Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi ale art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) şi (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Porumb în Dosarul nr. 8.009/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Sorin Vuia în Dosarul nr. 7.813/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.579D/2017, respectiv nr. 1.782D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 15 ianuarie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.009/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi ale art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) şi (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Porumb într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la soluţionarea unei plângeri. 4. Prin Decizia civilă nr. 1.727 din 11 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.813/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, excepţie ridicată de Sorin Vuia într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate în contencios administrativ, respectiv refuzul de soluţionare a unei cereri. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul că actele de procedură şi citaţiile pot fi comunicate, prin poştă (curier), fără scrisoare recomandată, fără conţinut declarat şi fără confirmare de primire; actele de procedură şi citaţiile pot fi comunicate prin poştă (curier), în plic închis cu menţiunea PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE, respectiv dacă se coroborează cu alin. (2). A mai arătat că aceleaşi prevederi sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul că acestea se coroborează cu art. 163 alin. (3) din Codul de procedură civilă, astfel că funcţionarul (factorul) poştal este învestit şi cu depunerea citaţiilor şi a actelor de procedură la cutia poştală sau afişarea acestora, atribuţii exclusive ale agentului procedural. 6. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a mai precizat că faptul că procedura se socoteşte îndeplinită la data încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164 din Codul de procedură civilă, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal, este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, fiind vădit neconstituţional. 7. S-a mai arătat că sintagma „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163“ din art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă este în totală contradicţie cu prevederile art. 165 pct. 2 din acelaşi cod, fiind necorelate, ceea ce este o încălcare a normelor de tehnică legislativă şi, pe cale de consecinţă, a ordinii de drept constituţionale. Conform atribuţiilor de serviciu, funcţionarul poştal nu va putea înmâna corespondenţa fără semnătura destinatarului pe confirmarea de primire (şi borderou), fiind cert că acesta trebuie să ia contact cu destinatarul. 8. De asemenea, s-a mai susţinut că, în conformitate cu art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă, funcţionarul poştal va consemna în procesul-verbal refuzul părţii de a primi corespondenţa, fiind, de asemenea, cert că acesta trebuie să ia contact cu destinatarul, ca acesta să îşi exprime opţiunea de a refuza primirea corespondenţei. Funcţionarul poştal este învestit cu toate atribuţiile agentului procedural în aplicarea dispoziţiilor art. 163 din Codul de procedură civilă, inclusiv cu depunerea citaţiilor şi a actelor de procedură la cutia poştală. Raportat la dispoziţiile Directivei 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 677/2001, inevitabil actele de procedură conţin date cu caracter personal, astfel că, pe cale de consecinţă, orice corespondenţă trebuie să fie însoţită de atributul de securitate şi confidenţialitate; comunicarea actelor de procedură, fără asigurarea securităţii şi confidenţialităţii, este, pe cale de consecinţă, prelucrare ilegală de date cu caracter personal, fiind încălcate dispoziţiile Directivei 95/46/CE şi ale Legii nr. 677/2001. 9. Se mai arată că prevederile legale ale art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001 sunt neconstituţionale prin aceea că introduc nejustificat o procedură prealabilă suplimentară faţă de cea prevăzută de art. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 677/2001. 10. Dispoziţiile legale sunt neconstituţionale, întrucât instituie o procedură prealabilă, obligatoriu de urmat, care nu este prevăzută de actul unional, respectiv Directiva 95/46/CE. Această procedură determină incompatibilitatea normei de drept intern cu norma de drept unional, prioritară, ceea ce are ca finalitate neopozabilitatea faţă de operator şi persoana vizată. Se arată că, raportat la art. 28 din Directiva 95/46/CE, rezultă o neconcordanţă cu privire la atribuţiile, respectiv obligaţiile autorităţii de supraveghere faţă de dispoziţiile dreptului intern care „trebuie“ să transpună aceste prevederi în limitele de apreciere clar stabilite de legiuitorul Uniunii Europene prin art. 13 din directiva menţionată. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Aceasta arată că textul de lege invocat nu este neconstituţional, în raport cu dispoziţiile art. 51, art. 52 şi art. 148 din Constituţie. Instanţa reţine faptul că, prin raportare la dispoziţiile art. 51 şi art. 52 din Constituţie, instituirea unei proceduri prealabile, obligatoriu de urmat înainte de sesizarea unei autorităţi publice, de o complexitate redusă, care nu implică cheltuieli suplimentare, fără instituirea unui termen de decădere în cazul neurmăririi ei, nu reprezintă o încălcare a dreptului la petiţionare al cetăţenilor, ea având doar rolul de a oferi şansa rezolvării litigiului direct între persoanele implicate, urmând ca numai în caz de eşec să se apeleze la intervenţia autorităţii publice. 12. A fortiori, această procedură nu încalcă dreptul persoanei în cauză de a se adresa instanţelor judecătoreşti, cu atât mai mult cu cât aceasta se poate adresa direct instanţei, fără a fi necesară depunerea unei plângeri la autoritatea de supraveghere, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 677/2001. În ceea ce priveşte art. 148 din Constituţie, instanţa reţine că textul constituţional nu are caracter autonom, el putând fi invocat numai în măsura în care se afirmă că există o încălcare a unei dispoziţii de drept unional sau a unei dispoziţii constituţionale interpretate in lumina dreptului comunitar. Se reţine, de asemenea, faptul că, potrivit jurisprudenţei constante, obligatorii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, analiza conformităţii legislaţiei naţionale cu dreptul unional este de competenţa directă a instanţelor de judecată, nefiind necesară intervenţia Curţii Constituţionale. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că noul Cod de procedură civilă reglementează, la art. 154, organele competente să procedeze la comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură, precum şi modalităţile de comunicare a acestor acte. Indiferent de statutul juridic (funcţionar, salariat, administrator, paznic, agent de pază etc.) al persoanei care, potrivit legii, înmânează citaţia destinatarului, aceasta certifică dovada de înmânare a citaţiei cu cuprins legal prestabilit sau întocmeşte procesul-verbal privitor la refuzul semnării dovezii de primire de către cel care a primit efectiv citaţia ori la constatarea situaţiei care nu permite, întemeiat, semnarea cererii. 15. În doctrină s-a arătat că prevederile art. 163 din Codul de procedură civilă au un caracter particular şi deopotrivă novator în raport cu dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă, remarcându-se în mod deosebit faptul că, spre deosebire de vechea reglementare procesual-civilă (în sistemul căreia, în cazul refuzului destinatarului de a primi citaţia, agentul procedural urma să o afişeze pe uşa locuinţei sale - soluţie criticabilă sub aspectul dreptului părţii la propria imagine şi la secretul corespondenţei), nu se afişează citaţia, ci doar înştiinţarea menţionată de textul legal criticat. În doctrină s-a mai învederat şi utilitatea prevederilor legale privitoare la posibilitatea destinatarului de a ridica citaţia de la sediul instanţei, respectiv de la primărie, în termenele prescrise de lege, fiind vorba de o prezumţie de cunoaştere a citaţiei, dedusă din atitudinea negativă manifestată de destinatar. 16. Tot cu referire la art. 163 din Codul de procedură civilă, în doctrină s-a arătat ca acesta aduce mai multă rigoare şi celeritate şi o mai mare siguranţă în primirea citaţiei sau înştiinţarea celui interesat cu privire la actul de procedură care a făcut obiectul comunicării. Afişarea „înştiinţării“, nu a „citaţiei“, este de natură să protejeze dreptul persoanei la respectarea vieţii private. 17. Procedura comunicării actelor de procedură s-a îmbunătăţit prin rigoare şi responsabilizarea agenţilor procedurali, iar formele procedurale justifică şi sprijină prezumţia legală relativă privind considerarea citaţiei ca fiind „comunicată“ la expirarea termenelor prevăzute de art. 163 alin. (3) lit. f) din Codul de procedură civilă, a căror certitudine de dovadă este asigurată prin forţa probantă legală a actelor de procedură în discuţie, caracterizată prin dovada deplină, până la înscrierea în fals, în limitele prevăzute de art. 163 alin. (5) din acelaşi cod. 18. Cu referire la dispoziţiile art. 165 din Codul de procedură civilă, în doctrină s-a arătat că reglementarea are caracter de noutate şi este menită să faciliteze aplicarea normelor de procedură în materie şi să evite interpretările diferite în practică. S-a mai precizat că familiarizarea legiuitorului cu reglementările de procedură civilă anterioare a generat un impuls de ostilitate faţă de formalismul excesiv, dar a permis şi identificarea situaţiilor în care este necesară o reglementare precisă, care să permită previzibilitatea aplicării regulilor de procedură a căror desfăşurare depinde de „data comunicării“ actelor de procedură. În doctrină s-a opinat că noua reglementare asigură siguranţa protecţiei drepturilor procesuale şi a egalităţii în procedură, în condiţiile multiplicării formalităţilor procedurale, prin introducerea unor acte procedurale noi (afişarea înştiinţării, depunerea şi păstrarea citaţiei pentru înmânare personală) şi prin preferinţa legiuitorului pentru implicarea în procedură a unor terţi, care să asigure aplicarea prioritară a comunicării actelor de procedură prin agenţi procedurali şi folosirea comunicării prin poştă numai atunci când comunicarea prin agenţi procedurali este obiectiv imposibilă, din cauza insuficienţei personalului instanţelor. 19. S-a mai arătat că procedura de comunicare se poate îndeplini prin agent procedural, prin poştă sau prin mijloace tehnice moderne, în funcţie de modalitatea de comunicare, art. 165 din Codul de procedură civilă stabilind un moment diferit la care procedura se socoteşte îndeplinită. În doctrină s-a mai arătat că legea consacră in terminis aplicarea prezumţiei de comunicare legală a actului de procedură, indiferent dacă primirea personală de către cel citat a actului comunicat este efectivă, data înmânării citaţiei către alte persoane decât cel citat potrivit art. 162 din Codul de procedură civilă fiind cea care are semnificaţia îndeplinirii procedurii. 20. În opinia Guvernului, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Dimpotrivă, dispoziţiile legale cuprinse la art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt de natură să asigure certitudinea unei comunicări corespunzătoare a citaţiilor şi a altor acte de procedură efectuate de către lucrătorul poştal - unul dintre agenţii (tradiţionali) însărcinaţi cu comunicarea actelor de procedură, iar regulile procedurale cuprinse la art. 163 şi art. 165 din Codul de procedură civilă - menite să evite abuzul de drept procesual şi care sunt convergente cu imperativul protejării dreptului persoanei la respectarea vieţii private - dau expresie exigenţelor normelor constituţionale, convenţionale şi legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim şi previzibil). 21. Guvernul mai apreciază că prevederile criticate respectă condiţiile de claritate şi predictibilitate. Acestea nu creează situaţii care să impieteze asupra dreptului persoanei interesate de a se adresa instanţei de judecată, astfel că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 51 şi art. 52 din Constituţie care consacră dreptul de petiţionare, respectiv dreptul persoanei care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. 22. Nu pot fi reţinute nici criticile cu privire la transpunerea necorespunzătoare a Directivei 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, întrucât norma prevăzută la art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 conferă eficienţă dispoziţiilor de ansamblu din actul unional menţionat. Se invocă dispoziţiile art. 22 din Directivă. Pe cale de consecinţă nu poate fi reţinută nici critica actului normativ prin raportare la principiile consacrate de art. 148 din Constituţie (integrarea în Uniunea Europeană). 23. Guvernul mai menţionează jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 821 din 9 noiembrie 2006, Decizia nr. 864 din 16 iunie 2009 şi Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015. 24. Avocatul Poporului arată în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.782D/2017 că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în raport cu art. 1 alin. (5), art. 21, art. 26 şi art. 28 din Legea fundamentală şi art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 25. Astfel, comunicarea prin afişare se realizează numai în situaţiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia, raţiunea reglementării fiind aceea de a preveni tergiversarea soluţionării cauzei prin crearea unei permanente lipse de procedură de natură să afecteze esenţial imperativele caracterului echitabil şi termenului rezonabil în derularea procesului. 26. În jurisprudenţa sa referitoare la procedura citării prin afişare, Curtea Constituţională a considerat că aceste excepţii nu sunt de natură a afecta vreun drept constituţional, ci reprezintă modalităţi derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situaţia obiectiv diferită a persoanelor citate. 27. Totodată, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu respectarea dispoziţiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor (deciziile nr. 813 din 19 mai 2009, nr. 234 din 9 martie 2010 şi nr. 795 din 17 noiembrie 2015). 28. Dispoziţiile legale criticate contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, de vreme ce documentul afişat nu-l mai reprezintă însăşi citaţia, ci o înştiinţare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înştiinţarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde şi a datei până la care poate fi ridicată citaţia, precum şi menţiunea referitoare la consecinţele procedurale ale neprezentării pentru comunicare. Înştiinţarea completată de agentul procedural are valoare de act autentic cu privire la situaţiile verificate şi atestate nemijlocit de către agent. De asemenea, asupra împrejurărilor care au determinat citarea prin depunerea citaţiei în cutia poştală ori prin afişarea înştiinţării, agentul procedural va întocmi un proces-verbal care face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate. Astfel, reglementarea contribuie la consolidarea prezumţiei legale relative referitoare la comunicarea citaţiei. 29. În plus, se arată că aspectele invocate de autoarea excepţiei nu relevă probleme de neconstituţionalitate, ci mai degrabă probleme de aplicare a legii, referitoare la modul în care, în anumite situaţii, instituţiile implicate realizează procedura de citare şi comunicare a actelor de procedură. 30. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, se arată că prin prevederile legale criticate nu se aduce atingere principiului constituţional care stabileşte că în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. 31. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (3) şi alin.(5) din Legea nr. 677/2001 faţă de art. 51 şi art. 52 din Constituţie, se arată că nu poate fi reţinută. Dreptul fundamental la petiţionare, reglementat de art. 51 din Constituţie, se concretizează în cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei, la care autorităţile au obligaţia de a răspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii. Or, chiar prin dispoziţiile legale criticate se asigură exercitarea dreptului de petiţionare prin posibilitatea formulării unei plângeri către autoritatea de supraveghere, dar cu condiţia ca aceasta să nu fie transmisă mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelaşi conţinut către operator. Stabilirea unor condiţionări pentru formularea unei plângeri către autoritatea de supraveghere nu constituie, în sine, o încălcare a dreptului de petiţionare, întrucât acesta este un drept, dar nu unul absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiţionări, potrivit finalităţii avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării acestora. 32. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 52 din Legea fundamentală, se arată că prin prevederile criticate nu se instituie nici o interdicţie persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim de a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. 33. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 148 alin. (2) din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere acestor dispoziţii constituţionale. 34. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 35. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi ale art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) şi (6) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, precum şi ale art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) şi (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“ cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001: "(3) În afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent şi ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelaşi conţinut către operator.[...](5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicţia temporară a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri." – Art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.“; – Art. 163 alin. (3) şi (6) din Codul de procedură civilă: "(3) Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. În lipsa cutiei poştale, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare care trebuie să cuprindă: a) anul, luna, ziua şi ora când depunerea sau, după caz, afişarea a fost făcută; b) numele şi prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afişarea şi funcţia acestuia; c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat; d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea instanţei pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia; e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba; f) menţiunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării ori, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanţei de judecată pentru a i se comunica citaţia. Când domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanţa de judecată îşi are sediul, înştiinţarea va cuprinde menţiunea că pentru a i se comunica citaţia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul; g) menţiunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; h) semnătura celui care a depus sau afişat înştiinţarea [...](6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa.“;" – Art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă: „Procedura se socoteşte îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal;“. 37. Curtea observă că prin Legea nr. 129/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum şi pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 19 iunie 2018, Legea nr. 677/2001 a fost abrogată. Însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, întrucât ele continuă să îşi producă efecte juridice în cauza de faţă. 38. În opinia autoarei excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 6 alin. (1) privind dreptul la identitate, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 privind secretul corespondenţei, art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituţională şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce, în mod rezonabil, că autorul acesteia a înţeles să invoce şi prevederile art. 21 alin. (4) privind jurisdicţiile speciale administrative care sunt facultative şi gratuite. 39. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra unora dintre prevederile legale invocate, prin raportare la critici relativ asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. 40. Astfel, prin Decizia nr. 751 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 5 martie 2018, paragrafele 19-21 şi 24, Curtea a constatat în legătură cu susţinerile referitoare la faptul că prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 introduc în mod nejustificat o procedură prealabilă, suplimentară faţă de cea prevăzută prin art. 13, 14 şi 15 din acelaşi act normativ, în opinia autorului excepţiei, în acest mod operatorul dobândind atribuţiile autorităţii de supraveghere, iar autoritatea acţionând ca o instanţă de contencios administrativ, prin impunerea unor condiţii suplimentare de sesizare a autorităţii de supraveghere, că prevederile art. 13, art. 14 şi art. 15 din actul normativ criticat reglementează procedurile prin care orice persoană interesată poate obţine de la operator, la cerere, fie confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta (art. 13 - Dreptul de acces la date), fie, după caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea datelor a căror prelucrare nu este conformă legii sau transformarea în date anonime a acestor date (art. 14 - Dreptul de intervenţie asupra datelor), precum şi dreptul persoanei vizate de a se opune în orice moment, din motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa particulară, ca date care o vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii legale contrare (art. 15 - Dreptul de opoziţie). Pe de altă parte, prevederile art. 25 alin. (1) şi (3) se referă la o altă ipoteză normativă, referitoare la plângerea adresată autorităţii de supraveghere, de către persoanele vizate, ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări ce cade sub incidenţa actului normativ criticat. În temeiul textului de lege criticat, numai după soluţionarea plângerii înaintate către operator [în conformitate cu art. 13 alin. (3) sau art. 14 alin. (3)], operatorul este obligat să răspundă în termen de 15 zile de la data primirii cererii], persoana interesată se poate îndrepta cu o plângere având acelaşi conţinut către autoritatea de supraveghere. 41. În acest context, în legătură cu plângerile adresate către autoritatea de supraveghere, Curtea a reţinut că persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări pot face plângere la autoritatea de supraveghere [art. 25 alin. (1)], iar în vederea soluţionării acesteia, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată sau operatorul. De asemenea, poate dispune efectuarea de expertize [art. 25 alin. (4)]. Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001 (măsuri constând în: suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate, sesizarea organelor de urmărire penală sau intentarea de acţiuni în justiţie), iar împotriva deciziei autorităţii de supraveghere se poate formula contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă [art. 26 alin. (1)]. 42. Prin urmare, Curtea a reţinut că procedura de soluţionare a plângerii de către autoritatea de supraveghere este marcată de unele elemente caracteristice activităţii judiciare (contradictorialitatea, în cazul în care se decide audierea persoanei vizate sau a operatorului, respectiv efectuarea de expertize), fără a se confunda cu activitatea de judecată, derulată de instanţele judecătoreşti de drept comun. Dimpotrivă, autoritatea de supraveghere derulează, în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă şi independentă (astfel cum este definită în mod expres prin art. 1 din Regulamentul său de organizare şi funcţionare, aprobat prin Hotărârea Biroului permanent al Senatului nr. 16/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 11 noiembrie 2005), o procedură administrativă cu elemente jurisdicţionale, distinctă de jurisdicţia de drept comun, derulată de autoritatea judecătorească, iar în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 persoana vizată are posibilitatea de a opta între plângerea către autoritatea de supraveghere sau o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. 43. Din acest punct de vedere, al posibilităţii de alegere - electa una via - a persoanei lezate de prelucrările de date cu caracter personal, procedura derulată în faţa autorităţii de supraveghere se aseamănă cu o procedură administrativ-jurisdicţională, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, fără a se confunda cu aceasta. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, procedurile administrativ-jurisdicţionale pot viza doar actele administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 [în forma aplicabilă şi în prezentul dosar], potrivit căruia actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;“. Or, în cadrul procedurii derulate în faţa autorităţii de supraveghere nu este atacat un act administrativ (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016, paragraful 24), această procedură vizând plângerea formulată pentru apărarea drepturilor persoanei vizate, în contextul prelucrării datelor cu caracter personal, prevăzute de art. 12-17 din Legea nr. 677/2001, respectiv dreptul la informare a persoanei vizate în privinţa datelor cu caracter personal prelucrate de operator, dreptul de acces la date, dreptul de intervenţie asupra datelor sau dreptul de opoziţie. Potrivit art. 25 alin. (6) din acelaşi act normativ, decizia autorităţii de supraveghere trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii şi poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă în termen de 15 zile de la comunicare, aspect care nu justifică susţinerile autorului excepţiei referitoare la o pretinsă transformare a autorităţii de supraveghere în instanţă de contencios administrativ. Prin urmare, dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, iar opţiunea persoanei vizate de a se adresa instanţei de judecată, fie prin parcurgerea procedurii din faţa autorităţii de supraveghere, fie direct, este conformă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 44. Tot prin Decizia nr. 751 din 23 noiembrie 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea a analizat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) coroborate cu art. 25 alin. (5) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, în legătură cu care autorul excepţiei arăta, în esenţă, că aceste prevederi legale sunt lipsite de claritate şi precizie în ceea ce priveşte formularea contestaţiei de către operator sau de către persoana interesată. 45. În legătură cu aceste susţineri, Curtea a reţinut că prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestaţie în justiţie se poate formula „împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere“, astfel încât, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, formula redacţională a textului de lege criticat îndeplineşte în mod obiectiv cerinţele de claritate ale legii, una din componentele principiului securităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidenţa Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiţie orice decizie a autorităţii de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuţii: primeşte şi analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunţând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situaţiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; primeşte şi soluţionează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice şi comunică soluţia dată ori, după caz, diligenţele depuse; efectuează investigaţii din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări. Pentru aceste considerente nu pot fi reţinute susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii. 46. Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu a putut reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. 47. Referitor la prevederile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 677/2001, Curtea apreciază că acestea sunt suficient de clare, ele prescriind conduita autorităţii de control care poate lua măsurile prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din lege, adică poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor legii, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate şi poate să sesizeze organele de urmărire penală sau să intenteze acţiuni în justiţie. 48. Cu privire la prevederile art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) şi (6) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine faptul că prin Decizia nr. 586 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017, paragrafele 27-37, a constatat constituţionalitatea sintagmei „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163“ cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“ cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă. 49. Analizând prevederile legale criticate, Curtea a reţinut că acestea sunt cuprinse în cartea I - Dispoziţii generale, titlul IV - Actele de procedură, capitolul II - Citarea şi comunicarea actelor de procedură din Codul de procedură civilă. În vederea asigurării contradictorialităţii procesului civil şi respectării dreptului de apărare al părţilor, legiuitorul a reglementat, astfel, în mod distinct, citarea părţilor, înţeleasă ca actul procedural prin care se transmite citaţia ce înştiinţează partea de existenţa unui proces, precum şi, într-un sens mai larg, comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoştinţa participanţilor la proces. 50. În ceea ce priveşte modalitatea de comunicare, regula este cea stabilită de art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul în care comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin oricare alt salariat al acesteia, precum şi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. În mod subsidiar comunicării prin agenţii procedurali ai instanţelor, prin urmare numai atunci când această modalitate nu este posibilă, art. 154 alin. (4) reglementează comunicarea prin poştă sau servicii de curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează, de asemenea, ca şi în cazul citării prin agenţii procedurali ai instanţelor, dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Textul de lege nu defineşte cazul de imposibilitate a comunicării prin agenţi procedurali, însă, având în vedere că, potrivit art. 64 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, agentul procedural al instanţei comunică actele procedurale persoanelor din localitatea unde se află sediul instanţei - fie instanţa emitentă a actului de comunicat, fie instanţa solicitată să efectueze comunicarea în condiţiile art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar numai în cazuri urgente şi când dotarea instanţelor permite, comunicarea se poate realiza şi în alte localităţi, rezultă că, în localităţile unde nu există instanţe, comunicarea se face, de regulă, prin intermediul funcţionarilor poştali. 51. Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut că premisa de la care porneşte în analiza prezentei excepţii de neconstituţionalitate este aceea că, în temeiul art. 154 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se face, de regulă, prin agenţii procedurali ai instanţelor şi, în mod subsidiar, prin funcţionarii poştali/servicii de curierat rapid. Principala modalitate de citare şi comunicare a actelor de procedură se realizează prin înmânarea personală a actului comunicat, direct destinatarului sau unei persoane care îl reprezintă, prin agentul procedural al instanţei [art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă], prin salariatul primăriei căreia i se lasă corespondenţa de la instanţă [în condiţiile art. 163 alin. (3) lit. f) teza a doua şi art. 163 alin. (10)], prin funcţionarul poştal [art. 154 alin. (4)] sau prin executorul judecătoresc/serviciul de curierat rapid [art. 154 alin. (5)]. În acest scop, instanţa întocmeşte actul de comunicat (citaţie sau alt act de procedură), pe care îl introduce în plic închis, cu menţiunea „PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, şi căruia îi ataşează formularul-dovadă de înmânare/procesul-verbal, precum şi înştiinţarea prevăzută la art. 163. 52. În continuare, analizând prevederile art. 163 din Codul de procedură civilă - Procedura de comunicare, Curtea a reţinut că citaţia/orice act de procedură se înmânează personal destinatarului, care va semna dovada de înmânare certificată de „agentul însărcinat cu înmânarea“. Curtea a mai reţinut că, în acest caz, legea nu distinge în sensul că agentul însărcinat cu înmânarea este agentul procedural al instanţei, astfel încât, aşa cum s-a reţinut anterior, acesta poate fi şi funcţionarul poştal, în condiţiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În cazul în care destinatarul primeşte citaţia, dar refuză/nu poate semna dovada de înmânare, agentul întocmeşte un proces-verbal în care arată aceste împrejurări. Dacă destinatarul refuză chiar primirea citaţiei, agentul o depune în cutia poştală sau, în lipsa acesteia, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare, prin care îi aduce la cunoştinţă că, după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării, sau nu mai puţin de 3 zile, în cazuri urgente, destinatarul trebuie să se prezinte fie la sediul instanţei de judecată care a emis citaţia, dacă aceasta îşi are sediul în aceeaşi localitate cu a destinatarului, fie la sediul primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul, pentru a i se comunica citaţia. De asemenea, odată cu afişarea înştiinţării, agentul întocmeşte un proces-verbal în care consemnează refuzul de primire a citaţiei. Potrivit art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) coroborate cu art. 269 şi art. 270 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal întocmit de agent asupra împrejurărilor care au determinat citarea prin depunerea citaţiei în cutia poştală ori prin afişarea înştiinţării are valoare de act autentic cu privire la situaţiile verificate şi atestate nemijlocit de către acesta şi face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate. Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu/reşedinţă/sediu, agentul îi înmânează citaţia/actul de procedură unei persoane majore din familie/care locuieşte împreună cu acesta/care îi primeşte corespondenţa în mod obişnuit sau administratorului/portarului în cazul unui hotel/unei clădiri cu mai multe apartamente, întocmind un proces-verbal cu privire la această împrejurare, cu arătarea identităţii primitorului. Dacă persoanele menţionate lipsesc sau dacă, deşi prezente, refuză să primească actul, agentul va lăsa citaţia în cutia poştală sau va afişa înştiinţarea prevăzută de art. 163, cu toate consecinţele prevăzute de acest text de lege [art. 163 alin. (6)-(9) din acelaşi cod]. 53. Prin urmare, Curtea a reţinut că, în toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondenţa, legiuitorul a reglementat posibilitatea afişării unei înştiinţări a părţii despre posibilitatea de a-şi ridica personal citaţia, sub sancţiunea operării prezumţiei relative de comunicare, dacă destinatarul nu şi-a ridicat actul de la instanţa emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în aceste cazuri, afişarea are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţă a unei permanente lipse de procedură (Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002). De asemenea, în acest caz, afişarea „contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, de vreme ce documentul afişat nu-l mai reprezintă însăşi citaţia, ci o înştiinţare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înştiinţarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde şi a datei până la care poate fi ridicată citaţia, precum şi menţiunea referitoare la consecinţele procedurale ale neprezentării pentru comunicare.“ (Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2016). Ori de câte ori se afişează înştiinţarea, agentul trebuie să depună citaţia şi procesul-verbal respectiv la sediul instanţei care a emis actul ori la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul, dacă în localitate nu există instanţă. În acest ultim caz, funcţionarul anume desemnat din cadrul primăriei înaintează instanţei emitente dovada de înmânare semnată de destinatar, procesul-verbal întocmit de agent sau, după caz, dacă destinatarul nu se prezintă să ridice corespondenţa, procesul-verbal întocmit cu această ocazie. 54. Aşa cum s-a reţinut anterior, în mod subsidiar comunicării prin agentul procedural al instanţei, legiuitorul a reglementat comunicarea prin poştă/curierat rapid, numai în cazurile în care prima modalitate nu este posibilă. În acest sens, agentul poştal sau curierul va proceda conform art. 163 din cod, iar actul de comunicat este transmis în plic închis, purtând menţiunea specifică „PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.“, cu corectivul că este vorba de o transmitere prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, noţiuni detaliate în mod specific prin art. 2 pct. 18 şi 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013. Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea a reţinut că, în acest caz, comunicarea actului de procedură prin poştă se face tot în condiţiile unui plic închis, ce poartă menţiunea specifică, trimiterea beneficiind de garanţii suplimentare de siguranţă şi confidenţialitate, specifice reglementărilor legale în materia serviciilor poştale. 55. Având în vedere că actul normativ criticat conţine două referiri exprese la comunicarea prin poştă/curierat rapid, respectiv art. 154 alin. (4) şi, respectiv, art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcţionarul poştal/curier a refuzului de a primi corespondenţa, autorul excepţiei consideră că, în acest caz, nefiind reglementată în mod expres, nu poate fi aplicată procedura afişării înştiinţării, cu toate consecinţele reglementate de art. 163 din acelaşi cod, astfel cum au fost prezentate anterior. 56. Analizând aceste susţineri, Curtea a reţinut că nereglementarea expresă a posibilităţii funcţionarului poştal de a lăsa corespondenţa la sediul primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul destinatarul, în situaţia în care acesta refuză să primească corespondenţa şi nu are cutie poştală, nu poate fi interpretată în sensul că funcţionarul poştal nu poate îndeplini această atribuţie procedurală. În virtutea principiului de drept potrivit căruia norma juridică trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice, aceste prevederi legale nu trebuie privite în mod singular, ci trebuie coroborate cu întreaga reglementare a procedurii de comunicare, cuprinsă în art. 163 şi art. 164, astfel încât, în temeiul competenţei reglementate în mod expres prin art. 154 alin. (4), funcţionarul poştal este îndreptăţit să îndeplinească în mod corelativ atribuţiile agentului procedural, atunci când comunicarea se face prin poştă. 57. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea a dedus că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că legea prezumă îndeplinirea procedurii de citare, indiferent de faptul primirii personale de către parte a actelor comunicate. 58. În legătură cu aceste susţineri, Curtea a reţinut că, în contextul realităţii sociale care vizează faptul că, de regulă, destinatarul nu se află la domiciliu/reşedinţă în timpul programului de lucru al agentului procedural/funcţionarului poştal, având propriul său program de lucru, obligatoriu, la rândul său, este rezonabilă prezumţia instituită de legiuitor, în vederea evitării perpetuării unei neregularităţi procedurale în materia citării şi a comunicării actelor de procedură. Mai mult, din întreaga reglementare a procedurii aplicabile în cazul în care destinatarul nu poate primi personal corespondenţa, respectiv lipsesc şi persoanele majore din familie/care convieţuiesc cu destinatarul/care îi primesc în mod obişnuit corespondenţa, reiese preocuparea legiuitorului de a asigura protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, prin asigurarea confidenţialităţii actelor comunicate, având în vedere că nu se procedează la afişarea a însuşi actului procedural de comunicat, ci a unei înştiinţări, care indică destinatarului că trebuie să se prezinte, personal, la sediul instanţei sau al primăriei din raza de domiciliu/reşedinţă, după caz, pentru comunicare. 59. Faţă de toate aceste considerente, Curtea a reţinut că realizarea comunicării actelor de procedură, în mod subsidiar, şi prin intermediul serviciilor poştale sau de curierat rapid dă eficienţă necesităţii de a cunoaşte existenţa procesului, a actelor procedurale şi a poziţiei procesuale a celorlalte părţi. Această modalitate de comunicare nu este de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea eficientă a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, în deplină concordanţă cu art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. 60. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 61. În aceste condiţii, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 privind secretul corespondenţei şi că art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituţională nu este incident în cauză. Astfel, prevederile legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, ele nu constituie o ingerinţă în viaţa intimă, familială şi privată a unei persoane şi nici nu încalcă secretul corespondenţei. Acestea sunt reguli procedurale prin care se efectuează procedura de citare în condiţiile unui proces echitabil. 62. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Porumb în Dosarul nr. 8.009/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Sorin Vuia în Dosarul nr. 7.813/2/2016 al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 25 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi ale art. 154 alin. (4) şi art. 163 alin. (3) şi (6) din Codul de procedură civilă coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal“ cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
