Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Cristina Teodora Pop │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Marin în Dosarul nr. 18.178/3/2015/a2 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 527 D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Referitor la critica de neconstituţionalitate ce are ca obiect dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că este firesc ca încheierea prevăzută la art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală să fie comunicată procurorului, întrucât el este autorul actului de sesizare şi el este cel obligat să procedeze la îndreptarea anumitor neregularităţi în măsura în care sunt dispuse de instanţa de judecată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este neîntemeiată, întrucât instanţa fixează termen de judecată în şedinţă publică, iar actul procurorului prin care se remediază neregularităţile actului de sesizare sunt supuse discuţiei contradictorii a părţilor, astfel încât acestea cunosc, pe de o parte, modul în care procurorul a înţeles să remedieze aceste deficienţe, iar, pe de altă parte, opţiunea procurorului de a menţine acuzarea sau de a solicita restituirea cauzei la parchet. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18178/3/2015/a2, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Marin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală într-un dosar referitor la stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii armelor şi, prin urmare, dreptul la un proces echitabil, prin faptul că doar procurorului i se comunică, de îndată, încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunţată conform prevederilor art. 345 alin. (1) din acelaşi cod, nu şi celorlalte părţi. Se arată, totodată, că prevederile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, prin faptul că niciuna dintre părţi nu poate să verifice dacă procurorul a remediat, în mod corespunzător, neregularităţile rechizitoriului şi nu poate să cunoască opţiunea procurorului de menţinere a dispoziţiei de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei, pentru a putea contesta această opţiune. Se susţine că aceeaşi dispoziţie legală contravine principiului egalităţii, întrucât, în cauzele în care sunt trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi prin acelaşi rechizitoriu, textul criticat nu este suficient de explicit în sensul de a-i da posibilitatea procurorului de a solicita doar pentru unii dintre coinculpaţi menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată sau restituire a cauzei. Se arată, de asemenea, că dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind contrare prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 552 din 16 iulie 2015. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că îşi menţine punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 374 D/2014, nr. 291 D/2015, nr. 1.166 D/2015 şi nr. 1.791 D/2015 şi reţinute în deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 472 din 16 iunie 2015 şi nr. 35 din 9 februarie 2016. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins: - Art. 345 alin. (2) şi (3): "(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.(3) În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei;" – Art. 347 alin. (1): „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).“. 14. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, având, în prezent, următorul cuprins: - Art. 345 alin. (2) şi (3): "(2) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.(3) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei;" – Art. 347 alin. (1): „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4^2), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor“. 15. Având în vedere cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma în vigoare de la data sesizării instanţei de contencios constituţional. 16. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 35 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 5 aprilie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 18. Prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 64, şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 24, Curtea a reţinut că textele criticate reglementează cu privire la procedura în camera preliminară şi la contestaţiile ce pot fi formulate cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală şi că acestea nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali. 19. Distinct de cele arătate prin deciziile anterior menţionate, Curtea constată că trimiterea de către judecătorul de cameră preliminară a încheierii prin care constată neregularităţi ale actului de sesizare, prin care sancţionează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii sau prin care sunt excluse una sau mai multe probe administrate, doar parchetului care a emis rechizitoriul, conform art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu şi părţilor procesului penal, este justificată având în vedere calitatea parchetului de titular al dreptului de sesizare a instanţei şi, totodată, obligaţia acestuia de întocmire a actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului, conform art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală. Această lipsă de comunicare nu este, însă, de natură a afecta interesele procesuale ale părţilor procesului penal, întrucât ele au dreptul de a consulta dosarul cauzei, în condiţiile legii, pe tot parcursul procesului penal, personal sau prin intermediul unui reprezentant legal, conform art. 81 alin. (1) lit. e), art. 83 lit. b), art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) şi art. 94 alin. (1) din Codul de procedură penală. 20. De asemenea, comunicarea, făcută de către procuror doar judecătorului de cameră preliminară, a menţinerii dispoziţiei de trimitere în judecată sau a solicitării de restituire a cauzei, în urma remedierii neregularităţilor actului de sesizare, conform art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, este justificată de acelaşi drept al părţilor de consultare a dosarului pe toată durata procesului penal, dar şi de faptul că, indiferent de soluţia comunicată de procuror judecătorului de cameră preliminară, conform textului criticat, procesul penal va continua conform unei proceduri pe parcursul căreia părţile beneficiază de toate garanţiile procesuale specifice respectării principiului egalităţii armelor şi, prin urmare, dreptului la un proces echitabil. Astfel, dispunerea de către judecătorul de cameră preliminară a începerii judecăţii, conform art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, are ca efect declanşarea procedurii prevăzute la art. 371 şi următoarele din Codul de procedură penală, iar, restituirea cauzei la parchet, potrivit art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, are ca efect reluarea şi, respectiv, continuarea acesteia, după cum soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. a) sau b) din Codul de procedură penală sau pe prevederile art. 346 alin. (3) lit. c) din acelaşi cod. 21. Curtea reţine, totodată, că părţile procesului penal, pe de o parte, şi procurorul, respectiv judecătorul de cameră preliminară, pe de altă parte, se află în situaţii juridice diferite, date de rolul diferit pe care îl au în cadrul procesului penal, motiv pentru care principiul egalităţii armelor nu obligă la asigurarea unui regim juridic similar celor două categorii de participanţi la procesul penal. 22. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că necomunicarea actelor prevăzute la art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală părţilor procesului penal nu este de natură a încălca principiul egalităţii armelor şi, prin urmare, nici dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. 23. Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât au în vedere egalitatea de tratament juridic între cetăţeni, şi nu între cetăţeni şi autorităţi sau instituţii ale statului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996). 24. În ce priveşte critica referitoare la lipsa de claritate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, şi Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, că legea internă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşadar, previzibilitatea legii ţine de calitatea acesteia, respectiv legea trebuie să fie suficient de precisă şi clară pentru a putea fi aplicată. Totuşi, instanţa europeană a arătat că poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi că o anumită supleţe poate chiar să se dovedească a fi de dorit pentru a permite instanţelor naţionale să facă să evolueze dreptul în funcţie de ceea ce ele consideră măsuri necesare în interesul justiţiei, precum şi în funcţie de evoluţia concepţiilor sociale (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Or, prin raportare la considerentele anterior expuse, Curtea reţine că dispoziţiile contestate îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, deoarece acestea au o redactare univocă, nefiind susceptibile de o interpretare abuzivă sau arbitrară. Dimpotrivă, prevederile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează dreptul procurorului şi al inculpatului de a formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, drept ce trebuie exercitat într-un termen de decădere de 3 zile, care începe să curgă de la data comunicării încheierii prevăzută la art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 35 din 9 februarie 2016, paragraful 14). 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Marin în Dosarul nr. 18.178/3/2015/a2 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
