Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Denisa Maria Bologa în Dosarul nr. 2.241/306/2018 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.064D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 847 din 10 decembrie 2015 şi Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.241/306/2018, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Denisa Maria Bologa într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea acţiunii în tăgăduirea paternităţii faţă de persoana care figurează ca tată în certificatul de naştere şi stabilirea paternităţii faţă de un alt bărbat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011, privitoare la limitarea dreptului la acţiune în stabilirea filiaţiei, prevăzute de Codul civil, doar în favoarea „copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare“, încalcă prevederile din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (2) potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi liberul acces la justiţie, art. 46 privind garantarea dreptului la moştenire, art. 48 alin. (3) potrivit cărora copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie şi în art. 53 alin. (1) privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se mai susţine că, în egală măsură, textul de lege criticat ar încălca şi prevederile din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cuprinse în art. 20 potrivit cărora toate persoanele sunt egale în faţa legii şi în art. 21 alin. (1) care interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive diverse, inclusiv naşterea, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 alin. (1) privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi convenţie. 6. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu face decât să reitereze principiul neretroactivităţii legii civile şi, totodată, nu este de natură să încalce principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de acces la justiţie, arată că partea are posibilitatea de a-şi valorifica drepturile conform legii în vigoare la data la care s-a născut situaţia juridică supusă judecăţii. Apreciază că nu sunt nesocotite nici celelalte prevederi din Legea fundamentală invocate, nepunându-se în discuţie în speţă dreptul de moştenire al vreunei părţi sau probleme de egalitate în drepturi ale unor copii. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, având următorul conţinut: „Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare.“ 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (2) potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi liberul acces la justiţie, art. 46 privind garantarea dreptului la moştenire, art. 48 alin. (3) potrivit cărora copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie şi în art. 53 alin. (1) privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Prin raportare la art. 20 din Constituţie, se invocă şi prevederile din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cuprinse în art. 20 potrivit cărora toate persoanele sunt egale în faţa legii şi în art. 21 alin. (1) care interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive diverse, inclusiv naşterea, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 alin. (1) privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi convenţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 262 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 20 august 2020, Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, sau Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragrafele 17-20, Curtea a statuat că situaţia diferită în care se află titularii dreptului la acţiunea în tăgăduirea paternităţii, în funcţie de data naşterii copilului a cărui paternitate se contestă, derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie, mai concret, din aplicarea principiului general de drept tempus regit actum. Privită din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic apare ca fiind întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil, fiind astfel de neconceput, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ca legea nouă să se aplice şi copiilor născuţi înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile şi unei situaţii trecute, şi anume naşterea copilului. 13. Totodată, în legătură cu acest aspect, Curtea a reţinut în mod constant că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului menţionat nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări. În acest sens sunt Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate. 14. De altfel, prin Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, şi a constatat că sintagma „Dispoziţiile prezentei legi privind acţiunea în tăgăduirea paternităţii, [...], sunt aplicabile şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată“ este neconstituţională, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi. 15. De asemenea, textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate şi prin raportare la sintagma „orice altă acţiune privitoare la filiaţie“. În acest sens, prin Decizia nr. 847 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 18 februarie 2016, Curtea a constatat că este de neconceput, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ca legea nouă să se aplice şi copiilor născuţi înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv ca efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile şi unei situaţii trecute, şi anume naşterea copilului. 16. Întrucât autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate invocă generic prevederile constituţionale şi convenţionale pretins încălcate, fără o argumentare detaliată, Curtea apreciază că cele statuate în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei deja existente. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Denisa Maria Bologa în Dosarul nr. 2.241/306/2018 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
