Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Total Strada - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.539/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 126D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 66 din 16 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.539/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelanta-reclamantă Societatea Total Strada - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia judecării cererii de apel formulate împotriva Sentinţei civile nr. 2.279 din 8 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă în Dosarul nr. 17.539/3/2017 al acestei instanţe, într-o cauză având ca obiect „constatare nulitate act juridic“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei critică sintagma „sub sancţiunea nulităţii“ cuprinsă în teza finală a art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pe care o apreciază a fi neconstituţională, întrucât principiile şi regulile de desfăşurare ale procesului civil trebuie să respecte dispoziţiile cuprinse în Constituţie. Arată, astfel, că reglementarea criticată în speţă are un conţinut normativ identic cu cel al art. 288 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, asupra acestor din urmă dispoziţii Curtea Constituţională pronunţându-se prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2009, când a constatat neconstituţionalitatea acestora. În opinia autoarei excepţiei, considerentele acestei decizii rămân valabile şi în ceea ce priveşte reglementarea cuprinsă în art. 471 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, deoarece „aplicarea principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greşit îndreptate să fie transmise jurisdicţiei competente să le soluţioneze“. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că prevederile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevăd sancţiunea nulităţii pentru nedepunerea apelului/motivelor de apel la instanţa a cărei hotărâre se atacă, nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. Aceasta, deoarece, potrivit art. 425 alin. (3) din Codul de procedură civilă, hotărârea atacată trebuie să arate şi instanţa la care se depune cererea de apel sau de recurs, astfel încât părţile să aibă posibilitatea să cunoască direct modul în care trebuie să procedeze în situaţia în care doresc să atace hotărârea, iar dacă nu se conformează, această situaţie le este în mod exclusiv imputabilă şi nu pot invoca faptul că s-au aflat în eroare. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora „Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.“ 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi celor ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. Se invocă, totodată, şi contrarietatea reglementării criticate din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia critică prevederile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă sub aspectul sancţionării cu nulitatea absolută a depunerii cererii de apel la altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă. 13. Raportat la situaţia de fapt din speţă, astfel cum reiese din actele dosarului, Curtea constată că obiectul acţiunii introductive de instanţă îl reprezintă cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, prin care reclamanta - Societatea Total Strada - S.R.L. a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului juridic intitulat „Proces-verbal de predare-primire a corpurilor de iluminat, încheiat la data de 29 iulie 2015“. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă (învestit cu soluţionarea cauzei după declinarea competenţei de către Judecătoria Sectorului 3), prin Sentinţa civilă nr. 2.279 din 8 iunie 2017, a respins cererea formulată de reclamantă ca fiind inadmisibilă. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel, solicitând anularea sa. Curtea observă că prin sentinţa apelată s-a adus la cunoştinţa părţilor că aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă. Însă reclamanta a depus cererea de apel prin poşta electronică direct la Curtea de Apel Bucureşti, iar nu la instanţa a cărei hotărâre se atacă, contrar prevederilor art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013. 14. Referitor la criticile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa recentă, aplicabilă mutatis mutandis şi în cauza de faţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2018, şi Decizia nr. 775 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020 ), Curtea a reţinut că, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XIV-XVII se aplică şi proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Curtea reţine, astfel, că, potrivit art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013, „(1) Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă.“ 15. Curtea observă că, în speţă, la data formulării apelului, art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă nu era în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Aşa fiind, sub aspectul depunerii apelului, sunt aplicabile prevederile art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013, text legal care nu este identic, din punctul de vedere al conţinutului normativ, cu cel al art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul că nu prevede expressis verbis sancţiunea nulităţii apelului în cazul nedepunerii la instanţa a cărei hotărâre se atacă. 16. Prin urmare, întrucât la data formulării apelului art. 471 alin. (1) teza finală din noul Cod de procedură civilă, care prevede că atât apelul, cât şi motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, nu era în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019, Curtea constată că reglementarea criticată nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Aşa fiind, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Total Strada - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.539/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
