Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 169 din 24 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 169 din 24 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 719 din 18 iulie 2022

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Claudiu Marius Ganea în Dosarul nr. 3.525/330/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 194D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 20 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.525/330/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Claudiu Marius Ganea într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prin care i s-a aplicat sancţiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul, pe timp limitat.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 referitoare la sancţiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sunt neconstituţionale, întrucât, potrivit art. 96 alin. (2) lit. b) din acest act normativ, sancţiunea complementară de suspendare a dreptului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a dreptului de circulaţie trebuie să fie limitată în timp. Or, art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 dispune că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se „reţine“, în cuprinsul reglementării legale fiind menţionate cazurile în care se aplică această măsură tehnico-administrativă, context în care susţine că art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este în contradicţie cu art. 111 din Codul penal, care prevede posibilitatea instanţei de judecată de a dispune, ca măsură de siguranţă, interzicerea dreptului persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, ca urmare a împrejurării că a fost inaptă să ocupe o funcţie sau să exercite o profesie ori o meserie sau să desfăşoare o altă activitate, de a ocupa aceea funcţie sau de a exercita aceea profesie, meserie ori activitate, cu posibilitatea însă ca măsura de siguranţă să poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat.
    6. Menţionează faptul că art. 191 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, răspunde la întrebarea „cine şi de când se reţine permisul de conducere în vederea suspendării“, în sensul că, „în situaţia în care contravenientul a săvârşit fapta pe raza altui judeţ decât cel care îl are în evidenţă, permisul de conducere se păstrează la serviciul poliţiei rutiere pe teritoriul căruia a fost constatată contravenţia, până când şeful serviciului hotărăşte asupra sancţiunii contravenţionale complementare, dar nu mai mult de 15 zile de la data reţinerii, după care îl trimite serviciului poliţiei rutiere al judeţului care îl are în evidenţă“. Învederează că toate aceste aspecte sunt în strictă legătură cu modalitatea de exercitare a plângerii contravenţionale, potrivit art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin care se prevede dreptul de a face plângere atât împotriva procesuluiverbal, cât şi a sancţiunii. Or, întrucât sancţiunea complementară nu este cuprinsă în procesul-verbal de contravenţie, fiind doar aplicată de către agentul constatator, autorul excepţiei are nelămuriri asupra modului în care petentul o poate combate, atât timp cât nu este prevăzută data când sancţiunea a fost aplicată şi nici care este intervalul executării acesteia. Autorul excepţiei precizează că toate aceste argumente coexistă în ansamblul reglementării cuprinse în art. 111 şi art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi al art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în ceea ce priveşte obligativitatea menţionării sancţiunilor într-un proces-verbal de contravenţie. Precizează astfel că deşi potrivit art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este obligatoriu ca procesul-verbal de constatare a contravenţiei să cuprindă şi indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, totuşi, în prezent, din reglementarea criticată nu reiese că este obligatoriu ca procesul-verbal să cuprindă şi sancţiunea individualizată în concret. Arată că din cuprinsul art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu rezultă că lipsa menţiunii sancţiunii, fie principală, fie complementară, ar constitui caz de nulitate a procesului-verbal, astfel cum este, spre exemplu, lipsa uneia dintre menţiunile privind numele şi prenumele agentului constatator sau numele şi prenumele contravenientului, stipulate în art. 17 din aceeaşi ordonanţă.
    7. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că „normele legale a căror neconstituţionalitate este în discuţie, cel puţin aparent, contravin normelor constituţionale care au o forţă juridică superioară“.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins normativ:
    - Art. 111:
    "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:
    a) la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare;
    b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal;
    c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1);
    d) când titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie;
    e) când prezintă modificări, ştersături sau adăugări ori este deteriorat;
    f) când se află în mod nejustificat asupra altei persoane;
    g) când perioada de valabilitate a expirat.
(2) La reţinerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.
(4) Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie, în situaţia în care regula de circulaţie încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri.
(5) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi g) şi la alin. (3) lit. b) şi e) din prezenta ordonanţă de urgenţă, la art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3), precum şi la art. 334 alin. (1) şi (3) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile.
(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.
(7) Alineatele (3)-(5) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care se reţine dovada înlocuitoare a permisului reţinut pentru o faptă săvârşită anterior, aflată în termenul de valabilitate. Termenul de valabilitate al noii dovezi nu îl poate depăşi pe cel al primei dovezi.
(8) În cazul suspendării permisului de conducere pentru o perioadă determinată, cu eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu drept de conducere pentru 15 zile, suspendarea exercitării dreptului de a conduce vehicule începe în unul din următoarele cazuri:
    a) din momentul expirării termenului de valabilitate a dovezii înlocuitoare;
    b) din momentul depunerii dovezii înlocuitoare, de către conducătorul auto, la oricare unitate de poliţie rutieră în una din zilele din intervalul perioadei de valabilitate a acesteia."

    – Art. 115:
    "(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere se dispune de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârşită pe teritoriul altui stat, în condiţiile stabilite prin Convenţia europeană cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptată la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificată de România prin Legea nr. 126/1997.
(2) Hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliţia rutieră care a dispus măsura."

    – Art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001:
    "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.
(1^1) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent.
    [...]
(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal."

    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la separaţia puterilor în stat şi supremaţia legii, ale art. 21 care consacră accesul la justiţie şi celor ale art. 24 privind dreptul la apărare.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 319 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 august 2020, Decizia nr. 269 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 31 iulie 2020, Decizia nr. 698 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 28 ianuarie 2020, Decizia nr. 684 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 27 februarie 2020, Decizia nr. 120 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 5 iunie 2019, sau Decizia nr. 134 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a reţinut că dreptul de a conduce autovehicule şi dreptul de a deţine un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale.
    14. Prin jurisprudenţa precitată, Curtea Constituţională a reţinut că suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi reţinerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic. Astfel, potrivit art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancţiune contravenţională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi care se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului. Reţinerea permisului de conducere, în accepţiunea dată de art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menţionat. Potrivit art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, măsura reţinerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, având deci caracter temporar. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat şi temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulaţia pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalţi participanţi la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33). Reţinerea permisului de conducere apare, aşadar, ca o măsură justificată şi nu poate fi interpretată ca o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, întrucât aceasta nu are semnificaţia stabilirii vinovăţiei unei persoane înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
    15. În acest context, prin Decizia nr. 49 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 24 aprilie 2018, paragraful 19, Curtea Constituţională a subliniat că sancţiunile principale şi complementare, precum şi măsurile tehnico-administrative vizează ocrotirea unei valori sociale importante, respectiv siguranţa pe drumurile publice. Sancţiunile contravenţionale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sancţiunilor contravenţionale principale, ci au scop preventiv, şi anume înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei săvârşite, şi nu au caracter de sine stătător, ci ele fiinţează numai pe lângă o sancţiune contravenţională principală, astfel încât soarta lor juridică depinde de cea a sancţiunilor principale, potrivit principiului accesorium sequitur principale. Răspunderea contravenţională fiind una strict personală, titularul dreptului de a formula plângerea contravenţională este cel sancţionat contravenţional.
    16. În acest sens, prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 19 iunie 2018, la paragrafele 53 şi 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), în Decizia de inadmisibilitate din 7 decembrie 1999, pronunţată în Cauza Michel Pewinski împotriva Franţei, a statuat că suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumţie de vinovăţie a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât priveşte protecţia interesului public faţă de riscul potenţial pe care-l prezintă pentru participanţii la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulaţie rutieră. În jurisprudenţa C.E.D.O., astfel de sancţiuni care au privit limitarea sau înlăturarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, indiferent de calificarea lor în dreptul intern, prin gradul lor de gravitate şi prin caracterul lor punitiv şi descurajant, au fost asemănate unei pedepse penale, supuse controlului instanţei de judecată (Hotărârea din 21 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Maszni împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Malige împotriva Franţei şi Decizia asupra admisibilităţii din 13 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Nilsson împotriva Suediei).
    17. În acest context, prin Decizia nr. 269 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 31 iulie 2020, paragraful 24, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 stabilesc reguli de procedură clare, precise şi de natură să ofere suficiente garanţii cu privire la verificarea legalităţii şi a temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii de către instanţa de judecată, astfel încât să protejeze dreptul la un proces echitabil al contravenientului ca o componentă a accesului liber la justiţie, nefiind astfel încălcate prevederile constituţionale sau, după caz, convenţionale privind egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi înfăptuirea justiţiei.
    18. De altfel, din perspectiva criticilor formulate în speţă, Curtea Constituţională observă că prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precitată, paragrafele 44-50, s-a reţinut că răspunderea contravenţională este o formă de răspundere juridică, reglementată de normele dreptului contravenţional, dreptul comun în materie reprezentându-l Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, întocmit de un agent constatator ca reprezentant al autorităţii administrative, învestit cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, act ce se bucură de prezumţia de legalitate şi se execută din oficiu. Legea prevede redactarea lui într-o anumită formă ad validitatem, cu respectarea tuturor prescripţiilor legale, de fond şi de formă, pentru încheierea sa valabilă, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit. Astfel, potrivit art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, contravenţia se constată printr-un proces-verbal, încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori, iar potrivit art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ, în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea. Art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare, fiind enumerate la art. 5 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, completându-se, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, cu cele prevăzute în acte normative speciale, printre care şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege, sancţiunile contravenţionale complementare reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 corespund unei necesităţi primordiale privind interesele siguranţei rutiere.
    19. La paragrafele 51, 52 şi 56 ale aceleiaşi decizii, instanţa supremă a învederat faptul că, potrivit art. 180 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, care va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, sancţiunea contravenţională complementară aplicată şi/sau măsura tehnico-administrativă dispusă, iar art. 96 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ prevede ca sancţiune complementară suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat. Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat că reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancţiunea principală, a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce nu este lăsată însă la aprecierea organului constatator, fiind consecinţa legăturii directe în care se află cu fapta sancţionată şi a pericolului social sporit al acesteia, aşa cum se arată şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 854 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 12 decembrie 2012.
    20. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 854 din 18 octombrie 2012, precitată, textele de lege criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al acestui act normativ, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, reglementarea reţinerii permisului de conducere nefiind de natură să aducă în vreun fel atingere acestor garanţii procesuale. Curtea a reţinut, de asemenea, că reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancţiunea principală a amenzii, a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia, prevăzută la art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, este consecinţa legăturii directe în care se află cu fapta sancţionată şi a pericolului social sporit al acesteia. În consecinţă, o atare reglementare asigură ocrotirea unor valori sociale de o însemnătate sporită, precum viaţa, integritatea fizică şi sănătatea participanţilor la traficul rutier, proprietatea publică şi privată şi mediul înconjurător.
    21. Totodată, prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, precitată, paragrafele 58-62, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. 210 din regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, reţinerea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă, constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane şi păstrarea lui la sediul poliţiei rutiere, până la soluţionarea cauzei care a determinat aplicarea măsurii. Măsura se dispune de poliţistul rutier, de regulă, odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie. Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce. Permisul de conducere conferă persoanei care îl posedă dreptul de a conduce, până la ridicarea sa, şi, tocmai de aceea, suspendarea dreptului de a conduce, în cazurile limitate şi concrete, începe să curgă de la data la care permisul a fost predat autorităţilor competente sau a fost reţinut de acestea. În acest sens, la art. 210 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice se prevede că, în situaţia în care conducătorul de autovehicul săvârşeşte o faptă pentru care, potrivit legii, se reţine permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie, sancţiunea contravenţională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii; când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulaţie, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancţiunii contravenţionale complementare prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Se poate astfel constata că, în cazul comiterii unei contravenţii de natura celei descrise anterior, măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere are natura juridică a punerii în executare a sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
    22. La paragrafele 76 şi 77 şi 79-82 din aceeaşi decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziţia înscrisă în art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerinţe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situaţii, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei, fără a se mai menţiona că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului. Or, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, unde se prevede că „lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situaţii „nulitatea se constată şi din oficiu“. De vreme ce legiuitorul a înţeles să facă o distincţie, sub aspectul sancţiunii, între menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de constatare a contravenţiei, rezultă că şi natura nulităţilor va fi diferită, în raport cu tipul de omisiune constatată. Cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziţii legale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. În cazul menţiunilor care nu se regăsesc în enumerarea limitativă de la art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, printre care şi cele referitoare la aplicarea sancţiunii complementare, operează, în plenitudinea lor, prezumţia de legalitate şi obligaţia de executare, atât pentru contravenient, cât şi pentru organele de stat care instrumentează în materia respectivă. Nimic nu împiedică însă persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, să o invoce şi să o dovedească.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Marius Ganea în Dosarul nr. 3.525/330/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 111 şi ale art. 115 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi cele ale art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    Marian Enache
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 169 din 24 martie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"