Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia a fost ridicată de Doru Paraschiv în Dosarul nr. 1.575/2/2014*/a4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.628D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată. La primul termen de judecată, din data de 14 martie 2024, având în vedere cererea formulată de avocatul autorului excepţiei, a fost acordat un nou termen, pentru data de 21 martie 2024, în vederea pregătirii apărării. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, calitatea de cadru militar în activitate se menţine şi când militarul este pus la dispoziţie. Reglementarea este clară, având un caracter general şi previzibil, având în vedere contextul reglementării şi destinatarii acesteia. În ansamblul reglementării se regăsesc precizări cu privire la durata măsurii punerii la dispoziţie, respectiv art. 82 şi 85 din Legea nr. 80/1995. Arată şi că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor art. 41 din Constituţie, întrucât, pe durata punerii la dispoziţie, militarul se află în activitate, beneficiind de salariul prevăzut de lege. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.575/2/2014*/a4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepţia a fost ridicată de Doru Paraschiv într-o cauză în contencios administrativ, aflată în etapa procesuală a recursului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că punerea la dispoziţie este o instituţie insuficient reglementată de Legea nr. 80/1995. Fiind un caz excepţional de încetare a raporturilor de muncă ale cadrelor militare - respectiv atunci când trec în rezervă sau în retragere - cu mare impact asupra drepturilor acestora, procedura punerii la dispoziţie trebuie să fie clar şi precis reglementată. Or, se constată că există o singură prevedere legală care stabileşte procedura punerii la dispoziţie, cuprinsă în art. 89 din Legea nr. 80/1995, articol de lege care reglementează şi suspendarea raporturilor de muncă. Din analiza şi interpretarea sistematică a acestei reglementări rezultă că măsura punerii la dispoziţie este de o gravitate mai severă decât cea a suspendării. 6. Autorul excepţiei consideră că reglementarea este lipsită de claritate şi precizie, întrucât punerea la dispoziţie trebuie precedată cel puţin de măsura suspendării din funcţie şi de toate procedurile prevăzute pentru exercitarea controlului şi prevenirea unei exercitări abuzive a acestei măsuri. 7. Mai susţine şi că durata măsurii nu este precizată de lege. Dacă se acceptă că durata acestei măsuri are limita prevăzută de art. 89 din Legea nr. 80/1995, se poate constata intervenţia unei alte situaţii obiective, respectiv aceea că perioada de 6 luni este cel mai adesea insuficientă pentru finalizarea urmăririi penale şi judecăţii. 8. Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi cele ale art. 20 prin raportare la art. 6 pct. 1 şi art. 7 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, întrucât procedura punerii la dispoziţie îngrădeşte dreptul la muncă şi nu sunt oferite suficiente garanţii drepturilor cadrelor militare. Se mai arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât transformă un caz de modificare a raportului de muncă într-un caz de încetare a raportului de muncă. 9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, nefiind încălcate cerinţele referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei de lege. De altfel, apreciază că, în realitate, criticile formulate vizează aspecte de aplicare a Legii nr. 80/1995, ce urmează a fi verificată, sub aspectul legalităţii, de instanţa de contencios administrativ. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 4 din Legea nr. 101/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta vizează, în realitate, doar dispoziţiile art. 4 lit. a) din Legea nr. 80/1995, care au următoarea redactare: "Cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situaţii: a) în activitate, când ocupă o funcţie militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menţine şi pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcţii pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, precum şi atunci când sunt puse la dispoziţie: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate. Pot fi ofiţeri, maiştri militari sau subofiţeri în activitate persoanele care au cetăţenie română şi domiciliul în ţară;" 14. Autorul excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 pct. 1 şi art. 7 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, referitoare la dreptul la muncă şi dreptul la odihnă, timpul liber, limitarea raţională a duratei muncii şi concediile periodice plătite, precum şi remunerarea zilelor de sărbătoare. Curtea constată şi faptul că autorul excepţiei invocă lipsa de claritate şi previzibilitate a normelor legale, astfel că apreciază că are în vedere şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 80/1995 reglementează trei situaţii în care se pot afla cadrele militare, respectiv în activitate, în rezervă ori în retragere. Fiecare dintre aceste situaţii atrage un regim juridic diferit, cu consecinţe distincte asupra obligaţiilor şi drepturilor cadrelor militare. 16. În speţă este vizată situaţia reglementată de art. 4 lit. a) din Legea nr. 80/1995, respectiv cea a cadrului militar în activitate pentru care s-a dispus punerea la dispoziţie în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere, autorul excepţiei susţinând că aceste dispoziţii de lege sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât sunt incomplete, punerea la dispoziţie trebuind să fie precedată cel puţin de măsura suspendării din funcţie şi de alte măsuri care să prevină exercitarea abuzivă a acestei măsuri. De asemenea, arată că nu este reglementată durata acestei măsuri. 17. Referitor la critica autorului privind lipsa de claritate şi previzibilitate a textelor de lege criticate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale privind art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 18. Examinând criticile formulate de autorul excepţiei prin prisma acestor repere jurisprudenţiale, Curtea apreciază că susţinerile referitoare la necesitatea instituirii unei aplicări graduale a măsurilor suspendării şi punerii la dispoziţie nu vizează conţinutul reglementării supuse controlului de constituţionalitate, ci constituie, în realitate, o solicitare de modificare a concepţiei legislative actuale, care priveşte suspendarea şi punerea la dispoziţie a două instituţii juridice distincte, aplicabile unor situaţii diferite. 19. Curtea reţine astfel că, potrivit Legii nr. 80/1995, suspendarea din funcţie are loc atunci când cadrele militare se află în concediu fără plată (art. 14^1 alin. 5) ori pe perioada în care cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată ori sunt judecate de către instanţele judecătoreşti (art. 89 alin. 2). Pe durata suspendării, cadrele militare nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naţionale, cu excepţia celui privind folosirea locuinţei de serviciu ori a celui privind suportarea de către Ministerul Apărării Naţionale a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice a cadrelor militare pentru fapte săvârşite de către acestea în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale. 20. Punerea la dispoziţie, pe de altă parte, are loc în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere [art. 4 lit. a)]. Cadrele militare pot fi puse la dispoziţie, în vederea încadrării, după ce s-au aflat în concediu fără plată (art. 14^1 alin. 9), ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, precum şi atunci când sunt trimise în judecată sau sunt judecate de către instanţele judecătoreşti în stare de libertate pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiilor în care sunt încadrate (art. 89 alin. 4 şi 5). Spre deosebire de suspendare, în cazul punerii la dispoziţie, cadrele militare îndeplinesc atribuţiile stabilite, în scris, de comandanţii unităţilor din care fac parte şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum, precum şi de celelalte drepturi stabilite cadrelor militare în activitate conform dispoziţiilor legale (art. 89 alin. 6). 21. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, această critică urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 22. Cât priveşte critica referitoare la durata punerii la dispoziţie, Curtea reţine că prevederile art. 82 din Legea nr. 80/1995 stabilesc termenele în care se soluţionează situaţia ofiţerilor, a maiştrilor militari şi a subofiţerilor în activitate care sunt puşi la dispoziţie astfel: a) pentru cei puşi la dispoziţie în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere, în termen de cel mult 3 luni. În cazuri excepţionale, cu aprobarea ministrului apărării naţionale, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni; b) pentru cei puşi la dispoziţie în cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului, la expirarea termenului de internare şi a concediilor medicale pentru tratament, fără a depăşi termenul maxim prevăzut de reglementările în vigoare pentru bolnavii salariaţi în administraţia publică; c) pentru cei căzuţi în captivitate, în termen de cel mult 3 luni de la înapoierea în ţară. Astfel, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate apare ca fiind neîntemeiată. 23. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la restrângerea exerciţiului dreptului la muncă, instanţa constituţională reţine că, aşa cum prevede chiar textul de lege supus controlului de constituţionalitate, punerea la dispoziţie este o măsură care priveşte cadrele militare aflate în activitate, dar care sunt eliberate din aceste funcţii pentru situaţiile enumerate de lege, amintite mai sus. Prin urmare, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 345 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 10 octombrie 2019, regimul juridic aplicabil care constă într-o restrângere a drepturilor cadrelor militare, în sensul că acestea beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum, este justificat de faptul că persoana pusă la dispoziţie nu mai are aceleaşi atribuţii ca acelea ce îi reveneau potrivit gradului şi funcţiei sale anterior, ci îndeplineşte numai unele sarcini atribuite de comandant (art. 89 alin. 6). 24. Raportat la criticile formulate, Curtea apreciază că sunt relevante şi cele reţinute prin Decizia nr. 332 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 2 iulie 2019, paragraful 25, când a fost analizată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 80/1995, ridicată de acelaşi autor din prezenta cauză. Textul de lege analizat prevede că ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate ar permite desfiinţarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, deoarece trecerea în rezervă sau direct în retragere se face doar în caz de limitare a nivelului de acces la informaţii clasificate şi numai atunci când, după punerea la dispoziţie, nu se identifică o funcţie corespunzătoare noului nivel de acces la informaţii clasificate. Totodată, Curtea a reţinut că, pe perioada punerii la dispoziţie, persoana în cauză beneficiază de drepturile salariale, potrivit legii, iar instituţia militară are obligaţia de a face demersuri pentru identificarea unei funcţii corespunzătoare noului nivel de acces la informaţiile clasificate. Având în vedere aceste considerente, Curtea a respins critica de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doru Paraschiv în Dosarul nr. 1.575/2/2014*/a4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 lit. a) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
