Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Gheorghe Tirintică în Dosarul nr. 3.158/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 484D/2019. 2. La apelul cauzei se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită prin procedura afişării citaţiilor pe site-ul şi la sediul Curţii Constituţionale, potrivit Hotărârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 13/2020 privind aplicarea procedurii de citare prin publicitate şi prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă în procedura în faţa Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2020. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 498D/2019, nr. 499D/2019, nr. 500D/2019, nr. 654D/2019, nr. 872D/2019, nr. 873D/2019, nr. 890D/2019, nr. 950D/2019, nr. 997D/2019, nr. 1.031D/2019, nr. 1.415D/2019, nr. 1.417D/2019, nr. 1.418D/2019, nr. 1.453D/2019, nr. 1.454D/2019, nr. 1.455D/2019, nr. 1.456D/2019, nr. 1.468D/2019, nr. 1.469D/2019, nr. 1.598D/2019, nr. 2.331D/2019, nr. 2.724D/2019, nr. 2.792D/2019 şi nr. 2.793D/2019, având ca obiect excepţii asemănătoare cu cea din Dosarul nr. 484D/2019. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită prin procedura afişării citaţiilor pe site-ul şi la sediul Curţii Constituţionale. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 498D/2019, nr. 499D/2019, nr. 500D/2019, nr. 654D/2019, nr. 872D/2019, nr. 873D/2019, nr. 890D/2019, nr. 950D/2019, nr. 997D/2019, nr. 1.031D/2019, nr. 1.415D/2019, nr. 1.417D/2019, nr. 1.418D/2019, nr. 1.453D/2019, nr. 1.454D/2019, nr. 1.455D/2019, nr. 1.456D/2019, nr. 1.468D/2019, nr. 1.469D/2019, nr. 1.598D/2019, nr. 2.331D/2019, nr. 2.724D/2019, nr. 2.792D/2019 şi nr. 2.793D/2019 la Dosarul nr. 484D/2019, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că sunt nerelevante criticile raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Consideră că instanţa supremă a interpretat în mod corect norma criticată, care este, astfel, previzibilă, asigurându-se o interpretare unitară la nivelul întregii ţări. Criticile raportate la art. 16 din Constituţie sunt nefondate, deoarece există două categorii de persoane: cele cărora li s-a recunoscut dreptul la un punctaj anual majorat, dar nu şi utilizarea unui stagiu de cotizare redus la determinarea punctajului mediu anual şi cele avantajate prin recunoaşterea unui stagiu de cotizare redus. Ca atare, cele două categorii de persoane nu se află în aceeaşi situaţie, pentru a se putea vorbi despre o încălcare a art. 16 din Constituţie. Critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituţie este nefondată, întrucât nu există o legătură între aceasta şi textul de lege criticat. Încheie cu precizarea că solicită, per ansamblu, respingerea, ca nefondată, a excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin încheierile din 5 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.158/97/2018, nr. 3.265/97/2018, nr. 3.305/97/2018 şi nr. 3.344/97/2018, prin Încheierea din 26 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.669/97/2018, prin Încheierea din 19 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.942/97/2018, precum şi prin încheierile din 3 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.941/97/2018 şi nr. 1.269/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. 9. Prin încheierile din 1 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.159/97/2018 şi nr. 3.210/97/2018, şi prin Încheierea din 8 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.894/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010. 10. Prin Încheierea din 2 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.299/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010. 11. Prin încheierile din 13 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.252/97/2018, nr. 2.461/97/2018, nr. 2.659/97/2018 şi nr. 2.734/97/2018, prin încheierile din 2 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.553/97/2018, nr. 1.600/97/2018, nr. 1.724/97/2018 şi nr. 215/97/2018, prin Încheierea din 9 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.685/97/2018, prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 14/97/2019, precum şi prin încheierile din 4 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.660/97/2018, nr. 2.326/97/2018 şi nr. 2.206/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. 12. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Tirintică, Vasile Nemeş, Aurel Nechita, Cristian Corşeanschi, Marin Stăncioiu, Ionel Condurache, Cornel Petroesc, Constantin Turcu, Lucian Marius Tarnovschi, Costel Mînzat, Traian Sav, Gheorghe Encsi, Ioan Moga, Mihai Topor, Mihai Caruz, Gheorghe Pălănceanu, Eugen Bogyo, Ion Nedea, Ionel Ponici, Alexandru Bencovici, Ion Dobriţă, Francisc Pap, Miron Grunţă, Gheorghe Ciobotea şi Marius Valentin Moraru în litigii având ca obiect recalcularea pensiei. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se susţine că se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie. În prealabil, se menţionează că, potrivit deciziei sus-menţionate, legea la care se referă sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este Legea nr. 263/2010. Or, având în vedere că aceasta are 3 forme diferite - la 1 ianuarie 2016, la intrarea în vigoare a Legii nr. 155/2016 şi la intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2018 - este neclar care va fi stagiul complet de cotizare de care se va ţine seama la recalcularea pensiei, în temeiul Legii nr. 263/2010, începând cu 1 ianuarie 2016. 14. Prevederile criticate nu sunt clare, precise şi predictibile, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la supremaţia legii. Din acest motiv, sunt posibile două modalităţi de interpretare opuse în ceea ce priveşte determinarea noului punctaj mediu anual. Astfel, într-o primă interpretare, stagiul complet de cotizare va avea o durată de 30 ani, dacă se va ţine seama de Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; într-o a doua interpretare, stagiul complet de cotizare va avea o durată de 20 de ani, dacă se va da întâietate Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de instanţa supremă, precum şi art. 116 din Legea nr. 263/2010. 15. Autorii susţin că soluţia reţinută prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu clarifică stagiul complet de cotizare de care se va ţine seama în cazul unei pensii stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, cu sau fără creşterile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010. Această împrejurare este dovada lipsei de claritate a art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010. De asemenea, textul de lege criticat şi interpretarea instanţei supreme criticată nu clarifică (i) data prin raportare la care se va face recalcularea pensiilor: fie 1 ianuarie 2016, potrivit art. 169^1 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, adică data scriptică a începerii recalculării, fie data emiterii deciziei de recalculare, fie, în cazul în care recalcularea nu a fost realizată în intervalul de 2 ani, ulterior depăşirii acestui termen; (ii) situaţia în care casa de pensii nu a emis decizia de recalculare şi stagiul de cotizare care va putea fi dispus de către instanţă la data care pronunţă hotărârea; (iii) data la care va fi luată în considerare de către instanţă: cea a emiterii deciziei de recalculare sau cea a pronunţării hotărârii; (iv) incidenţa art. 116 din Legea nr. 263/2010 şi cum se va aplica art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în cazul pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 care nu reglementa stagiul complet de cotizare; (v) stagiul complet de cotizare al pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 „la care s-a aplicat stagiul complet de cotizare de 30 ani la transpunerea pe Legea nr. 19/2000 sau pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, a cărei clarificare s-a adus doar prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11/2005“; (vi) situaţia persoanelor cu vechime incompletă în grupa I de muncă sau condiţii speciale, pensionate în temeiul Legii nr. 19/2000, „care cad sub incidenţa art. 77 alin. (3) şi a anexei nr. 3 din aceasta, din punctul de vedere al stagiului complet de cotizare. În aceste situaţii stagiul complet de cotizare este redat în anexa 4 la Legea nr. 19/2000 şi este inferior celui de 20 de ani, dar mai mic de 30 de ani“ şi (vii) aplicabilitatea stagiului complet de cotizare de 25 de ani prevăzut de Decizia nr. 11/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru vechimea în grupa a II-a de muncă, respectiv în condiţii deosebite de muncă“. 16. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie se arată că prevederile criticate creează discriminare între pensionari care se află în aceeaşi situaţie, adică pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii. Astfel, pensia tuturor acestor pensionari, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2015, era calculată sau, după caz, recalculată, prin luarea în considerare a duratei stagiului complet de cotizare potrivit principiului tempus regit actum, cu alte cuvinte, potrivit legii care stabileşte durata stagiului complet de cotizare în vigoare la data la care sunt îndeplinite condiţiile legale de pensionare. Prin aplicarea acestui principiu, stagiile complete de cotizare de care s-a ţinut seama la calculare şi, după caz, la recalcularea prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, au avut o durată redusă de 20 de ani. Cu toate acestea, dispoziţiile criticate, în interpretarea Deciziei nr. 69/2018, stabilesc că, la recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 192/2015, legea referitoare la stagiul complet de cotizare care va fi avută în vedere este cea în vigoare la data acestei recalculări, respectiv Legea nr. 263/2010, şi nu cea de la data la care s-a deschis dreptul la pensie. Întrucât durata acestui stagiu complet de cotizare este de 30 de ani, rezultă, în opinia autorilor excepţiei, că pensionarii cărora li se recalculează pensia în temeiul Legii nr. 192/2015 sunt discriminaţi faţă de restul pensionarilor ale căror pensii vor avea, mai departe, un cuantum care valorifică stagiul complet de cotizare potrivit principiului tempus regit actum. 17. Tot prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie se precizează că interpretarea instanţei supreme din Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 realizează o discriminare între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010. Persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 şi care au lucrat în condiţii speciale beneficiază de un punctaj mediu anual mai mare cu 50% decât persoanele care s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, ceea ce conduce implicit la pensii mai mari. 18. În plus, persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă după 1 ianuarie 2011 şi cărora li se aplică art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 - beneficiază atât de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cât şi de majorarea cu 50% a punctajelor pentru perioada cât şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă; prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se creează o discriminare, ceea ce este contrar prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 din Constituţie. 19. Mai departe autorii excepţiei apreciază că, întrucât prevederile criticate nu sunt clare, suple şi previzibile, se îngrădeşte accesul la justiţie, contrar art. 21 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine că se încalcă principiul securităţii juridice, deoarece, pentru a fi respectată, legea trebuie să fie cunoscută, iar pentru aceasta este nevoie ca ea să fie suficient de precisă şi previzibilă. 20. În ceea ce priveşte art. 21 alin. (3) din Constituţie se susţine că dreptul la un proces echitabil garantat de acest text implică acordarea majorării de punctaj prevăzută de art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, precum şi păstrarea dreptului câştigat, respectiv stagiul complet de cotizare de 20 de ani existent la 31 decembrie 2015, potrivit art. 77, 43 şi art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, precum şi Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 21. În continuare, autorii subliniază că, având în vedere lipsa de claritate şi precizie a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, se încalcă şi art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (8) din Constituţie. Astfel, stagiul complet de cotizare de 20 de ani este element substanţial al punctajului mediu anual, deoarece intră în calculul acestuia, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 şi art. 95 din Legea nr. 263/2010. Prin stabilirea dreptului la pensie şi a unui punctaj mediu anual determinat precis, autorii consideră că au dobândit un drept de proprietate având ca obiect o anumită pensie pentru limită de vârstă. Retragerea elementului de calcul constând din stagiul complet de cotizare de 20 de ani echivalează cu (i) încălcarea dreptului la garanţia pensiei care a fost stabilită iniţial prin lege şi (ii) cu o expropriere inutilă, nedreaptă, neprevăzută de lege şi fără despăgubire. Pensia este un bun dobândit pe bază de lege. 22. Autorii susţin că este încălcat şi art. 47 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu se respectă dreptul la pensie, care este o formă de asigurare socială. În acest sens, sunt citate pe larg considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010. 23. În opinia autorilor, se încalcă şi art. 73 alin. (3) lit. m) şi p) din Constituţie, deoarece „textul criticat are caracter de lege organică, în domeniile de importanţă vitală pentru funcţionarea statului şi, mai ales, pentru viaţa omului vârstnic dependent de medicamente, care a lucrat în subteran în cele mai periculoase condiţii“. 24. Autorii apreciază, mai departe, că este încălcat art. 108 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a fost modificat, contrar normelor de tehnică legislativă, printr-un act juridic inferior - respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017. 25. De asemenea, autorii consideră că se încalcă şi art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie. Aceasta, mai întâi, pentru că nu este posibilă formularea unei căi de atac care să conţină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii. De asemenea, este blocat dreptul la un recurs efectiv în dreptul român, drept consacrat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, lipsind un remediu efectiv în dreptul intern în desfăşurarea procedurilor pentru căile de atac. Art. 129 din Constituţie se încalcă şi pentru că „se face trimitere la hotărâri judecătoreşti al căror obiect nu este conturat şi nu pot fi supuse căilor de atac, iar Codul de procedură civilă sancţionează cu nulitatea lipsa obiectului acţiunii“. 26. Autorii consideră că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 este contrar textelor constituţionale pe care le încalcă art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 pentru aceleaşi motive, dar şi pentru motive suplimentare. De asemenea, art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 încalcă art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie. 27. Astfel, prevederile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, deoarece au fost adoptate în aplicarea art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, sunt lipsite de predictibilitate, claritate şi precizie. De asemenea, ele nu conţin nicio majorare de puncte, ci reprezintă un paralelism legislativ, contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000. 28. Art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 limitează acordarea creşterii prevăzute de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 la pensionarii cărora li s-au aplicat aceste din urmă prevederi şi „aduce limitări întâmplătoare beneficiarilor de creşterea punctajelor anuale, fără să modifice ori să abroge art. 169^1 şi s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creşterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016 - 31 decembrie 2017)“. În plus, art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 „nu are nicio raţiune sau logică juridică în privinţa destinatarilor cărora li s-a aplicat art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 sau în privinţa categoriilor de pensionari care au primit decizii de recalculare pe art. 169^1. Nu face referire la ce se întâmplă cu cei cărora nu li s-au aplicat prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010“. 29. De asemenea, critică faptul că nu se înţelege ce lege este avută în vedere în sintagma „potrivit legii“ din cuprinsul art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: (i) art. 77, coroborat cu art. 43 şi cu art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000; (ii) art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data la care a început să se aplice art. 169^1 din Legea nr. 263/2010; (iii) art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 155/2016, sau (iv) „cel din Legea nr. 221/2018 care conţine o confuzie între stabilirea şi recalcularea pensiei în alin. 1 din articol, existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive sau atacabile“. 30. Mai departe, autorii arată că (i) adoptarea prevederilor criticate conduce la un paralelism legislativ, interzis de art. 16 din Legea nr. 24/2000, având în vedere că art. 116 din Legea nr. 263/2010 conţine norme precise; (ii) lasă la voia întâmplării momentul care trebuie luat în considerare la alegerea stagiului complet de cotizare aplicabil - cel de la data stabilirii dreptului la pensie sau cel de la data recalculării acesteia - făcând trimiteri alternative la cele două momente; (iii) ignoră condiţiile deosebite de muncă şi grupa a II-a de muncă la care se face referire în art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 25 mai 2015. 31. Cu referire punctuală la art. 169^2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 se arată că este neclar, având în vedere că şi alin. (1) al art. 169^2 este neclar. 32. În ceea ce priveşte art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, autorii excepţiei susţin că acesta „nu are legătură cu o categorie de pensii ce urmează a face obiectul recalculării şi nu are un anumit sens“ şi că nu se înţelege la ce recalculare se referă, în condiţiile în care în art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se prevede că textul este destinat celor cărora li sa aplicat art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, adică celor care deţin, deja, decizii de recalculare sau hotărâri judecătoreşti. Astfel, dacă se recalculează doar pensiile celor cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, rămâne neclară situaţilor pensionarilor care nu au beneficiat de creşterea prevăzută de art. 169^1 sau a celor cărora li s-a respins cererea de recalculare potrivit acestui articol. Autorii sugerează că art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se află în contradicţie cu art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi că nu este clar dacă vor fi aplicabile dispoziţiile art. 169^1 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 sau, dimpotrivă, cele ale art. 169^2 alin. (3) din aceeaşi lege. 33. De asemenea, art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010 este contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispune noi termene de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, fără a abroga data dispusă de acesta şi limitează aplicabilitatea art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creşterilor de punctaje anuale cu 50% şi, respectiv, 25%, după caz. De asemenea, se încalcă şi „securitatea normei juridice“. 34. În continuare, se susţine că art. 169^2 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 este contrar art. 78 din Constituţie, în ceea ce priveşte data intrării în vigoare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Astfel, sunt menţinute în vigoare, în mod inadmisibil, două date de intrare în vigoare a normelor care prevăd recalcularea pensiilor persoanelor care intră sub incidenţa art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: 1 ianuarie 2016 şi, respectiv, 1 octombrie 2018. 35. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate relevă faptul că sunt criticate şi împreună, nu doar distinct, prevederile art. 169^1 alin. (3) şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, după cum urmează. 36. Art. 169^1 alin. (3) şi art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 sunt contrare art. 44 din Constituţie, întrucât la recalcularea punctajului mediu anual se ţine seama de un stagiu complet de cotizare mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei. 37. Art. 169^1 alin. (3) şi art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, fiind lipsite de predictibilitate, concizie şi claritate, sunt contrare art. 21 alin. (1) din Constituţie, deoarece se interzice accesul la justiţie. De asemenea, se încalcă şi art. 129 din Constituţie, întrucât „se face trimitere la hotărâri judecătoreşti al căror obiect nu este conturat şi nu pot fi supuse căilor de atac, iar Codul de procedură civilă sancţionează cu nulitatea lipsa obiectului acţiunii“. 38. În sfârşit, se mai susţine că art. 169^1 alin. (3) şi art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 încalcă şi principiul securităţii juridice. 39. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, în dosarele nr. 872D/2019, nr. 873D/2019, nr. 950D/2019, nr. 1.417D/2019, nr. 1.418D/2019, nr. 1.468D/2019 şi nr. 1.469D/2019 ale Curţii, arată că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituţionale. Acestea vizează pensionari ai sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupe de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale. Aşadar, aceştia au fost înscrişi la pensie fie în temeiul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, fie în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Conform art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 3/1977, art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data depunerii cererilor de pensionare, pensionarii au beneficiat de un stagiu complet de cotizare de 20/25 de ani, stagiu avut în vedere de casele teritoriale de pensii la emiterea deciziilor de înscriere la pensie, ca urmare a încadrării locurilor de muncă în grupa întâi de muncă şi/sau grupa a doua de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv în locuri de muncă în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale. 40. Prin urmare, este indiscutabil faptul că aceşti pensionari au dreptul la creşterea cu 50% a punctajelor anuale realizate în perioadele în care au desfăşurat activităţi în locurile de muncă reţinute de legiuitor, conform art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, creştere care se acordă, conform alin. (3) al art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, pe calea recalculării drepturilor de pensie. Conform alin. (3) al art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, creşterea punctajelor anuale se realizează prin adăugarea la numărul total de puncte realizate de beneficiarul pensiei până la data recalculării a numărului de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), urmând ca la determinarea punctajului mediu anual să se utilizeze „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, sintagmă ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. 41. În continuare, instanţa arată că, deşi casa judeţeană de pensii a susţinut că la determinarea punctajului mediu anual nu se poate utiliza un stagiu complet de cotizare de 20/25 de ani, aceste susţineri sunt neîntemeiate. În primul rând, potrivit art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, stagiile complete de cotizare sunt acelea „corespunzătoare fiecărei situaţii“, adică adecvate situaţiei personale a fiecărui asigurat, respectiv corespunzătoare condiţiilor în care asiguraţii au realizat stagiul de cotizare (de exemplu, asiguraţi care au lucrat în condiţii normale de muncă, asiguraţi care au lucrat în condiţii speciale, asiguraţi care au realizat stagiu de cotizare în zona I/II de expunere la radiaţii, asiguraţi care au realizat stagiu de cotizare în condiţii de handicap, asiguraţi care au realizat stagiu de cotizare ca nevăzători, aşa cum sunt aceste situaţii prevăzute chiar în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 şi, respectiv, în art. 56-59 din aceeaşi lege). În acest context, în continuare, instanţa precizează că, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, s-a adoptat Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. Instanţa judecătorească citează dispoziţiile alin. (8) al art. 134 din Normele de aplicare, nou-introduse, din care rezultă, în opinia sa, că stagiul complet de cotizare utilizat este stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010 la data de la care se cuvin drepturile recalculate, adică 1 ianuarie 2016, corespunzătoare fiecărei situaţii. 42. Mai departe, în punctul său de vedere, instanţa apreciază că, pentru identificarea fiecărei situaţii, legiuitorul a făcut trimitere la stagiile de cotizare prevăzute, după caz, în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 şi în art. 56-59 din Legea nr. 263/2010. Potrivit anexei nr. 5, stagiile complete de cotizare, după caz, pentru femei şi pentru bărbaţi, sunt cuprinse între 25 şi 35 de ani, în funcţie de luna şi anul naşterii pensionarului, luna şi anul pensionării, precum şi de vârsta asiguratului la ieşirea la pensie. Instanţa mai face trimitere şi la articolele 56-59 din Legea nr. 263/2010, în forma acestora la data de 1 ianuarie 2016. 43. În continuare, instanţa mai susţine că, faţă de dispoziţiile legale indicate, văzând şi prevederile legale la care fac trimitere aceste articole, dar şi înţelesul sintagmei „corespunzătoare fiecărei situaţii“, înţeles pe care chiar normele de aplicare l-au dat sintagmei, se constată că intenţia legiuitorului, atunci când a făcut trimitere la stagiile complete de cotizare corespunzătoare fiecărei situaţii, a fost aceea de a recunoaşte stagiul complet de cotizare avut în vedere atât la stabilirea iniţială a drepturilor de pensie, cât şi la recalculările ulterioare, dar şi cel aflat în plată la data de 1 ianuarie 2016 sau la data formulării unei cereri de recalculare a pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Or, continuă instanţa, chiar dacă cei pensionaţi înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 au lucrat în condiţii de muncă identice, adică în condiţii de muncă încadrate în grupa I de muncă/în condiţii speciale, cu cei pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010, legea nouă (Legea nr. 263/2010) nu se poate aplica efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia decât în cazurile expres prevăzute de art. 6 alin. (6) din Codul civil, ceea ce nu este cazul în speţă. 44. În favoarea celor pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 sunt şi prevederile art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 modificate de Legea nr. 155/2016. Este adevărat că Legea nr. 155/2016 a intrat în vigoare după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2015, fiind aplicabilă numai de la această dată, însă menţiunea privind stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru pensionarii aflaţi în situaţia beneficiarilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 face dovada celor reţinute deja şi, în principal, a faptului că stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul oricărei recalculări a pensiei este cel „corespunzător fiecărei situaţii“, şi anume corespunzător situaţiei personale a fiecărui asigurat, respectiv adecvat condiţiilor în care asiguraţii au realizat stagiul de cotizare. 45. În favoarea menţinerii în beneficiul celor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011 a unui stagiu complet de cotizare de 20/25 de ani este, de asemenea, teoria drepturilor câştigate, prevăzută expres de alin. (4) al art. 169^1 al Legii nr. 263/2010; intenţia legiuitorului de a menţine, în urma recalculării, punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării, în situaţia în care rezultă un punctaj mediu anual mai mic, face dovada unui principiu prevăzut, adesea, expres în actele normative care prevăd recalcularea pensiilor [de exemplu, art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 sau art. 59 din Legea nr. 223/2015]. Or, dacă intenţia legiuitorului este menţinerea cuantumului pensiei câştigate, este evident că orice operaţiune de recalculare a pensiei care tinde la reducerea drepturilor câştigate este interzisă şi încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. 46. Totodată, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă consideră că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile Deciziei nr. 437 din 29 octombrie 2013, pronunţată de Curtea Constituţională în contextul analizării constituţionalităţii prevederilor art. III alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013. Aceste dispoziţii declarate neconstituţionale nu au legătură cu articolul supus analizei prin prezenta excepţie, dar au prevăzut aplicarea unui indice de corecţie unor drepturi de pensie deschise anterior intrării lor în vigoare, situaţie similară speţei de faţă. 47. Faţă de cele dispuse de Curtea Constituţională se constată că, într-adevăr, Legea nr. 192/2015 trebuie să respecte suveranitatea Legii nr. 19/2000/Legii nr. 3/1977 şi, respectiv, stagiile complete de cotizare de care beneficiază pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării sale în vigoare, iar, în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, acest lucru nu se poate realiza prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie găsite mijloacele adecvate care să nu vină în contradicţie cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii. 48. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă mai arată că, în încercarea soluţionării problemei de drept de mai sus, respectiv care este semnificaţia sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, se reţine soluţia din Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a dispus că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“. 49. Cu toate acestea, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă susţine că dispoziţiile tezei finale a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituţionale în măsura în care stagiile complete de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010 se aplică pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2015, adică 1 ianuarie 2016, respectiv sub imperiul Legii nr. 3/1977 şi al Legii nr. 19/2000, acte normative care au prevăzut alte stagii complete de cotizare pentru stabilirea drepturilor unor categorii de pensionari aflaţi în situaţii speciale. Instanţa arată că teza finală a art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, atunci când are în considerare alte stagii complete de cotizare decât cele sub imperiul cărora s-au stabilit drepturile iniţiale de pensie, încalcă suveranitatea unei legi anterioare, respectiv suveranitatea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 şi, respectiv, suveranitatea art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. 50. În final, în dosarele nr. 1.417D/2019, nr. 1.418D/2019, nr. 1.468D/2019 şi nr. 1.469D/2019, instanţa se referă şi la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (1), (2), (3) teza întâi, alin. (4), (5) şi (6) din Legea nr. 263/2010. Astfel, instanţa apreciază că aceste dispoziţii sunt constituţionale raportat la motivarea excepţiei de către autori şi la textele din Constituţie invocate, cu atât mai mult cu cât nemulţumirea acestora priveşte prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 numai prin raportare la Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizie care doar a interpretat art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010. 51. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, în celelalte dosare ale Curţii conexate în prezenta cauză, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 52. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 53. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 54. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 55. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, introduse prin articolul unic al Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015 şi prevederile art. 169^2, introduse prin Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018. 56. În ceea ce priveşte art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că, în fapt, este criticată sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul alin. (3) al acestuia, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 57. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“; – Art. 169^2 din Legea nr. 263/2010: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015. (2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării. (3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. (4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018.“ 58. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremaţia legii, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, ale art. 73 alin. (3) lit. m) şi p) privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii şi al moştenirii, precum şi a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legilor, ale art. 108 alin. (2) privind hotărârile Guvernului, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea de aplicare a dreptului comunitar cu caracter obligatoriu faţă de legile interne. 59. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că, aşa cum reiese din analiza comparativă a acestui text cu art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ambele texte normative prevăd recalcularea pensiilor aceleiaşi categorii de pensionari, respectiv pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii. Cu toate acestea, cele două procese de recalculare sunt distincte, aşa cum, de altfel, a statuat şi instanţa supremă în Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragrafele 71-81. Astfel, dacă recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se realizează în vederea majorării punctajelor anuale, recalcularea prevăzută de art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 se realizează în vederea valorificării stagiului de cotizare care nu a fost valorificat în procesul de recalculare întemeiat pe prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. În plus, recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 ar fi trebuit să se finalizeze în termen de 2 ani, care curge de la 1 ianuarie 2016, în vreme ce recalcularea prevăzută de art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar fi trebuit să se finalizeze în termen de un an, care curge de la 1 octombrie 2018. 60. Aşa cum în mod explicit menţionează instanţa judecătorească în încheierile de sesizare a Curţii, obiectul cauzelor în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, în vederea majorării punctajelor anuale. Astfel, instanţa precizează că autorii au solicitat (i) acordarea creşterii cu 50% a punctajelor anuale realizate pe întreaga perioadă de activitate desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă şi/sau condiţii speciale de muncă, (ii) determinarea punctajului mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, şi (iii) obligarea pârâtei (casa de pensii) să plătească reclamanţilor diferenţele de pensie astfel rezultate, începând cu aceeaşi dată de 1 ianuarie 2016. 61. Cu toate acestea, în 8 din cele 25 de dosare în care au fost invocate excepţiile de neconstituţionalitate, autorii au ridicat, iar instanţa judecătorească a sesizat Curtea şi cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Instanţa a arătat că „art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 a fost invocat în apărare de către pârâtă [n.r. casa de pensii], care susţine că acestea sunt dispoziţiile care reglementează determinarea punctajului mediu rezultat cu utilizarea stagiului complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei aflate în plată“. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.031D/2019, instanţa nu a mai făcut această precizare, ci s-a limitat să menţioneze că „art. 169^1 şi 169^2 sunt dispoziţiile pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, iar pârâta îşi susţine apărarea“. Curtea reţine că, în realitate, Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a subliniat că autorii pot valorifica stagiul complet de cotizare redus nu în cadrul acţiunilor cu care au sesizat instanţa în faţa căreia au ridicat excepţia şi care sunt întemeiate pe art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, ci pe calea unor acţiuni întemeiate pe art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. 62. Ţinând seama de faptul că sesizările din cele 8 dosare au fost realizate ulterior publicării Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de faptul că, potrivit instanţei supreme, cele două procese de recalculare sunt distincte, cu consecinţa lipsei de legătură a art. 169^2 cu cauzele având ca obiect recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, precum şi de conţinutul art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanţa judecătorească ar fi trebuit să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea [...] unei dispoziţii dintr-o lege [...] care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. 63. Prin urmare, Curtea reţine că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu are legătură cu obiectul celor 8 cauze în care a fost ridicată excepţia care vizează acest text normativ, care constă în acordarea măririi punctajelor anuale, în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Astfel, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. 64. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a instanţei supreme, formulată din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea oferită de instanţa supremă, oferă suficiente indicaţii pentru a se stabili care este durata stagiului complet de cotizare de care se va ţine seama în cazul valorificării beneficiului creşterii punctajului anual în cazul pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977. Astfel, cei pensionaţi în baza Legii nr. 3/1977 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare fără durată redusă au beneficiat de creşterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015 şi, ca atare, sunt excluşi de la recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. În schimb, cei pensionaţi în baza Legii nr. 3/1977 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durată redusă nu au beneficiat, din acest motiv, de creşterea punctajului în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015. Doar această din urmă categorie va beneficia de creşterea punctajului anual prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, dar cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare cu durata prevăzută de legea în vigoare la data recalculării, respectiv Legea nr. 263/2010. Decizia nr. 69/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit cu perfectă claritate că recalcularea în baza art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se va realiza prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare prevăzut de dispoziţiile relevante din Legea nr. 263/2010, excluzând orice altă posibilitate, inclusiv cea menţionată de către autorii excepţiei, respectiv a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. 65. Curtea reţine că, distinct de critica anterior analizată, celelalte critici referitoare la claritatea şi predictibilitatea normelor vizează aspecte ale modului de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 pentru care un răspuns al Curţii Constituţionale ar constitui o depăşire a limitelor competenţei sale prevăzute de art. 142-146 din Constituţie, de garant al supremaţiei Constituţiei. Este, de exemplu, cazul susţinerii autorilor excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat, în interpretarea dată de instanţa supremă, nu clarifică data prin raportare la care se va face recalcularea pensiilor: fie 1 ianuarie 2016, potrivit art. 169^1 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, adică data scriptică a începerii recalculării, fie data emiterii deciziei de recalculare, fie, în cazul în care recalcularea nu a fost realizată în intervalul de 2 ani, ulterior depăşirii acestui termen. Bineînţeles că împrejurarea că o critică ridicată de autorii unei excepţii de neconstituţionalitate care pune în discuţie aspecte detaliate, particulare ale modalităţii de aplicare şi interpretare a unei norme legale, fie ea şi trecută deja prin filtrul interpretativ al instanţei supreme, nu conduce automat la concluzia că respectivele chestiuni ar fi lipsite de importanţă. Dimpotrivă, lămurirea aspectelor invocate de către autori se poate dovedi decisivă pentru modalitatea de aplicare a normelor legale în discuţie şi, deci, a soluţiilor concrete pronunţate. Chestiunea decisivă care împiedică Curtea Constituţională să ia în considerare oferirea unui răspuns la astfel de critici ţine de departajarea competenţelor între autorităţile de rang constituţional. În speţă este vorba de atribuţiile Curţii Constituţionale, pe de o parte, şi ale instanţelor judecătoreşti, pe de altă parte. 66. Astfel, este adevărat că, chiar şi după ce o anumită chestiune de drept a fost dezlegată în principiu de către instanţa supremă, identificarea corectă a normei sau normelor juridice aplicate situaţiei de fapt date sau/şi interpretarea acesteia ar putea ridica dificultăţi. Dar tocmai din acest motiv „înfăptuirea justiţiei“, în înţelesul dat acestei noţiuni de art. 124 din Constituţie, nu se reduce la un proces mecanic de aplicare a unor norme juridice clare la situaţii de fapt la fel de clare. În realitate, litigiile cu a căror soluţionare sunt învestite instanţele judecătoreşti ridică probleme de stabilire a raporturilor dintre mai multe acte normative din acelaşi domeniu şi, implicit, de identificare a actului normativ aplicabil situaţiei concrete. În acelaşi fel, deci, judecătorii, al căror rol constituţional constă în înfăptuirea justiţiei, au autoritatea ultimă în aplicarea la cazuri concrete inclusiv a unor norme legale care conţin chestiuni de drept dezlegate în principiu de către instanţa supremă. 67. Cele anterior precizate derivă în mod natural din principiul izvorât din jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căruia revine competenţei instanţelor judecătoreşti interpretarea legii, prin apelarea la metodele de interpretare, şi aplicarea ei în mod corespunzător (a se vedea Decizia nr. 417 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 27 iunie 2018). 68. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit că, în cadrul justiţiei de drept comun, judecătorul supunându-se numai legii, în conformitate cu art. 124 alin. (1) din Constituţie, are, potrivit art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, obligaţia/dreptul de a asigura supremaţia acesteia indiferent că este neclară ori incompletă, de a o interpreta şi de a o aplica, în caz contrar fiind pasibil de denegare de dreptate (a se vedea Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010). 69. Cu referire la prima critică formulată prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că este neîntemeiată. Astfel, în realitate, Legea nr. 192/2015 se aplică în mod nediferenţiat tuturor pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii. Această lege acordă beneficiul creşterii punctajului anual celor cărora, anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, le fusese refuzat de către legiuitor din cauza faptului că pensiile lor valorificau un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Art. 169^1 nu realizează nicio diferenţiere în interiorul acestei categorii de pensionari, astfel încât, aplicând ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, urmează ca ele să fie aplicate în mod nediferenţiat tuturor acestor pensionari. În urma aplicării art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, toţi pensionarii care, anterior, nu au beneficiat de creşterea punctajului anual vor putea beneficia de aceasta. În plus, pensia tuturor acestora se va recalcula în aceleaşi condiţii, respectiv prin luarea în considerare a aceluiaşi stagiu complet de cotizare, prevăzut de Legea nr. 263/2010. Prin urmare, contrar susţinerii autorilor excepţiei, prevederile criticate nu doar că nu tratează în mod diferenţiat două categorii distincte de pensionari, dar nici măcar nu instituie două (sub)categorii distincte de pensionari în interiorul categoriei pensionarilor. Prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu îl înlătură de la recalcularea pensiilor pe niciunul dintre pensionarii care, din cauza faptului că li s-a valorificat la calcularea pensiilor un stagiu complet de cotizare cu durată redusă, nu a beneficiat, în intervalul 3 noiembrie 2008- 31 decembrie 2015, de creşterea punctajelor anuale. 70. În sfârşit, Curtea reţine că luarea în considerare la recalcularea pensiilor potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a stagiului complet de cotizare indicat de către legea în vigoare la data realizării acesteia, respectiv Legea nr. 263/2010, şi nu a celui indicat de către legea în vigoare la data la care s-a deschis dreptul la pensiile astfel recalculate, se realizează în condiţiile stabilite de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Cu alte cuvinte, în situaţia în care cuantumul pensiei recalculate este mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflate în plată, legiuitorul aplicând principiul tempus regit actum. 71. În plus, recalcularea la care se face referire în art. 134 alin. (3) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, este fundamental diferită de cea prevăzută de art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi art. 134 alin. (8) din norme. Astfel, situaţia vizată de art. 134 alin. (3) din normele de aplicare, în care, ulterior deschiderii dreptului la pensie, pensionarul doreşte valorificarea unor elemente care, deşi existau la momentul deschiderii acestuia, nu au fost totuşi valorificate, este diferită de situaţia vizată de art. 134 alin. (8) din normele de aplicare, în care pensionarul nu doreşte valorificarea unor venituri, elemente etc. care existau la momentul pensionării, ci valorificarea unor creşteri de punctaj acordate de către legiuitor ulterior pensionării. Este, prin urmare, firesc ca, în prima situaţie, recalcularea să se realizeze ţinându-se seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, iar în a doua situaţie recalcularea să ţină seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data la care se realizează această recalculare. 72. Mai departe, Curtea observă că autorii apreciază că dispoziţiile criticate discriminează între persoane care, în mod obiectiv, fac parte din aceeaşi categorie, în funcţie de criteriul datei ieşirii la pensie. Astfel, categoria înăuntrul căreia se apreciază că se realizează discriminarea este formată din persoane care au lucrat în condiţii speciale de muncă, în sensul că sunt discriminaţi cei pensionaţi înainte de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, faţă de cei pensionaţi sau care, după caz, se vor pensiona după această dată. În sfârşit, tratamentul discriminatoriu ar consta în faptul că cei pensionaţi anterior datei de 1 ianuarie 2011 vor beneficia doar de mărirea de punctaj anual, fără a putea beneficia la recalculare şi de o durată redusă a stagiului complet de cotizare, în vreme ce persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 vor avea dreptul să valorifice ambele beneficii. 73. Cu referire la această critică, Curtea reţine că, potrivit art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 care reglementează situaţia celor pensionaţi după 1 ianuarie 2011, „Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: [...] b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legi“. Aceste dispoziţii nu prevăd, aşa cum susţin autorii excepţiei, cumularea celor două beneficii, ci acordarea doar a creşterii punctajului anual. În aceste condiţii, la data pensionării acestei categorii de persoane, se va ţine seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de dreptul comun, în prezent Legea nr. 263/2010, fără durată redusă, şi nu de legi/norme cu caracter special, care prevăd un stagiu complet de cotizare cu o durată redusă. Prin urmare, persoanele care au lucrat în condiţii speciale sunt tratate în mod identic, indiferent de data ieşirii la pensiei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel încât Curtea va respinge, ca neîntemeiată, şi această critică de neconstituţionalitate. 74. În continuare, cu referire la critica întemeiată pe o presupusă încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil“, Curtea reţine că autorii semnalează faptul că prevederile criticate nu ţin seama de stagiul complet de cotizare cu durată redusă, respectiv 20 de ani, avut în vedere la stabilirea/recalcularea pensiilor vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Or, în mod evident, art. 21 alin. (3) din Constituţie nu are legătură cu aceste susţineri. Astfel, autorii sugerează că este inechitabil să nu se ţină seama la recalcularea pensiilor de stagiul complet de cotizare luat în considerare la calcularea lor, deci critică o presupusă inechitate ce ar caracteriza o normă juridică substanţială. Dar prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie se referă în mod expres la procesul judiciar, impunând exigenţa ca acesta să se desfăşoare în mod echitabil. 75. Cu referire la invocarea art. 21 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime“, autorii susţin, în mod neîntemeiat, că neclaritatea prevederilor criticate face imposibilă exercitarea efectivă a liberului acces la justiţie. Or, autorii prezentei excepţii sunt şi iniţiatorii litigiilor în care au ridicat excepţia, ceea ce demonstrează că nu au fost împiedicaţi să se adreseze justiţiei pentru apărarea dreptului lor, respectiv a dreptului prevăzut de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. 76. Critica raportată la art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (8) din Constituţie este vădit neîntemeiată, ţinând seama de faptul că, potrivit art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Ca atare, ca urmare a recalculării pensiei, pensionarii vor avea o pensie mai mare (datorită efectului superior al majorării punctajelor anuale faţă de beneficiul stagiului de cotizare redus) sau o pensie egală în cuantum cu cea de dinaintea recalculării (în cazul în care majorarea punctajelor anuale la recalculare nu este mai avantajoasă decât efectul reducerii stagiului complet de cotizare de la calcularea pensiei iniţiale), nicidecum o pensie într-un cuantum inferior celui stabilit la momentul recalculării. Prin urmare, Curtea constată că nici dreptul de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituţie nu este încălcat în prezenta cauză. 77. Critica raportată la art. 47 alin. (2) din Constituţie este neîntemeiată, având în vedere că situaţia analizată de Curte în Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, invocată de către autorii excepţiei, este diferită de cea în care se află aceştia. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea măsurii legislative de reducere a cuantumului pensiei aflate în plată, în vreme ce, în prezenta cauză, dispoziţiile criticate dau expresie unor măsuri favorabile pensionarilor, ca urmare a recalculării, în cel mai dezavantajos caz pentru aceştia pensia rămânând la acelaşi nivel. 78. Critica raportată la art. 73 alin. (3) lit. m) şi p) din Constituţie este neîntemeiată, deoarece, potrivit menţiunii exprese din conţinutul ei, Legea nr. 192/2015, care introduce art. 169^1 în Legea nr. 263/2010, a fost adoptată cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere“. Prin urmare, Curtea reţine caracterul neîntemeiat şi al acestei critici. 79. Cu privire la critica raportată la art. 108 alin. (2) din Constituţie, Curtea reiterează cele statuate în Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, paragraful 64. Curtea a statuat că verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale; în orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege. 80. În sfârşit, Curtea reţine că nu se încalcă art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că aceste dispoziţii nu au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze. 81. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Gheorghe Tirintică, Vasile Nemeş, Aurel Nechita, Cristian Corşeanschi, Marin Stăncioiu, Ionel Condurache, Constantin Turcu şi Traian Sav în dosarele nr. 3.158/97/2018, nr. 3.265/97/2018, nr. 3.305/97/2018, nr. 3.344/97/2018, nr. 3.669/97/2018, nr. 3.159/97/2018, nr. 1.942/97/2018 şi nr. 1.269/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Tirintică, Vasile Nemeş, Aurel Nechita, Cristian Corşeanschi, Marin Stăncioiu, Ionel Condurache, Cornel Petroesc, Constantin Turcu, Lucian Marius Tarnovschi, Costel Mînzat, Traian Sav, Gheorghe Encsi, Ioan Moga, Mihai Topor, Mihai Caruz, Gheorghe Pălănceanu, Eugen Bogyo, Ion Nedea, Ionel Ponici, Alexandru Bencovici, Ion Dobriţă, Francisc Pap, Miron Grunţă, Gheorghe Ciobotea şi Marius Valentin Moraru în dosarele nr. 3.158/97/2018, nr. 3.265/97/2018, nr. 3.305/97/2018, nr. 3.344/97/2018, nr. 3.669/97/2018, nr. 3.159/97/2018, nr. 3.210/97/2018, nr. 1.942/97/2018, nr. 3.894/97/2018, nr. 1.941/97/2018, nr. 1.269/97/2018, nr. 1.299/97/2018, nr. 1.252/97/2018, nr. 2.461/97/2018, nr. 1.553/97/2018, nr. 1.600/97/2018, nr. 1.724/97/2018, nr. 3.685/97/2018, nr. 2.659/97/2018, nr. 2.734/97/2018, nr. 215/97/2018, nr. 14/97/2019, nr. 2.660/97/2018, nr. 2.326/97/2018 şi nr. 2.206/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
