Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Dragu în Dosarul nr. 29.716/215/2014 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.246D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate din perspectiva unor critici similare şi apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii în această materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 29.716/215/2014, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Dragu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de chemare în judecată prin care se solicită obligarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate la plata unei sume de bani ce reprezintă drepturi băneşti încasate în plus şi necuvenite. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă, respectiv art. 119 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţiile legale din prezenta cauză instituie sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cerere reconvenţională, dacă aceasta nu se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. 6. Se mai arată că prin dispoziţiile legale criticate se condiţionează dreptul de a formula cerere reconvenţională întro cauză civilă de obligaţia de a o depune odată cu întâmpinarea, în caz contrar pronunţându-se decăderea. Susţine că se instituie un privilegiu pentru reclamant, iar, pentru pârât, legea impune ca pretenţiile derivate din acelaşi raport juridic să fie formulate odată cu nişte simple apărări, astfel încât procesul nu mai este echitabil, deoarece pârâtul are doar opţiunea de a se adresa cu acţiune separată. 7. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate încalcă echilibrul procesual al părţilor, pârâtul neavând posibilitatea de a-şi valorifica probele utilizate în susţinerea pretenţiilor sale. 8. Judecătoria Craiova - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Stabilirea de către legiuitor a unui termen până la care poate fi depusă cererea reconvenţională este necesară pentru a asigura soluţionarea procesului într-un termen rezonabil şi asigură, totodată, echilibrul procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte pretenţiile pârâtului şi probele pe care se sprijină, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a cererii principale formulate de reclamant. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 209 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.“ 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 211 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014, a răspuns unor critici similare celor formulate în prezenta cauză şi a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Curtea a reţinut că faţă de vechea reglementare procesual civilă, dispoziţiile art. 209 alin. (4) din Codul de procedură civilă instituie sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cerere reconvenţională, dacă aceasta nu se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. 17. În continuare, Curtea a statuat că cererea reconvenţională este o cerere incidentală, prin care pot fi formulate pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, care trebuie să îndeplinească toate cerinţele cererii de chemare în judecată. Formularea acesteia nu este obligatorie, pârâtul putându-şi valorifica pretenţiile sale printr-o acţiune separată. Nerespectarea termenului pentru depunerea cererii reconvenţionale se sancţionează cu decăderea din dreptul de a o mai formula. Decăderea afectează numai mijlocul procedural, nu şi dreptul subiectiv. Instituirea obligativităţii depunerii cererii reconvenţionale odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel târziu la primul termen de judecată, asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apărările pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a acţiunii introductive a reclamantului. De asemenea, Curtea a reţinut că prin soluţionarea cererii reconvenţionale în cursul aceluiaşi proces, de către aceeaşi instanţă, se realizează o mai bună administrare a justiţiei şi se înlătură posibilitatea unor hotărâri contradictorii sau greu de conciliat. 18. Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Stabilirea unui termen până la care poate fi depusă cererea reconvenţională este o măsură necesară pentru a se asigura soluţionarea proceselor într-un termen rezonabil. 19. Consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, Constituţia nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii sau reguli de procedură în privinţa exercitării acestui drept, ci - dimpotrivă - statuează că „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Aşadar, nu se poate susţine că normele procedurale criticate, sancţionând lipsa de interes a pârâţilor în valorificarea pretenţiilor proprii, contravin dispoziţiilor privind dreptul la un proces echitabil. Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. 20. În ceea ce priveşte instituirea anumitor termene pentru exercitarea unui drept, în jurisprudenţa sa, instanţa constituţională a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Aşa fiind, Curtea a constatat că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), astfel că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie afectat. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Dragu în Dosarul nr. 29.716/215/2014 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 209 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
