilor lor, fiind împiedicate a se adresa în mod eficient instanţei judecătoreşti pentru apărarea dreptului lor de proprietate. 16. De asemenea, prin Decizia nr. 139 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, paragraful 29, Curtea a statuat că efectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017, prin care a fost constatată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 referitoare la termenul de îndeplinire a acestei obligaţii, se răsfrânge şi asupra dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care consacră dreptul persoanelor care au formulat cereri de restituire în temeiul Legii nr. 18/1991 de a se adresa instanţei în cazul neîndeplinirii de către autoritatea administrativă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1) al art. 11 din aceeaşi lege. Aşadar, prin decizia amintită, Curtea a reţinut că, de la publicarea deciziei de admitere, persoanele interesate se puteau adresa instanţei judecătoreşti, fără constrângerea unui termen, pentru obligarea comisiilor de fond funciar la ducerea la îndeplinire a atribuţiilor referitoare la soluţionarea cererilor de restituire, efectuarea punerilor în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate. Prin aceeaşi decizie, paragraful 30, Curtea a reţinut că, în contextul abrogării prevederilor art. 11 din Legea nr. 165/2013, prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017, aceasta nu înseamnă însă că persoanele interesate nu mai dispun de un mecanism procedural care să le permită accesul la o instanţă împotriva neîndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina entităţii învestite. Dimpotrivă, s-a reţinut în decizia menţionată, în prezent, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, persoanele interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita obligarea comisiilor locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de fond funciar a municipiului Bucureşti, în condiţiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la soluţionarea cererilor de restituire, efectuarea punerilor în posesie şi, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate, în termenul prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, „dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii“. 17. Prin urmare, în prezenta cauză, având în vedere şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii în această materie, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie, precum şi a prevederilor art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie, dat fiind faptul că împotriva nerespectării obligaţiilor comisiilor locale sau judeţene de fond funciar, referitoare la punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate, persoanele interesate se pot adresa instanţei de judecată fără a fi ţinute de împlinirea unui termen, accesul la instanţă fiind asigurat în condiţiile dreptului comun, respectiv art. 8 din Legea nr. 554/2004. 18. De altfel, Curtea mai reţine că, prin textul de lege criticat, legiuitorul nu a realizat decât o operaţie de tehnică legislativă, întrucât acesta era eliminat din fondul activ al legislaţiei, ca urmare a Deciziei nr. 44 din 31 ianuarie 2017, anterior citată. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Zosim Lăpădatu în Dosarul nr. 3/257/2017 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile articolului unic pct. 4 (cu referire la abrogarea art. 11 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România) din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
