Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepţie ridicată de Societatea Andrei Construct - S.R.L. din localitatea Podoleni, judeţul Neamţ, în Dosarul nr. 561/234/2017 al Judecătoriei Gheorgheni. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.466D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că norma criticată este redactată cu suficientă precizie şi claritate pentru a permite destinatarului acesteia, în speţă persoana juridică, să-şi adapteze conduita în funcţie de dispoziţiile sale. De altfel, chiar din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autoarea acesteia cunoaşte reglementările secundare care impun în sarcina sa anumite obligaţii, nemulţumirea sa constând, mai degrabă, în împrejurarea că fapta pentru care a fost sancţionată contravenţional nu se regăseşte printre acestea. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 561/234/2017, Judecătoria Gheorgheni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Andrei Construct - S.R.L. din localitatea Podoleni, judeţul Neamţ, cu ocazia soluţionării plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că niciunul dintre actele normative relevante în materia transporturilor (spre exemplu fiind, Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor sau Hotărârea Guvernului nr. 1.373/2008 privind reglementarea furnizării şi transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România) nu face vreo referire la existenţa foii de parcurs ori la obligativitatea întocmirii acesteia. În acest context, arată că reglementarea cuprinsă în art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu cuprinde nicio sancţiune pentru neîndeplinirea acestei obligaţii, după cum nu face trimitere nici la art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Aşa fiind, autoarea excepţiei consideră că se impune ca sancţiunea contravenţională să fie precizată în mod expres, şi nu prin deducere, o atare lipsă de claritate a legii fiind de natură a-i vătăma acesteia drepturile, cu atât mai mult cu cât lipsa, în sine, a foii de parcurs prevăzute în art. 27 alin. (2) lit. a) şi b), precitat, nu produce efecte juridice asupra siguranţei pe drumurile publice. 6. Judecătoria Gheorgheni apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar reglementarea criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Aşa fiind, instanţa de judecată arată că dispoziţiile art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 îndeplinesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind conforme cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 (Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, aceste din urmă dispoziţii statuând că "Persoanele juridice deţinătoare de vehicule au, pe lângă cele prevăzute la alin. (1), şi următoarele obligaţii: a) să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă menţiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu şi să nu permită ieşirea în circulaţie a celor care nu îndeplinesc condiţiile tehnice; b) să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în cursă;." 11. Din examinarea criticilor formulate, Curtea observă, însă, că invocarea art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este realizată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate exclusiv pentru a-şi argumenta criticile formulate cu privire la art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Prin urmare, Curtea constată că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie, în concret, numai dispoziţiile art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, asupra cărora urmează să se pronunţe, potrivit cărora: "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane juridice: 9. neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele şi conducătorii acestora;." 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legii, şi ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin dispoziţiile art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 legiuitorul instituie sancţiunea amenzii pentru o serie de fapte săvârşite de către persoanele juridice, în speţă fiind vorba despre neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele şi conducătorii acestora. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, contravenţiilor prevăzute de acest act normativ li se stabilesc clase de sancţiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcţie de gravitatea faptelor şi de pericolul social pe care acestea îl prezintă, astfel: clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă. Curtea remarcă faptul că în ceea ce priveşte contravenţiile prevăzute la clasa a V-a de sancţiuni, acestea se aplică exclusiv persoanelor juridice. 14. În acest context, prin Decizia nr. 82 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 19 mai 2020, paragraful 13, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează punctele-amendă corespunzătoare claselor de sancţiuni contravenţionale stabilite în cazul faptelor care încalcă regulile privind circulaţia pe drumurile publice. Stabilirea unor amenzi este consecinţa săvârşirii unor fapte ilegale sancţionate de lege, în cuantumul apreciat de legiuitor în funcţie de gravitatea şi frecvenţa faptelor respective. Dispoziţiile criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, stabilirea sancţiunii amenzii în cazul săvârşirii unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului. Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 365 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 mai 2011). 15. Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de autoarea excepţiei din perspectiva lipsei de claritate a reglementării cuprinse în art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, sens în care învederează că art. 105 din ordonanţa de urgenţă amintită face referire la faptele săvârşite de către persoanele juridice, ce constituie contravenţii şi care se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancţiuni, incident în speţă fiind pct. 9, referitor la neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin persoanelor juridice, potrivit normelor legale, în legătură cu vehiculele şi conducătorii acestora. Prin această reglementare legiuitorul nu a făcut altceva decât să instituie o soluţie legislativă care să acopere diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ. 16. În acest sens este, de altfel, art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la care autoarea excepţiei se raportează în motivarea criticilor de neconstituţionalitate, care prezintă în mod expres obligaţiile ce revin persoanelor juridice deţinătoare de vehicule. Astfel, potrivit art. 27 alin. (2) lit. a) şi b) mai sus menţionat, persoanele juridice deţinătoare de vehicule au obligaţia să verifice starea tehnică a vehiculelor, să facă menţiuni despre aceasta în foaia de parcurs sau ordinul de serviciu şi să nu permită ieşirea în circulaţie a celor care nu îndeplinesc condiţiile tehnice, şi, totodată, să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în cursă. Aşa fiind, din coroborarea art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu art. 27 alin. (2) lit. a şi b) din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanţe, reiese voinţa legiuitorului de a aprecia cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie sancţionate contravenţional. Aceste prevederi conţin suficiente repere pentru asigurarea previzibilităţii şi clarităţii reglementării, astfel încât destinatarul normei să înţeleagă că încălcarea dispoziţiilor care constituie cadrul general pentru transporturile rutiere de mărfuri şi persoane, precum şi activităţile conexe acestora se sancţionează în funcţie de gradul de pericol social şi să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. 17. În jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 6 martie 2018, paragraful 151, Curtea a subliniat că, deşi este de dorit, o normă juridică nu poate fi redactată cu o precizie absolută, care să epuizeze în ipoteza sa totalitatea situaţiilor posibile ce pot cădea, la un moment dat, sub incidenţa respectivei reglementări. O explicitare prea detaliată se poate transforma într-o rigidizare excesivă a normei, lipsind-o, astfel, de supleţea şi capacitatea specifică necesară unei normei juridice de a se adapta unor situaţii viitoare, astfel încât să fie asigurată durabilitatea acesteia. În acest sens, art. 23 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede, la alin. (2), că „Soluţiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte supleţe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectivă ale dezvoltării sociale“, iar art. 24 din aceeaşi lege precizează că „(1) Soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relaţiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative. (2) Pentru ca soluţiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situaţiilor avute în vedere, fie formulări sintetice sau formulări-cadru de principiu, aplicabile oricăror situaţii posibile.“ 18. De asemenea, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna, astfel încât rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Niciodată normele nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie, în speţă, contravenţională. 19. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea apreciază că dispoziţiile criticate stabilesc în mod explicit atât obligaţiile ce revin persoanelor juridice deţinătoare de autovehicule, cât şi răspunderea contravenţională ce decurge din neîndeplinirea acestora, fiind conforme art. 1 alin. (5) din Constituţie. 20. Curtea consideră ca fiind neîntemeiată şi critica ce vizează încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, aceasta deoarece persoana sancţionată contravenţional are posibilitatea de a formula plângere, în condiţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată, verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, hotărăşte asupra sancţiunilor aplicate. În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, conform cărora „Controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei (...)“, reglementare prin care nu este negat rolul instanţei de a verifica sancţiunile dispuse de agentul constatator, această verificare raportându-se la dispoziţiile legale incidente, cu respectarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care instituie dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 118 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, plângerea suspendă executarea amenzii şi a sancţiunii contravenţionale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei de la data înregistrării acesteia şi până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti. 21. Prin urmare, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, legiuitorul a acţionat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, acestea având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Andrei Construct - S.R.L. din localitatea Podoleni, judeţul Neamţ, în Dosarul nr. 561/234/2017 al Judecătoriei Gheorgheni şi constată că dispoziţiile art. 105 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Gheorgheni şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
