Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, excepţie ridicată de Mihaela Mărcuş (fostă Oniciu), Mihai Oniciu şi Cornel Oniciu în Dosarul nr. 9.853/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 281D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, autorii acesteia fiind nemulţumiţi, în realitate, nu de conţinutul reglementării, ci de caracterul eliptic al acesteia, nefiind prevăzută de către legiuitor posibilitatea persoanelor care au constituit depozite cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, de a beneficia de măsurile reparatorii instituite prin actul normativ criticat, prin indexarea cu rata inflaţiei, iar nu prin simpla restituire a soldului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.853/302/2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Mărcuş (fostă Oniciu), Mihai Oniciu şi Cornel Oniciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că atât contractele de depozit în vederea achiziţionării de autoturisme, cât şi contractele de depozit cu dobândă şi câştiguri sunt contracte similare, de depozit neregulat, astfel încât legiuitorul ar fi trebuit să prevadă, pentru egalitate de tratament juridic, posibilitatea tuturor persoanelor păgubite de a beneficia de măsuri reparatorii, prin indexarea sumelor cu rata inflaţiei, iar nu prin simpla restituire a soldului şi a dobânzilor aferente. Se mai arată că diferenţa dintre cele două contracte de depozit constă exclusiv în faptul că unul oferă titularului un rang prioritar la cumpărarea unui autoturism, iar celălalt oferă o posibilitate de câştig a unui autoturism. În aceste condiţii, se susţine că prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi dispoziţiilor convenţionale referitoare la interzicerea discriminării, fără a exista un temei raţional şi obiectiv al diferenţei de tratament juridic, astfel încât, printr-o interpretare extensivă a textului de lege criticat, măsura legislativă a despăgubirii ar trebui să fie aplicabilă inclusiv persoanelor care au constituit depozite în scop de economisire, cu câştiguri. 6. Se mai susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la egala protecţie a proprietăţii private, indiferent de titular, dat fiind faptul că sumele ce au făcut obiectul contractului de depozit se circumscriu noţiunii de „bun“ şi fac parte din proprietatea privată a persoanei, care trebuie să fie garantată de către stat, în acord cu principiile dreptului internaţional. În acest sens, se mai susţine că statele pot să recurgă la derogări de la dispoziţiile legale numai în măsura în care acestea nu conduc la discriminări, iar restrângerea drepturilor trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor subiecţilor de drept şi să nu se încalce drepturile sau libertăţile constituţionale. De asemenea, se arată că principiul proporţionalităţii poate fi coroborat cu cel al aplicării normei, aplicare ce reclamă cu necesitate respectarea principiului conform căruia „legea trebuie interpretată în sensul producerii efectelor juridice, iar nu în sensul neaplicării“. Prin urmare, legiuitorul ar fi trebui să stabilească măsurile reparatorii în mod nediscriminatoriu, în favoarea tuturor titularilor de contracte de depozit în scop de economisire. Or, invocarea unui vid legislativ nu poate avea drept consecinţă lipsirea de posibilităţi de realizare a drepturilor titularilor de contracte de depozit cu câştiguri în autoturisme, prin restrângerea discreţionară a exerciţiului dreptului de proprietate privată. 7. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că acesta îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit. Invocă cele statuate în acest sens în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 192 din 31 martie 2005 sau nr. 782 din 12 mai 2009. De asemenea, invocă cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011) şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1997, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei), potrivit cărora dreptul de a nu fi discriminat este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 10. În acelaşi sens, se arată că, în speţă, însuşi titlul actului normativ criticat reglementează un raport juridic diferit de cel aplicabil autorilor excepţiei, fiind în prezenţa a două instrumente financiare distincte. Suma de bani pe care autorii excepţiei au depus-o la Casa de Economii şi Consemnaţiuni a fost constituită cu titlu de economie, un depozit cu dobândă, iar posibilitatea câştigului unui autoturism, prin tragere la sorţi, era doar un avantaj al produsului de economisire. Pe de altă parte, sumele de bani depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pentru care se acordă despăgubiri, conform actului normativ criticat, aveau ca scop achiziţionarea de autoturisme, în timp ce scopul constituirii depozitului de economisire pe care îl invocă autorii excepţiei era atins cu fiecare termen de scadenţă a dobânzii, banii putând fi retraşi în acel moment, scopul constituirii depozitului pentru achiziţionarea de autoturisme fiind astfel atins doar când acesta devenea scadent, iar deponentul urma să primească un autoturism, în schimbul banilor acumulaţi. Prin urmare, se apreciază că cele două categorii de deponenţi se găsesc în situaţii juridice diferite, de natură a justifica un tratament diferenţiat din partea legiuitorului. 11. Se mai apreciază că textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate, titularii depozitelor având dreptul de a dispune de sumele respective în orice moment, cu dobânda corespunzătoare. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 6 noiembrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., precum şi cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziţionării de autoturisme, au dreptul să obţină despăgubiri băneşti dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial.“ 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) teza a doua privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitor la dreptul persoanelor de a beneficia de o ocrotire egală din partea legii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, astfel cum reiese din prevederile art. 1 alin. (1), precum şi din nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, este acela de acordare de despăgubiri pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., în vederea achiziţionării de autoturisme, indiferent de marca acestora. Astfel, potrivit prevederilor legale criticate, acestea au dreptul să obţină despăgubiri băneşti dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active, îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial, această condiţie fiind îndeplinită, în sensul art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, atunci când din sumele existente în sold nu s-au făcut retrageri. 17. Analizând actul normativ criticat, precum şi legislaţia specială în materie, Curtea reţine că depunerea de sume de bani la Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.) constituia o varietate a contractului de depozit neregulat, respectiv un contract de depozit bancar, încheiat între C.E.C., în calitate de depozitar, şi o persoană fizică sau juridică, în calitate de deponent, prin care depozitarul se obligă să păstreze sumele de bani depuse şi să le restituie, la cerere, cu dobânzile aferente, titularului depunerii sau reprezentantului său. Potrivit actelor normative speciale adoptate în această materie (Decretul nr. 371/1958 privind organizarea şi funcţionarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni a Republicii Populare Române, publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 19 august 1958, Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România în societate bancară pe acţiuni, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999, Hotărârea Guvernului nr. 888/1996 pentru aprobarea Statutului Casei de Economii şi Consemnaţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Hotărârea Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române nr. 1.187/1962 privind vânzarea de autoturisme către populaţie, publicată în Colecţia de hotărâri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, anul XI, nr. 37 din 3 decembrie 1962, şi, respectiv, Ordinul ministrului comerţului interior nr. 87 din 6 noiembrie 1980, dat în aplicarea acesteia), persoanele care doreau să cumpere un autoturism marca Dacia depuneau la C.E.C., într-un cont curent personal, deschis special în acest scop, o sumă egală cu preţul de vânzare al autoturismului - 70.000 lei vechi - sau egală cu avansul minim prevăzut de lege, pentru autoturismele care se vindeau cu plata în rate, iar livrarea bunului se făcea pe baza adeverinţei eliberate de C.E.C., prin care se confirma virarea de către acesta a sumei economisite, în contul fostei întreprinderi de stat I.D.M.S. (fosta Întreprindere de Difuzare a Materialelor Sportive - a se vedea şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 280/1990 privind vânzarea de mărfuri, prestarea de servicii şi executarea de lucrări cu plata în rate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 31 martie 1990). Sumele depuse în acest scop erau purtătoare de dobânzi şi puteau fi retrase prin voinţa unilaterală a deponenţilor, cu consecinţa pierderii rangului de prioritate în „Lista cumpărătorilor de autoturisme“. 18. Pe de altă parte, distinct de acest instrument autonom de economisire, potrivit pct. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.187/1962, publicată în Colecţia de hotărâri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, anul XI, nr. 37 din 3 decembrie 1962, abrogată prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 735/1997 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 24 noiembrie 1997, a mai fost reglementat un alt tip de contract de depozit neregulat, denumit „Libret de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme“, la care se acorda o dobândă de 4% pe an, din care 2% se atribuia cu titlu de dobândă depunătorilor, iar 2% se folosea de C.E.C. pentru constituirea unui fond de câştiguri în autoturisme, câştiguri atribuite pe bază de tragere la sorţi. 19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia invocă încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, fiind nemulţumiţi de faptul că în obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 nu au intrat şi depozitele constituite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.), în vederea economisirii, respectiv acele depozite purtătoare de dobândă, acordată anual, o parte sub formă de numerar, iar altă parte utilizată pentru constituirea fondului de câştiguri în autoturisme, acordate prin trageri la sorţi, organizate la fiecare scadenţă a dobânzii, potrivit art. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.187/1962, anterior menţionată (libretele de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme). 20. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, deşi cele două categorii de librete de economisire (libretul de economii constituit în vederea achiziţionării de autoturisme, respectiv libretul de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme) aveau aceeaşi natură juridică, fiind contracte de depozit neregulat, constituite în scop de economisire, totuşi acestea generau situaţii juridice diferite pentru deponenţi. Astfel, în cazul depozitului constituit în vederea achiziţionării de autoturisme, deponentul nu putea retrage suma depusă, în caz contrar pierzând dreptul de prioritate pe lista viitorilor cumpărători. Aşadar, în acest caz, depozitul devenea scadent doar când se constituia suma necesară achiziţionării unui autoturism, respectiv la finalul perioadei contractuale. În acest sens, şi în prezent actul normativ criticat menţine condiţia neafectării soldului iniţial [art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007], respectiv de a nu fi fost efectuate retrageri din contul curent constituit cu acest scop. 21. Pe de altă parte, în cazul depozitelor cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, acestea urmau regimul juridic al unor depozite cu dobândă, cu posibilitatea retragerii sumei iniţiale, precum şi a dobânzii, la fiecare termen de scadenţă, iar câştigurile în autoturisme erau doar un efect al elementului aleatoriu - tragerea la sorţi, care se adăuga la contractul de depozit neregulat. 22. Curtea reţine faptul că, deşi un procent din dobândă se atribuia depunătorilor, iar alt procent se folosea de către C.E.C. pentru constituirea fondului de câştiguri în autoturisme, aceasta nu justifică instituirea aceluiaşi tratament juridic. Cele două categorii de deponenţi se găseau în situaţii juridice diferite, generate de utilizarea unor instrumente financiare diferite, respectiv, pe de o parte, un depozit cu dobândă, cu posibilitatea retragerii întregii sume de bani economisite, la fiecare scadenţă a dobânzii, iar câştigul unui autoturism, prin tragere la sorţi, fiind doar un avantaj al acestui tip de depozit (situaţie în care se regăsesc autorii excepţiei de neconstituţionalitate). Pe de altă parte, exista depozitul al cărui scop era achiziţionarea de autoturisme, scop ce era atins doar când depozitul devenea scadent, prin economisirea sumei necesare achiziţionării autoturismului, fără posibilitatea retragerii soldului sau a dobânzii pe perioada derulării contractului de depozit (ipoteza de reglementare a actului normativ criticat). 23. Astfel, Curtea reţine că situaţia juridică diferită este de natură a justifica opţiunea diferită de reglementare a legiuitorului. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii s-a mai reţinut că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui, iar principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că art. 14 - Interzicerea discriminării cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta „inegalităţile de fapt“ dintre acestea, deoarece statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit, Convenţia lăsând statului contractant o astfel de marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială (a se vedea, în acest sens, decizia cu privire la Cererea nr. 13.902/11, introdusă de Ionel Panfile împotriva României, paragraful 27, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012). 24. Astfel, aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, având în vedere faptul că regimul juridic al celor două contracte de depozit neregulat era diferit, Curtea reţine că instituirea cadrului legal care să permită persoanelor fizice care au efectuat depuneri de sume la C.E.C., în vederea achiziţionării de autoturisme, de a beneficia de restituirea sumelor astfel constituite intră în competenţa de legiferare a legiuitorului, acesta fiind liber să stabilească condiţiile de acordare a despăgubirilor pentru astfel de depozite. 25. Pentru aceleaşi considerente, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza a doua privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private. De altfel, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, din prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii, cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu se deduce o obligaţie generală a statului de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau la organisme internaţionale, iar prevederile art. 1 din acelaşi protocol nu se referă la dreptul de a deveni proprietarul unui bun (a se vedea decizia cu privire la Cererea nr. 34.746/97, introdusă de Asociaţia pentru protecţia cumpărătorilor de autoturisme şi alţii împotriva României). De asemenea, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 26. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se arată, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre aceste prevederi constituţionale şi textul de lege criticat, astfel încât critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută, Curtea Constituţională neputându-se substitui autorului excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituţionale invocate nu susţin prin ele însele neconstituţionalitatea textelor de lege criticate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 27. De altfel, Curtea mai reţine că nemulţumirea autorilor excepţiei vizează strict opţiunea legiuitorului de circumstanţiere a sferei de cuprindere a beneficiarilor de despăgubiri băneşti, pentru depozitele constituite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., până la data de 15 februarie 1992, aspect care excedează controlului de constituţionalitate. Aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională nu îşi poate asuma rolul de a crea sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea altor prevederi la cele instituite, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Mărcuş (fostă Oniciu), Mihai Oniciu şi Cornel Oniciu în Dosarul nr. 9.853/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
