Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
├─────────────────┴──────────────────────┤
│ │
└────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Aurel Aciocârlănoaie în Dosarul nr. 119/32/2019 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.365D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare a fost legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef menţionează că autorul excepţiei a transmis la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită, pe de o parte, judecata în lipsă şi, pe de altă parte, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care prezintă argumente. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisbilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate vizează cu predilecţie interpretarea şi aplicarea legii, iar acestea sunt aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale; în subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, indicând în acest sens Decizia nr. 597 din 30 septembrie 2021, prin care Curtea a analizat textul de lege criticat prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 119/32/2019, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Aurel Aciocârlănoaie într-o cauză având ca obiect contestarea unui raport de evaluare prin care Agenţia Naţională de Integritate a constatat starea de incompatibilitate cu privire la autorul excepţiei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se referă inclusiv la contractele ce fac parte din activitatea curentă/obişnuită a persoanei juridice administrate de consilierul local sau în care acesta are calitatea de asociat, dar la încheierea sau executarea cărora consilierul local nu participă personal, în sensul că nu are şi nu poate avea cunoştinţă despre acestea. Consilierul local nu poate cunoaşte, anticipa şi nici răspunde pentru fapta prepusului persoanei juridice, dând ca exemplu vânzarea, de către respectiva persoană juridică, a unor produse alimentare sau de larg consum unui reprezentant al vreuneia dintre instituţiile enumerate la art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, având doar calitatea obiectivă de administrator sau asociat al persoanei juridice, dar fără a participa direct/personal la actele de comerţ derulate prin prepuşi, poate chiar contrar dispoziţiilor consilierului local, acesta din urmă este persoana sancţionată din perspectiva Legii nr. 161/2003. Chiar având deschis accesul la justiţie, consilierul nu se poate apăra în mod eficient, deoarece elementele determinante pentru atragerea răspunderii sale, conform art. 90 alin. (1), sunt, în afara oricărei distincţii a legii, de natură exclusiv obiectivă, respectiv dubla sa calitate de consilier local - administrator sau asociat al unei persoane juridice şi de cocontractant în relaţiile comerciale încheiate de respectiva persoană juridică cu entităţile enumerate în textul legal criticat. Or, dacă în dreptul penal operează prezumţia de nevinovăţie sau diferite cauze specifice de înlăturare a răspunderii penale sau în dreptul civil proba culpei revine reclamantului, în domeniul interdicţiilor şi incompatibilităţilor reglementate de Legea nr. 161/2003 sunt suficiente cauze exterioare pentru stabilirea, prin raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, a răspunderii consilierului local, respectiv simpla existenţă a contractului încheiat cu o instituţie dintre cele prevăzute de lege. Orice apărare care priveşte împrejurările în care a fost încheiat contractul ori atitudinea obiectivă sau subiectivă a consilierului local - împrejurări care constituie esenţa răspunderii personale - devine inutilă, transformând astfel dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la înfăptuirea justiţiei în drepturi pur formale. 7. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul conţinut normativ: „(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.“ 12. Prevederile constituţionale considerate încălcate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (5), invocate din perspectiva cerinţelor de calitate a legii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 - Dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil şi ale art. 48 - Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 13. Examinând dispoziţiile legale criticate, Curtea observă că prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, instanţa de contencios constituţional respingând excepţiile de neconstituţionalitate (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013,Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017, Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019, Decizia nr. 76 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 5 iunie 2020, sau Decizia nr. 597 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 15 noiembrie 2022). 14. În esenţă, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa în materie că prevederile de lege criticate dau expresie principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public, principii care, potrivit art. 71 din Legea nr. 161/2003, stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice. Astfel, o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice nu se poate îndeplini dacă, în acelaşi timp, persoana care exercită respectiva funcţie publică este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, paragraful 30). 15. Cu privire la implicarea unei persoane care îndeplineşte o funcţie publică într-o activitate cu profil comercial sau economic, Curtea a reţinut că, potrivit art. 45 din Constituţie, libertatea economică se exercită „în condiţiile legii“. Accesul liber la o activitate economică nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). În aceste condiţii, Curtea a constatat că stabilirea cazului de incompatibilitate prin prevederile de lege criticate reprezintă o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care au calitatea de consilieri locali şi consilieri judeţeni, prin asigurarea imparţialităţii, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). În consecinţă, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat vizând cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a banilor publici prin intermediul reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice locale nu are ca efect îngrădirea libertăţii economice. De asemenea, activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal privind exercitarea activităţilor economice (Decizia nr. 76 din 18 februarie 2020, precitată, paragraful 17). De altfel, înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. 16. Referitor la susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 124 din Constituţie, ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la o cale de atac eficientă, Curtea a precizat, prin aceeaşi jurisprudenţă, că prevederile legale criticate, prin conţinutul reglementării, nu afectează sub niciun aspect posibilitatea părţilor interesate de a se adresa unei instanţe judecătoreşti, de a beneficia de garanţiile specifice unui proces echitabil, precum şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege. 17. Cât priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care au calitatea de consilieri locali şi consilieri judeţeni, prin asigurarea imparţialităţii, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, precitată). Ca atare, Curtea a reţinut că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are incidenţă în cauză (Decizia nr. 597 din 30 septembrie 2021, precitată, paragraful 18). 18. În aceste condiţii, de confirmare a constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate prin raportare la normele fundamentale mai sus arătate, Curtea a precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, paragraful 27, Decizia nr. 472 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 24 octombrie 2018, paragraful 24, sau Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019, precitată, paragraful 14). Prin urmare, revine instanţei de judecată competente ca, prin administrarea probatoriului în cauză, să stabilească în mod definitiv răspunderea juridică a fiecărei persoane în cauză, fără ca dispoziţiile de lege criticate să impună judecătorului o anumită soluţie în acest sens. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile precitate îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza analizată. 20. În plus, se reţine că dispoziţiile art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate în prezenta cauză, se referă la prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare aplicabile oricărei persoane acuzate, deci într-o procedură penală. Or, contestarea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate are loc în faţa instanţei de contencios administrativ şi nu poate constitui obiectul unei cauze penale, iar constatările din raportul de evaluare nu reprezintă acuzaţii în materie penală, raportul de evaluare având valoarea juridică a unui act administrativ, astfel că normele fundamentale invocate nu sunt incidente în cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurel Aciocârlănoaie în Dosarul nr. 119/32/2019 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
