Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrului de sindicat Andreea Dumitriţa Mancas, în Dosarul nr. 36.572/3/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 123D/2021. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.084D/2021, nr. 1.176D/2021, nr. 1.237D/2021, nr. 3.666D/2021, nr. 1.128D/2022, nr. 1.396D/2022 şi nr. 1.600D/2022, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate a unor prevederi similare cu cele criticate în Dosarul nr. 123D/2021, excepţii ridicate de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Anamaria Lucia Naghi şi Ramona Georgiana Hîncu, Emilian-Sorin Bogdan, Iulian Sîrbu şi alţii, Iulian Răzvan Lazăr, Alexandru Mihai Laită, Cristina Maria Tiran, Constantin Coman şi alţii, în Dosarul nr. 3.794/62/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5.182/63/2020 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5.732/3/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 32.235/3/2020 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 14.719/3/2020 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 459/62/2021 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.591/89/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.084D/2021, nr. 1.176D/2021, nr. 1.237D/2021, nr. 3.666D/2021, nr. 1.128D/2022, nr. 1.396D/2022 şi nr. 1.600D/2022 la Dosarul nr. 123D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.084D/2021, nr. 1.176D/2021, nr. 1.237D/2021, nr. 3.666D/2021, nr. 1.128D/2022, nr. 1.396D/2022 şi nr. 1.600D/2022 la Dosarul nr. 123D/2021, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 7. Cu referire la prevederile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, solicită respingerea excepţiei ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 294 din 17 mai 2022. 8. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, apreciază că excepţia este inadmisibilă, deoarece se invocă omisiunea legiuitorului de a include în enumerare şi funcţionarii cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În sfârşit, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece se pune în discuţie modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 4 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 36.572/3/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. 10. Prin Încheierea din 23 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.794/62/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 11. Prin Încheierea din 23 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.182/63/2020, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. 12. Prin Decizia nr. 169/R-cont din 22 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.732/3/2019, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 23 cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 13. Prin Încheierea din 28 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 32.235/3/2020, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010. 14. Prin Decizia nr. 317/R-cont din 22 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 14.719/3/2020, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 15. Prin Sentinţa civilă nr. 774 din 20 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 459/62/2021, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 14 alin. (1) cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 cu referire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 alin. (5) cu referire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege“ din Legea nr. 285/2010. 16. Prin Încheierea din 15 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.591/89/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 cu referire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Andreea Dumitriţa Mancas, Anamaria Lucia Naghi şi Ramona Georgiana Hîncu, Emilian-Sorin Bogdan, Iulian Sîrbu şi alţii, Iulian Răzvan Lazăr, Alexandru Mihai Laită, Cristina Maria Tiran, Constantin Coman şi alţii, în litigii având ca obiect acordarea de drepturi salariale şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 123D/2021, nr. 1.084D/2021, nr. 1.176D/2021, nr. 1.237D/2021, nr. 3.666D/2021, nr. 1.128D/2022, nr. 1.396D/2022 şi nr. 1.600D/2022. 18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt discriminatorii, întrucât nu cuprind în enumerare şi funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Criteriul temporal al unor legi care nu s-au aplicat decât parţial, limitând unele drepturi salariale, sau acela al unor reglementări diferite în sensul că anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, încalcă principiul egalităţii în drepturi, al echităţii, al egalităţii de tratament şi al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situaţie defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcţie şi sporurile, iar altora nu, în condiţiile în care persoanele cărora nu li se aplică au şi coeficienţii mai mici. 19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este criticată sintagma „de până la“ din cuprinsul alin. (1) întrucât nu diferenţiază între poliţiştii care îndeplinesc condiţiile prevăzute în respectivele dispoziţii. Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcţionari publici aflaţi în situaţii identice pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferenţieri. 20. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (5) al art. 14 din anexa nr. VI, se arată, în prealabil, că naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului aparţin statutului acestei profesii, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea, art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, anterior modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, prevedea că drepturile salariale ale poliţiştilor, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordin al ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare faţă de cele stabilite prin lege pentru acordarea compensaţiei. Ordonatorul principal de credite a delegat această competenţă ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deşi normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate şi previzibilitate. Prin urmare, dispoziţiile criticate nu îi permit beneficiarului sporurilor să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să îşi reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se, astfel, art. 1 alin. (4) şi (5), art. 31 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale. 21. Toate reglementările legale care au statuat, începând cu Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, referitor la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituţionale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituţionale. În final, autorii prezentei excepţii solicită Curţii Constituţionale să înlăture „dispoziţiile neconstituţionale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influenţă asupra salarizării poliţiştilor“. 22. Cu referire la art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ introduce o limitare a destinatarilor articolului care este imprecisă. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat, s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaţilor din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajaţii din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiaţi faţă de angajaţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau al inspectoratelor de poliţie judeţene care desfăşoară aceeaşi activitate şi care, astfel, sunt discriminaţi. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi condiţii de muncă se stabilesc salarii diferenţiate. 23. Prevederile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare standardelor de calitate a legii. În acest sens, arată că acest text legal stabileşte o majorare salarială de 12,5% pentru angajaţii dintr-o serie de instituţii publice. Dar, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră reprezintă instituţii publice şi, ca atare, angajaţii acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Din cauza neclarităţii acestui text, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaţilor celor două instituţii publice anterior evocate. Cu toate acestea, apreciază autorii excepţiei, chiar şi dacă ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare faţă de angajaţii din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unui criteriu obiectiv al diferenţierii. În structurile poliţieneşti, funcţiile în care se încadrează poliţiştii sunt diferenţiate în funcţie de eşalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferenţiere. 24. În legătură cu prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, se arată că acestea nu fac nicio referire cu privire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensaţiile şi alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege (Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice). Este cazul compensaţiei de pericol deosebit, prevăzută pentru poliţişti, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu exista nicio prevedere legală care să blocheze aplicarea acesteia. Compensaţia de pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislaţia de salarizare aplicabilă în 2010 şi nu trebuie să se confunde cu suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2011, între care sporul de pericol deosebit prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, cu compensaţia de pericol deosebit introdusă prin art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Aceasta, într-adevăr, face parte din salariul de funcţie tocmai pentru ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe ţară. Aşadar, construcţia salariului de funcţie şi îngheţarea acestuia în perioada de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 nu se confundă cu sporurile/compensaţiile prevăzute de acest act normativ, care ar fi trebuit aplicate începând cu 1 ianuarie 2011. Or, în filosofia dreptului, previzibilitatea normativă este baza securităţii juridice, definită, la rândul ei, ca principiu şi exigenţă a ordinii juridice, condiţie a stabilităţii economice şi sociale. Atât soluţiile judiciare pronunţate de instanţe, cât şi administraţia publică efectivă se încadrează conceptual în principiul determinat al previzibilităţii. 25. Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 27. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, iar restul prevederilor cu care a sesizat Curtea Constituţională sunt conforme cu Legea fundamentală. 28. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.237D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 29. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.128D/2022, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 30. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 31. Tribunalul Sălaj - Secţia civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 32. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 33. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 34. Guvernul, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.666D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este întemeiată, prin raportare la art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Cu privire la critica adusă dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legeacadru nr. 153/2017 prin raportare la art. 31 din Constituţie, apreciază că dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incidente în cauză, neavând legătură cu textul de lege supus controlului. În ceea ce priveşte restul prevederilor legale cu care a fost sesizată Curtea Constituţională, Guvernul apreciază că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală. 35. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 36. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 37. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din examinarea motivării sale, îl reprezintă dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. Curtea precizează că prevederile legale criticate au următorul conţinut: - Art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor şi/sau activităţilor deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare şi valorificare a informaţiilor sau datelor/situaţiilor/documentelor/ actelor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensaţie de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. [...](5) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.;" – Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%.“; – Art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acestui act normativ; – Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“ 38. Prevederile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022. De asemenea, prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 au fost abrogate, începând cu 1 iulie 2017, prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017. Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională urmează să analizeze şi dispoziţiile criticate din aceste acte normative. 39. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi obligativitatea respectării legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 31 privind dreptul la informare şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcţionarilor publici, precum şi prevederilor art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 40. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, şi Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023. Constatând că nu există motive pentru modificarea soluţiei şi a considerentelor din aceste două decizii, Curtea va menţine această jurisprudenţă şi, ca atare, va respinge ca (i) neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, (ii) ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi (iii) ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 41. Cu referire la constituţionalitatea prevederilor art. 14 alin. (1)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ prevăzute care, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, constituie obiectul de reglementare al legii organice. În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, Curtea a reţinut că acestea reprezintă opţiunea legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar şi că, în esenţă, legiuitorul a urmărit să garanteze cuantumul drepturilor salariale ale personalului bugetar şi să evite scăderea lor. 42. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut temeiuri distincte de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a fiecăreia dintre aceste prevederi legale. Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt criticate pentru motivul că legiuitorul ar fi omis să insereze în categoria persoanelor cărora le sunt aplicabile şi pe cea a funcţionarilor cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne; critica adusă prevederilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează exclusiv interpretarea şi aplicarea acestora, sarcină ce revine în mod exclusiv instanţelor judecătoreşti. 43. Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se observă că, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, a constatat neconstituţionalitatea acestora. Ca atare, în prezenta cauză, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi data pronunţării actelor de sesizare, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 44. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat Andreea Dumitriţa Mancas, Anamaria Lucia Naghi şi Ramona Georgiana Hîncu, Emilian-Sorin Bogdan, Iulian Sîrbu şi alţii, Iulian Răzvan Lazăr, Alexandru Mihai Laită, Cristina Maria Tiran, Constantin Coman şi alţii, în Dosarul nr. 36.572/3/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.794/62/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5.182/63/2020 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5.732/3/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 32.235/3/2020 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 14.719/3/2020 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 459/62/2021 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.591/89/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. 3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
