Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, precum şi ale art. 67 şi ale art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.257D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că sunt vizate aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti, iar nu probleme de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.580/2/2015/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, precum şi ale art. 67 şi ale art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Daniel Piturlea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni referitoare la o expropriere, aflată în stadiul procesual al recursului, în cursul judecării căruia s-a solicitat anularea acestuia pe motiv că cererea de recurs nu a fost semnată de o persoană ce are calitatea de reprezentant al recurentului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate ar permite unei entităţi precum Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. reprezentarea statului român, cu încălcarea interdicţiilor constituţionale referitoare la nediscriminare, precum şi cu nerespectarea Deciziei nr. 9 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 6. Sub acest aspect, se precizează că Direcţia Regională Drumuri şi Poduri este o entitate care nu are în obiectul său de activitate prestarea de servicii juridice şi că a obţinut un mandat de reprezentare de la puterea executivă, în timp ce altor entităţi nu li se permite acest lucru, creându-se astfel o situaţie discriminatorie faţă de celelalte persoane juridice. Se susţine că textele de lege criticate sunt neclare, permit o aplicare nelegală şi o interpretare neconformă Constituţiei, promovând discriminarea între persoane juridice. 7. Se arată, totodată, că principiul legalităţii consacrat prin art. 1 din Constituţie, precum şi regulile impuse prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impun exigenţa ca o lege organică să nu poată fi înfrântă de o normă juridică inferioară, derogările instituite trebuind a fi făcute tot prin lege organică, cu cvorumul prevăzut de Constituţie pentru adoptarea legilor organice. Astfel, o lege ordinară, chiar invocând un caracter special, nu poate nesocoti o lege organică, superioară ca forţă juridică. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că litigiul se supune Codului de procedură civilă din 1865 (faţă de data iniţierii demersului judiciar - 6 iunie 2008) care reglementa, generic, reprezentarea părţilor în judecată, fără a face vreo distincţie între reprezentarea convenţională a persoanelor fizice şi cea a persoanelor juridice. Or, argumentele prezentate în susţinerea excepţiei se raportează la dispoziţiile speciale privind reprezentarea persoanelor juridice (art. 84) din actualul Cod de procedură civilă. Apreciază, totodată, că nu se poate reţine că textele atacate ar încălca principiul legalităţii şi ar nesocoti o decizie obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept, câtă vreme această decizie a fost dată într-un mecanism procedural inexistent în Codul de procedură civilă din 1865. 9. Cât priveşte fondul criticilor, observă că Ministerul Finanţelor Publice reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa organelor de justiţie, precum şi în orice alte situaţii în care participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop o altă reprezentare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale: „(...) în aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., iar unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale“. Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri este subunitate a Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (C.N.A.I.R.), societate comercială cu capital integral de stat înfiinţată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008, precum şi ale art. 67 şi ale art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865. 14. În ceea ce priveşte prevederile criticate din Legea nr. 184/2008, ţinând cont de dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază“, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, având următorul conţinut normativ: „(1) Prin prezenta lege se declară de utilitate publică toate lucrările de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, expropriator fiind statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.“ 15. Totodată, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 67 şi ale art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: "ART. 67 1. Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. 2. Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. 3. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat. ART. 68 1. Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor. 2. Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă. 3. Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă. 4. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat. 5. Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv. 6. De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.“" 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 - Statul român şi ale art. 16 - Egalitatea în drepturi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia invocă încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ca urmare a faptului că i-a fost conferită prin lege calitatea de reprezentant al statului român Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în timp ce altor entităţi nu le este permis acest lucru, creându-se astfel o situaţie discriminatorie faţă de celelalte persoane juridice. Cu privire la critica formulată în această manieră, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, a subliniat că, potrivit Legii fundamentale, principiul egalităţii se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu la egalitatea între persoane juridice şi autorităţi publice. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009. 18. Totodată, Curtea reţine că prevederile cu privire la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate au în vedere calitatea de reprezentant al statului român în procedura exproprierii, pe când autorul excepţiei îşi axează critica pe reprezentarea statului român în faţa instanţelor judecătoreşti, care, atât în reglementarea în vigoare la momentul debutului procesului în cursul căreia a fost ridicată excepţia (şi anume art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice), cât şi în cea de la momentul ridicării excepţiei (art. 223 din Codul civil), se face prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazurile în care legea stabileşte în mod expres alte organe care să reprezinte statul român în procesele în care acesta este parte. Tocmai în virtutea posibilităţii legale ca statul să fie reprezentat şi de alte organe, în situaţia dată, a fost desemnată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale. Este, aşadar, o opţiune a legiuitorului, care, în considerarea specificului entităţii menţionate, a stabilit ca aceasta să fie reprezentant al statului român pe parcursul întregii proceduri a exproprierii, adică inclusiv în situaţia în care se apelează la justiţie pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judecătorească. Din modul de formulare a criticii de neconstituţionalitate se desprinde ideea că autorul acesteia este nemulţumit de alegerea făcută de legiuitor prin desemnarea ca reprezentant al statului a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în detrimentul altor persoane juridice care ar fi putut să obţină aceeaşi calitate şi care sunt discriminate, în opinia autorului excepţiei, prin preferinţa faţă de entitatea menţionată, pe care legiuitorul a exprimat-o în textul de lege supus controlului de constituţionalitate. Or, o asemenea susţinere nu pune în discuţie, în realitate, constituţionalitatea prevederii legale criticate, ci constituie o propunere de modificare a legii, care, în mod evident, nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. 19. În ceea ce priveşte Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, la care face referire autorul excepţiei, decizie prin care instanţa supremă s-a pronunţat asupra modului de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii“, Curtea Constituţională reţine că instanţa supremă a concluzionat că cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică şi nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate critică însă dispoziţiile art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă din 1865, care sunt anterioare deciziei Înaltei Curţi şi care nu vizează problematica reprezentării convenţionale în faţa instanţelor de judecată a persoanelor juridice. 20. Cu privire la susţinerea referitoare la pretinsa nesocotire a principiului legalităţii consacrat în art. 1 din Constituţie, prin prisma exigenţei de tehnică legislativă constând în cerinţa ca derogările de la reglementările legilor organice să fie făcute tot prin legi organice, iar nu prin legi ordinare, ce conţin norme cu forţă juridică inferioară, Curtea observă că autorul excepţiei nu explicitează care este situaţia pe care o are în vedere atunci când formulează această critică. În consecinţă, întrucât nu se precizează care ar fi legea ordinară care ar modifica o lege organică, această simplă afirmaţie nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, de vreme ce nu se poate deduce, în mod rezonabil, raţiunea concretă a acestei susţineri, în condiţiile în care Legea nr. 184/2008 are natură organică, ca şi Legea nr. 198/2004 pe care o modifică, fiind adoptată cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie pentru legile organice, astfel cum rezultă din evidenţele electronice disponibile pe site-ul Camerei Deputaţilor. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, precum şi ale art. 67 şi ale art. 68 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
