Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 169 din 29 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său şi, în special, a celor ale art. 10 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 169 din 29 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său şi, în special, a celor ale art. 10 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 716 din 20 august 2018

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Adrian Mihăilă în Dosarul nr. 13.051/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.230D/2016.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.314D/2016 şi nr. 1.330D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, respectiv a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţii ridicate de Cătălin Ştefan Rotea în Dosarul nr. 5.115/311/2015 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 119/221/2016 al Judecătoriei Deva.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.314D/2016 şi nr. 1.330D/2016 la Dosarul nr. 1.230D/2016, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că în această materie există precedent constituţional şi nu există temeiuri noi pentru ca instanţa constituţională să îşi reconsidere jurisprudenţa.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Sentinţa civilă nr. 11.135 din 17 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.051/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iulian Adrian Mihăilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    8. Prin Încheierea din 7 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.115/311/2015, Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cătălin Ştefan Rotea într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia la executare formulată de autorul excepţiei.
    9. Prin Încheierea din 29 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 119/221/2016, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 697 din Codul de procedură civilă şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Adrian Almăşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât sintagma „un act sau un demers necesar executări silite“ nu are un înţeles clar. Arată că, potrivit legii speciale, executorul judecătoresc, pentru a efectua orice act de urmărire, trebuie să fie învestit cu o cerere prin care creditorul să îi solicite îndeplinirea actului respectiv, însă potrivit dispoziţiei legale criticate se prevede contrariul, în sensul că creditorul trebuie să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc. Prin modalitatea de reglementare a perimării executării silite operează o delegare a atribuţiilor executorului judecătoresc către creditor, prin faptul că solicitarea creditorului de încuviinţare a executării silite este urmată de solicitarea executorului judecătoresc adresată creditorului de a îndeplini un act sau un demers necesar executării silite.
    11. Dispoziţiile legale criticate acordă posibilitatea executorului judecătoresc de a lăsa executarea silită în nelucrare perioade lungi de timp şi de a emite acte de executare la intervale mari de timp, pentru ca, ulterior, să culeagă creanţe mai oneroase, însoţite de multe accesorii. Prin urmare, se creează o discriminare pozitivă în favoarea creditorului, iar lăsarea unei faze a procesului civil la aprecierea reprezentanţilor unui serviciu administrativ încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
    12. Referitor la dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, este formulată, în primul rând, o critică de neconstituţionalitate extrinsecă, sens în care se apreciază că sunt încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, întrucât motivarea urgenţei adoptării se referă doar la oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a evidenţia existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se mai susţine că se încalcă şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât taxele judiciare de timbru sunt în strânsă legătură cu accesul liber la justiţie, încălcând acest drept mai ales atunci când operează o majorare a acestora în raport cu reglementarea anterioară.
    13. Totodată, se susţine că obligativitatea plăţii taxelor de timbru reprezintă un impediment insurmontabil al dreptului de acces la justiţie. Efectele neachitării taxei judiciare de timbru nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de instanţă, ci sunt constatate şi dobândesc eficienţă pe calea unei operaţii tehnico-administrative efectuate de judecătorul de serviciu, care, luând act că obligaţia de plată nu a fost achitată, refuză înregistrarea cererii, împiedicând accesul liber la justiţie. Convertirea neachitării taxei judiciare de timbru într-un fine de neprimire îngrădeşte accesul liber la justiţie.
    14. De asemenea, nu sunt reglementate criteriile clare în determinarea taxei de timbru, instanţa stabilind cuantumul acesteia fără nicio predictibilitate. Astfel, textul nu conferă efectivitate dreptului de informare şi dreptului de apărare ale justiţiabilului, care nu are posibilitatea de contestare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
    15. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, noua concepţie asupra condiţiilor perimării executării silite fiind în concordanţă cu ansamblul reglementării actuale privind rolul executorului în cadrul executării silite, reglementare potrivit căreia executorul este obligat să aibă rol activ, stăruind prin toate mijloacele admise de lege în realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
    16. Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu a precizat ce articole din Constituţie au fost încălcate. Mai arată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor Constituţiei, existând presupunerea rezonabilă că se insistă în executare atât timp cât creditorul nu solicită executorului judecătoresc încetarea executării, iar acesta din urmă nu i-a solicitat primului să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite.
    17. Judecătoria Deva apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii, sens în care invocă deciziile nr. 504 din 20 aprilie 2010, nr. 948 din 6 iulie 2010, nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, nr. 45 din 4 februarie 2014 sau nr. 721 din 29 octombrie 2015. Mai arată că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sunt precizate situaţiile premisă ce au stat la baza adoptării sale. Referitor la dispoziţiile din Codul de procedură civilă, arată că autorul excepţiei se află în eroare cu privire la înţelesul noţiunii de perimare a executării silite, în sensul că acestea nu creează un avantaj creditorului, ci, din contră, funcţionează ca o măsură ce vine să sancţioneze starea de pasivitate pe care acesta o poate manifesta.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    19. Guvernul, în Dosarul nr. 1.230D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 1.314D/2016 susţine că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text legal are în vedere compatibilitatea cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În subsidiar, arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare intră în competenţa constituţională a legiuitorului. În Dosarul nr. 1.330D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este în parte neîntemeiată şi în parte inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 697 din Codul de procedură civilă, întrucât se critică modul de aplicare a instituţiei perimării şi faptul că este posibil ca aceasta să nu opereze din cauza actelor de executare silită pe care executorul judecătoresc le întocmeşte sporadic.
    20. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii, îl reprezintă dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Având în vedere motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al acestora dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 10 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins:
    - Art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.“
    – Art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "(1) În materia executării silite, următoarele cereri se taxează astfel:
    a) cereri pentru încuviinţarea executării silite, pentru fiecare titlu executoriu - 20 lei;
    b) cereri de suspendare a executării silite, inclusiv a executării provizorii - 50 lei."
    (2) În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.
    (3) În cazul în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1).
    (4) Cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5.000 lei, şi cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5.000 lei.“

    24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 56 privind contribuţiile financiare şi art. 115 privind delegarea legislativă.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva unor critici similare şi a reţinut, spre exemplu prin Decizia nr. 416 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, paragraful 16, că dispoziţia legală criticată reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reţine culpa creditorului care, deşi i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este tot de 6 luni, la fel ca în reglementarea cuprinsă în art. 389 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă, potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta nu mai curge de la data ultimului act de executare efectuat, ci de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite. Vechea lege procesual civilă nu prevedea cerinţa ca actul sau demersul să fie solicitat în scris de către executorul judecătoresc.
    26. Curtea a mai statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, raţiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligenţele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obţinut. Stabilirea noilor condiţii în care intervine perimarea executării silite este în concordanţă cu obligaţia pozitivă a statului, ce rezultă din dispoziţiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt şi efectiv executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, dar şi cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătoreşti sunt învestiţi cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc foloseşte toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
    27. Curtea a mai reţinut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligaţia sa stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situaţia declanşării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite în contra sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Aşadar, Curtea a constatat că, prin reglementarea legală criticată, intervenţia perimării executării silite este circumstanţiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de şase luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc.
    28. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidenţa instituţiei perimării şi a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a constatat că dispoziţia legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligaţia să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, iar în privinţa debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu. În concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat, în scris, de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc. De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea şi la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să îşi motiveze refuzul de a îndeplini atribuţiile prevăzute de lege, dacă părţile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părţilor. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor atrag răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc.
    29. Aşadar, partea interesată în executarea obligaţiei este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenţia perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligaţiei, şi nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanţei sale. Măsura legislativă criticată vine în susţinerea realizării obligaţiei de executare, reprezentând, totodată, o sancţiune a creditorului pentru lipsa de diligenţă, dar şi o măsură de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia. Condiţionarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acţiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-şi creanţa în dauna voinţei acestuia, însă cu respectarea obligaţiilor legale.
    30. Referitor la invocarea pretinsei încălcări a principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reţinut că reglementarea legală criticată se aplică în mod egal pentru toate părţile care au aceeaşi poziţie procesuală, în realizarea aceloraşi categorii de drepturi, astfel încât nu poate reţine încălcarea art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, în componenta sa referitoare la egalitatea de arme.
    31. În continuare, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său şi, în special, ale art. 10 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, Curtea observă că prin Decizia nr. 401 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 29 septembrie 2017, paragrafele 19-23, a reţinut că, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil au impus revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuia să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul judiciar etc. Prin urmare, Curtea a apreciat că aspectele menţionate în nota de fundamentare, precum şi în preambulul actului normativ criticat vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată şi pentru care s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    32. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reţinut că această dispoziţie constituţională condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“.
    33. Astfel, potrivit fişei legislative, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată în şedinţa de Guvern din 26 iunie 2013, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a fost transmis Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 28 iunie 2013 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiţii cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, astfel încât Curtea nu poate reţine critica privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie.
    34. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia obligativitatea plăţii taxelor de timbru s-a relevat a fi un impediment insurmontabil al dreptului de acces la justiţie, în jurisprudenţa sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Aşadar, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului, iar stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, precum şi a cuantumului lor reprezintă opţiunea legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală.
    35. Faţă de cele menţionate anterior, şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiată.
    36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Adrian Mihăilă în Dosarul nr. 13.051/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Cătălin Ştefan Rotea în Dosarul nr. 5.115/311/2015 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 119/221/2016 al Judecătoriei Deva şi constată că dispoziţiile art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său şi, în special, cele ale art. 10 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Deva şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 169 din 29 martie 2018

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"