Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, excepţie ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 954/54/2020 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 145D/2021. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, având în vedere că prin art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 legiuitorul a recunoscut un drept de protecţie socială, fără caracter fundamental. Prevederile art. 109 alin. (3) din Legea nr. 145/2019 nu se contrazic cu cele ale art. 109 alin. (1). În realitate, este invocată o omisiune a legiuitorului de a institui condiţii generale care să fie reglementate ulterior printr-o hotărâre a Guvernului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 954/54/2020, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Guvernul României într-un litigiu având ca obiect obligarea sa de a emite o hotărâre şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 145D/2021. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că acordarea unor drepturi băneşti (decontarea chiriei, a ratelor lunare, acordarea unor sume lunare, ca formă de sprijin) poate fi reglementată doar prin lege, şi nu prin hotărâre a Guvernului. Deşi reglementează dreptul funcţionarilor de a fi sprijiniţi în cumpărarea/construirea de locuinţe, Legea nr. 145/2019 stabileşte, în acelaşi timp, că autorităţile îşi vor îndeplini această îndatorire „în condiţiile legii“. Există o contradicţie între conţinutul normativ al alin. (1) şi, respectiv, (3) ale art. 109 din Legea nr. 145/2019, deoarece alin. (1) face trimitere la „condiţiile legii“, iar alin. (3) dispune că aceste condiţii „se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“. Rezultă, în opinia autorului excepţiei, că se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la standardele de calitate a legii. Concluzia că reglementarea sprijinului pentru cumpărarea de locuinţe se poate realiza exclusiv prin lege rezultă şi din împrejurarea că această formă de sprijin este reglementată prin art. 111 alin. (9) din Legea nr. 145/2019. 6. Prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 îi privilegiază pe destinatarii săi, situaţie care contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu, deciziilor nr. 1 din 8 februarie 1994, nr. 164 din 12 martie 2013 sau nr. 755 din 16 decembrie 2014. Deşi legiuitorul dispune de o marjă de apreciere referitoare la acordarea de drepturi diverselor categorii de bugetari, art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 este discriminatoriu, o prevedere similară regăsindu-se numai în dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Chiar dacă principiul care interzice discriminarea permite legiuitorului să ţină seama, în reglementarea acordării drepturilor băneşti şi în natură, de varietatea situaţiilor obiective în care se află destinatarii acestora, se observă că, pe lângă posibilitatea acordării unei locuinţe de serviciu sau acordarea compensaţiei lunare pentru chirie, în mod similar cu acordarea acestora şi militarilor sau magistraţilor şi fără ca sumele aferente să fie impozabile, dispoziţiile criticate prin prezenta excepţie oferă şi o facilitate care se îndepărtează de la finalitatea acordării acestor beneficii. Această facilitate nejustificată constă în asigurarea temporară, în condiţii favorabile, a unui spaţiu locativ pentru poliţistul de penitenciar şi familia sa, atunci când în localitatea în care munceşte nu deţine locuinţă proprietate personală. Întrucât nu impun nicio condiţionare restrictivă, prevederile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 permit celor care deja deţin o locuinţă în proprietate personală în localitatea în care muncesc să beneficieze de un sprijin al statului în construirea sau cumpărarea unei locuinţe în localitatea în care muncesc. Autorul excepţiei menţionează că un astfel de beneficiu nu este prevăzut de lege în favoarea altor categorii de bugetari, de exemplu, funcţionari publici, magistraţi etc., deşi sistemul de recrutare sau repartizare în funcţie a tuturor acestor categorii profesionale prezintă asemănări. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 30 iulie 2019, care are următorul conţinut: „(1) Poliţiştii de penitenciare vor fi sprijiniţi în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei profesionale, a unei locuinţe proprietate personală, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care sunt încadraţi, din fondurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau alte fonduri guvernamentale, în condiţiile legii. [...] (3) Criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“ 11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor, a Constituţiei şi a supremaţiei sale şi 16 privind egalitatea în drepturi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că este neîntemeiată critica privind presupusa neconstituţionalitate a dispoziţiei care acordă posibilitatea (şi chiar obligaţia) reglementării prin hotărâre a Guvernului a unui drept stabilit prin lege, respectiv art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019, câtă vreme însăşi Legea fundamentală autorizează Guvernul României - respectiv art. 108 alin. (2) din aceasta, potrivit căruia „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“ - să adopte astfel de acte normative. Prevederile art. 109 alin. (3) din Legea nr. 145/2019 nu reprezintă nimic altceva decât o aplicare/implementare de către Parlamentul României a art. 108 alin. (2) din Constituţie. Susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia dreptul prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 trebuie să fie, de asemenea, reglementat prin lege, adică de către Parlament, vine în contradicţie nu doar cu art. 108 alin. (2) din Constituţie, ci şi cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale“. Organizarea executării legilor reprezintă o operaţiune care ţine în exclusivitate de puterea executivă care aparţine Guvernului. Sintagma „criteriile şi condiţiile de sprijin“ din cuprinsul art. 109 alin. (3) din Legea nr. 145/2019, cu a căror stabilire Parlamentul a învestit Guvernul, reprezintă o operaţiune tipică de organizare a executare a legilor, în speţă a prevederilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019. 13. Criticile autorului excepţiei referitoare la pretinsa neclaritate rezultată din coroborarea alin. (1) şi alin. (3) ale art. 109 din Legea nr. 145/2019 sunt inadmisibile. Astfel, doar instanţele judecătoreşti, nu şi Curtea Constituţională, deţin prerogativa de a interpreta şi de a aplica normele juridice în situaţii de fapt particulare. Chiar şi în situaţia, frecventă, în care dispoziţiile legale relevante nu sunt uşor de identificat sau când aplicarea lor pretinde un efort serios de analiză şi interpretare, tot instanţele judecătoreşti sunt cele exclusiv competente ca, în soluţionarea cauzelor cu care sunt învestite, să tranşeze chestiunile de drept. În cauza de faţă, „armonizarea“ prevederilor de la alin. (1) şi (3) din cuprinsul art. 109 din Legea nr. 145/2019 revine instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea Constituţională. Desigur, Curtea Constituţională devine competentă să soluţioneze temeinicia unor critici raportate la standardele de claritate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie doar atunci când aceste critici evidenţiază că neclaritatea normelor înseşi este atât de pronunţată, încât face posibil arbitrarul în procesul de aplicare a acestora. 14. În sfârşit, cu referire la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie în componenta sa care interzice privilegiile, întradevăr, legiuitorul a delimitat şi a favorizat o categorie determinată de persoane - poliţiştii de penitenciare - şi a oferit un beneficiu pe care nu l-a acordat nu doar categoriei largi de persoane a cetăţenilor, dar nici altor categorii care, în mod obişnuit, au fost gratificate cu beneficii similare, de exemplu, magistraţii. Se ridică deci chestiunea dacă acest beneficiu reprezintă un privilegiu, în sensul pe care această noţiune îl are în art. 16 din Constituţie şi în jurisprudenţa dezvoltată de Curtea Constituţională. 15. Curtea reţine că beneficiul acordat prin art. 109 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 nu reprezintă un privilegiu, întrucât legiuitorul nu şi-a depăşit larga marjă de apreciere de care beneficiază atunci când decide să particularizeze categorii determinate de subiecţii de drept şi să le acorde în mod exclusiv beneficii de natură social-economică. Această concluzie se bazează pe împrejurarea că elementul pe care l-a avut în vedere legiuitorul atunci când şi-a manifestat această opţiune, respectiv natura profesiei exercitate de beneficiarii dreptului - poliţişti de penitenciare -, este obiectiv. Legiuitorul are nu doar legitimitatea democratică, dată de votul cetăţenilor, ci şi legitimitatea constituţională, dată de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a particulariza anumite categorii precis determinate de categorii profesionale şi de a le gratifica, dar dispune şi de mijloacele şi resursele necesare şi suficiente pentru a „prelua“ din societate acele nevoi economico-sociale care să fie valorificate juridic prin acordarea de beneficii sociale. 16. Concluzia că acordarea beneficiului construirii sau cumpărării unei locuinţe proprietate personală exclusiv poliţiştilor de penitenciare nu reprezintă un privilegiu nu are semnificaţia că, de la caz la caz, acest beneficiu nu ar trebui, din considerente morale, sociale şi economice justificate, acordat şi altor categorii profesionale care exercită profesii care, sub anumite aspecte relevante, seamănă cu cea de poliţist de penitenciar. Dar, o dată în plus, nu revine Curţii Constituţionale sarcina de a decide care anume astfel de categorii, altele decât poliţiştii de penitenciare, ar trebui să se bucure de acest beneficiu, ci legiuitorului. Curtea Constituţională este îndreptăţită să remedieze doar acele măsuri legislative care, în mod vădit, sunt lipsite de o bază factuală obiectivă. Or, în prezenta cauză, Curtea apreciază că nu poate fi pus la îndoială faptul că exercitarea profesiei de poliţist de penitenciar este o împrejurare obiectivă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 954/54/2020 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 109 alin. (3), raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol, din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
