Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2), ale art. 97 alin. (3) şi ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, din oficiu, în Dosarul nr. 24.255/212/2016 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.249D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că instanţa nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci doreşte confirmarea sau infirmarea soluţiei pe care urmează să o dea, soluţie care priveşte modul de interpretare şi aplicare a textelor criticate. De asemenea, este criticată lipsa reglementării unei contestări pe cale administrativă a măsurii dispuse de procuror. În situaţia în care Curtea va trece la judecata pe fond a excepţiei sunt incidente cele reţinute prin Decizia nr. 381 din 19 martie 2009, precum şi faptul că dreptul de a conduce un autovehicul nu este un drept fundamental, iar reţinerea permisului şi eliberarea dovezii de reţinere fără drept de conducere reprezintă opţiunea legiuitorului, corespunzând politicii sale penale în aplicarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 24.255/212/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2), ale art. 97 alin. (3) şi ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect apelul împotriva unei sentinţe penale care, susţine instanţa, „s-a întemeiat pe situaţia - premisă reglementată de textele de lege criticate“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că situaţia-premisă reţinută în hotărârea de condamnare este urmarea aplicării de drept (fără posibilitatea legală a contestării măsurii în faţa unei instanţe de judecată) a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 corelat cu art. 97 alin. (3) şi art. 86 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă în forma în vigoare la data de 5 februarie 2012. 6. Astfel, în concordanţă cu practica administrativă şi judiciară constantă, aşa cum rezultă şi din formularea normelor speciale antereferite (ce nu pot fi considerate norme de punere în executare doar a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, întrucât sunt integrate sintetic într-un ansamblu de norme incidente în mod specific activităţii de constatare a organelor poliţiei rutiere), la depistarea în trafic a unei persoane ce conduce pe drumurile publice un autovehicul încadrat în altă categorie de înmatriculare decât cea pentru care aceasta posedă permis de conducere (avea acordat dreptul de a conduce pe drumurile publice autovehicule din respectiva categorie de înmatriculare), prin efectul acestor dispoziţii legale (fără a avea posibilitatea contestării pe cale administrativă a vătămării dreptului de a conduce), permisul său de conducere legal dobândit şi vizând o altă categorie de vehicule decât cea în care era încadrat vehiculul condus fără permis se consideră reţinut, eliberându-ise o dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie. 7. Această modalitate de legiferare specială şi subsecventă, prin care unei persoane i se îngrădeşte în mod nejustificat exercitarea unui drept legitim dobândit, acela de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, printr-o dispoziţie emisă de către un organ administrativ, care nu poate fi atacată în faţa unei jurisdicţii administrative până la soluţionarea cauzei penale, încalcă prezumţia de nevinovăţie reglementată prin art. 23 alin. (11), precum şi dispoziţiile art. 21, respectiv ale art. 52 din Constituţie. 8. Prin atingerea adusă de către dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 unui drept legitim dobândit anterior, în absenţa unei hotărâri definitive de condamnare pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile în mod specific legiferate ca ocrotind siguranţa circulaţiei rutiere, care să conţină (pe calea stabilirii unei pedepse accesorii sau complementare ori a unor obligaţii impuse în termenul de supraveghere) interdicţia temporară a conducerii unei anumite categorii de vehicule (dintre cele anterior autorizate prin emiterea permisului de conducere), se încalcă prevederile art. 124 din Constituţie. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. (2), ale art. 97 alin. (3) şi ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, în forma în vigoare la data de 5 februarie 2012. 13. Textele de lege criticate aveau următorul cuprins: - Art. 86 alin. (2): „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“; – Art. 97 alin. (3): „Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispoziţiilor art. 96 alin. (2) lit. b).“; – Art. 111 alin. (1) lit. b) din: "Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: (...)b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1) şi la art. 92 alin. (3) şi (5)." 14. Art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost abrogat prin art. 121 pct. 1 din titlul II al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, iar art. 111 alin. (1) lit. b) a fost modificat prin art. 121 pct. 4 din titlul II al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, fără a păstra soluţia legislativă iniţială. 15. Art. 97 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost modificat prin art. I pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, a păstrat soluţia legislativă criticată şi în prezent are următorul conţinut: „Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.“ 16. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86, ale art. 97 alin. (3) şi ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. 17. În opinia instanţei care a sesizat Curtea, textele de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi constituţionale: art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 - Libertatea individuală, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, potrivit art. 86 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, că se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă săvârşirea următoarelor fapte: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv; conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost retras sau anulat; conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată şi conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. 19. Curtea constată că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată“, reglementată de art. 86 alin. (2) teza a treia din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Or, critica formulată de instanţa care a sesizat Curtea Constituţională din oficiu se raportează la art. 86 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv, aşa cum reţine instanţa în încheierea de sesizare, „depistarea în trafic a unui conducător de autovehicul conducând pe drumurile publice un autovehicul încadrat în altă categorie de înmatriculare decât cea pentru care acesta posedă permis de conducere“. 20. De asemenea, Curtea reţine că, în motivarea excepţiei, instanţa care a sesizat-o a arătat că această modalitate de legiferare specială şi subsecventă, prin care unei persoane i se îngrădeşte în mod nejustificat exercitarea unui drept legitim dobândit, acela de a conduce un autovehicul pe drumurile publice printr-o dispoziţie emisă de către un organ administrativ care nu poate fi atacată în faţa unei jurisdicţii administrative până la soluţionarea cauzei penale încalcă prezumţia de nevinovăţie reglementată prin art. 23 alin. (11), precum şi dispoziţiile art. 21 respectiv art. 52 din Constituţie. Or, în prezenta cauză nu s-a emis nicio dispoziţie de către un organ administrativ care să nu poată fi atacată până la soluţionarea definitivă a cauzei penale. Dispoziţia la care face referire instanţa s-a emis în cauza penală în care autorul faptei a fost judecat în precedent. Nici nu se putea emite o astfel de dispoziţie în prezenta cauză deoarece dreptul de a conduce era deja suspendat. 21. Mai mult, Curtea constată că prima instanţă care a judecat cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a aplicat legea penală mai favorabilă şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată“, prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (criticat în prezenta cauză), în infracţiunea de „conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată“, prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal. 22. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 86 alin. (2), Curtea reţine că acest text de lege nu are incidenţă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Măsura reţinerii permisului de conducere a fost dispusă pentru săvârşirea în precedent a unei alte fapte penale, în altă cauză decât aceea în care a fost ridicată excepţia. Autorul faptei din prezenta cauză avea permisul de conducere deja reţinut, fiind trimis în judecată pentru „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată“. 23. Pornind de la cele anterior menţionate, Curtea reţine că nici art. 86 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi nici art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, astfel că aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă. 24. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 97 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că nu sunt arătate motivele pe care aceasta se întemeiază şi nici din raportarea textului de lege criticat la prevederile constituţionale pretins încălcate nu se poate desprinde o minimă critică de neconstituţionalitate, urmând ca şi această excepţie de neconstituţionalitate să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2), ale art. 97 alin. (3) şi ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, din oficiu, în Dosarul nr. 24.255/212/2016 al acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
