Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Anti Silviu în Dosarul nr. 5.529/2/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.111D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus precizări scrise în completare la toate celelalte motive de admisibilitate şi de fond ale excepţiei şi că solicită judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art. 223 din Codul de procedură civilă. Magistratul-asistent mai arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar jurisprudenţa pe care o consideră relevantă, inclusiv o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 10 iulie 2012 pronunţată în Cauza Ilie Şerban împotriva României. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate trebuie interpretate sistematic cu cele ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. De asemenea, mai trebuie avute în vedere şi prevederile din Statutul profesiei de avocat, adoptat de Uniunea Naţională a Barourilor din România. Baroul are interdicţia de a organiza examen, dar poate să verifice cunoştinţele de ordin general ale persoanelor solicitante aflate în ipoteza descrisă de norma criticată, pe baza unui interviu. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 3 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.529/2/2017, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Anti Silviu într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâţilor să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi de înscriere în tabloul avocaţilor definitivi al Baroului Bacău. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că sintagma „cu scutire de examen“ din cadrul prevederilor legale criticate este constituţională doar în măsura în care exclude un examen organizat de barou, sub orice formă şi titulatură. 7. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate relatează pe larg parcursul său procesual din cadrul dosarului din faţa instanţei judecătoreşti, reliefând faptul că modul în care dispoziţiile legale au fost aplicate în practică are relevanţă constituţională, ceea ce impune şi intervenţia instanţei de contencios constituţional. 8. Arată că intervenţia instanţei de contencios constituţional este legitimă întrucât autoritatea administrativă a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România a ignorat dispoziţiile legii şi şi-a asumat competenţe constituţionale de natură să înlăture norme de drept primare. Restabilirea stării de legalitate nu ar fi posibilă pe cale judiciară, în raport cu validarea unei astfel de conduite prin jurisprudenţa consacrată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preluată ca atare de curţile de apel. Autorul excepţiei solicită Curţii Constituţionale să analizeze „conduita Consiliului U.N.B.R., a Barourilor şi instanţelor de judecată faţă de actul de legiferare al Parlamentului, acesta din urmă materializat în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995“, precum şi consecinţele de ordin constituţional ale acestei conduite decurgând din modul de interpretare şi aplicare a normei legale criticate. 9. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că prevederile legale criticate au generat interpretări diferite la nivelul instanţelor judecătoreşti, inclusiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind necesar în această situaţie ca instanţa de contencios constituţional să intervină ori de câte ori acele interpretări pot genera încălcări ale prevederilor Legii fundamentale. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precizările depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese faptul că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, în redactarea anterioară Legii nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010, prevederi potrivit cărora: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: [...] b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.“ 14. Ulterior, Legea nr. 51/1995 a fost modificată prin Legea nr. 270/2010, iar art. 17 alin. (5) reglementând condiţiile pentru primirea în profesia de avocat fără examen sau concurs stabileşte că „dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale“. La rândul ei, soluţia legislativă reglementată la art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi care prevedea că „judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiţi ori, după caz, sunt eliberaţi din motive neimputabile pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen“ a fost abrogată prin Legea nr. 303/2022, acest ultim act normativ statuând la art. 290 că doar „Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au funcţionat cel puţin 5 ani la această instanţă şi care au fost eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen sau concurs“. Aşadar, deşi prevederile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 270/2010, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, întrucât ele continuă să îşi producă efecte juridice în cauza de faţă. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în art. 1 alin. (5) referitor la supremaţia Legii fundamentale şi la principiului legalităţii, în art. 16 - Egalitatea în faţa legii, în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21 - Accesul liber la justiţie, în art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii şi în art. 61 - Rolul şi structura [Parlamentului]. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta este inadmisibilă, fiind vorba despre interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. 17. Astfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit, de fapt, de modul în care instanţele judecătoreşti au interpretat dispoziţiile legale criticate, precum şi de modul în care organele reprezentative ale avocaţilor au transpus la nivel infralegal respectivele dispoziţii legale. Or, controlul acestor chestiuni care ţin atât de interpretarea legii, cât şi de legalitatea măsurilor aplicate în concret revine instanţelor judecătoreşti. 18. Din examinarea parcursului procesual al dosarului comunicat de instanţa judecătorească rezultă existenţa unor soluţii de speţă pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Astfel, cu privire la acţiunea autorului excepţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Hotărârea nr. 1.061 din 4 martie 2014 prin care a menţinut Hotărârea nr. 2 din data de 20 ianuarie 2011 a Consiliului Baroului Bacău cu privire la stabilirea datei de verificare a cunoştinţelor solicitantului, iar prin Decizia civilă nr. 184 din 7 martie 2017, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat obligaţia Baroului Bacău de a motiva decizia de respingere a cererii reclamantului de primire în profesie fără examen, acest lucru nefiind însă posibil întrucât solicitantul nu s-a prezentat la proba privind verificarea cunoştinţelor. În mod similar, prin Decizia nr. 1.158 din 6 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată o acţiune asemănătoare legată de primirea în profesie fără examen şi a constatat că „prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu exclud posibilitatea de verificare a cunoştinţelor solicitantului. [...] Refuzul celor doi solicitanţi de a se prezenta la sediul baroului pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat generează imposibilitatea obiectivă de a realiza controlul de legalitate al actelor administrative, sub aspectul existenţei unui exces de putere al autorităţii publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, este avută în vedere jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 4.047 din 11 octombrie 2012, nr. 4.329 din 25 octombrie 2012 [...].“ 19. Aşadar, aspectele criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă chestiuni de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. 20. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Referitor la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în redactarea anterioară Legii nr. 270/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Anti Silviu în Dosarul nr. 5.529/2/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
