Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Andreea Costin │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sabo Ana în Dosarul nr. 19.213/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 215D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 600D/2016 şi nr. 814D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pădure în Dosarul nr. 6.339/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, respectiv de Mihaela Lămîiţa Ciocea în Dosarul nr. 1.484/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. 4. La apelul nominal în Dosarul nr. 600D/2016, răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi asistat de avocat Doina Odachian din Baroul Suceava, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. La apelul nominal în Dosarul nr. 814D/2016 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 814D/2016, partea Inspecţia Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, ca neîntemeiată. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 600D/2016 şi nr. 814D/2016 la Dosarul nr. 215D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 215D/2016, care precizează faptul că avocatul său nu a ajuns. 8. Ţinând cont de faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a solicitat lăsarea la urmă a dosarului, în temeiul art. 53 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Preşedintele îi pune în vedere să depună concluzii scrise. 9. Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 600D/2016 susţine admiterea excepţiei. În acest sens, arată, în esenţă, că aspectul invocat în prezenta cauză vizează situaţia părţilor din procese în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederile Constituţiei a fost constată de instanţa constituţională. Astfel, diferit de ceea ce se susţine în punctele de vedere transmise la dosarul cauzei, consideră că prezenta excepţie, care vizează o altă situaţie, nu a fost cercetată de Curtea Constituţională. În continuare, arată că părţile care se aflau în proces în momentul în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, faţă de părţile din alte cauze, se află într-o situaţie identică cu acestea din urmă şi nu există niciun motiv pentru care să nu se aplice un tratament identic tuturor părţilor. Astfel, apreciază că toate părţile din cauzele care se aflau pe rol în momentul în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate ar trebui să profite de aceasta şi să poată formula cerere de revizuire, la fel ca şi părţile care au invocat excepţia de neconstituţionalitate. A mai arătat că noul Cod civil nu a mai reluat principiul nemo censetur ignorare legem, ci recunoaşte posibilitatea şi efectele erorii de drept la art. 1.207 alin. (3). 10. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa constituţională, analizând dispoziţiile legale din vechea reglementare procesual civilă, a reţinut că declararea neconstituţionalităţii unor norme legale priveşte, pe lângă funcţia de prevenţie, şi o funcţie de reparaţie vizând situaţia cetăţeanului ale cărui drepturi au fost încălcate prin norma juridică a cărei neconstituţionalitate a invocat-o. Revizuirea cauzelor soluţionate definitiv la data publicării deciziei de admitere a Curţii Constituţionale şi în care nu a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect nu poate fi primită, întrucât, într-o asemenea situaţie, ne aflăm în faţa unei facta praeterita, norma a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate care nu a fost răsturnată decât după soluţionarea definitivă a litigiului prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti. În caz contrar, s-ar ajunge la o nerecunoaştere a autorităţii lucrului judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive, cu grave implicaţii asupra siguranţei circuitului juridic civil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 9 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 19.213/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sabo Ana într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă. 12. Prin Încheierea din 6 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.339/99/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Pădure într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Iaşi. 13. Prin Încheierea din 9 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.484/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Lămîiţa Ciocea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care s-ar interpreta că revizuirea s-ar aplica numai acelor cauze în care a fost invocată în mod direct excepţia de neconstituţionalitate, şi nu tuturor cauzelor care s-au judecat sub imperiul textului legal constatat ca fiind neconstituţional. Limitarea persoanelor care pot formula cerere de revizuire este nelegală şi neconstituţională. Astfel, este discriminatoriu ca pentru situaţii juridice identice să se aplice un regim juridic diferit, respectiv să beneficieze de dreptul de a formula cerere de revizuire doar autorii excepţiei de neconstituţionalitate, fiind exceptate persoanele care se judecau în perioada în care se invocase neconstituţionalitatea dispoziţiei legale respective, dar în alte cauze. Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu se permite exercitarea căii de atac a revizuirii şi pentru situaţiile în care dispoziţia legală a fost declarată neconstituţională în timp ce cauza era pe rol, dar soluţionarea a avut loc anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României. De asemenea, se mai arată că se creează o diferenţiere nejustificată între justiţiabilii care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate şi cei care au invocat criticile de nelegalitate pe calea comună. Prin urmare, se apreciază că sintagma „Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză“ este de natură să aducă atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi. 15. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textul legal criticat este constituţional, având în vedere şi considerentele expuse în mod constant de Curtea Constituţională în sensul că „revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 din Codul de procedură civilă poate fi exercitată de cel căruia i s-a admis excepţia şi de cel căruia i-a fost respinsă ca devenită inadmisibilă“. 16. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază ca fiind necesar controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor legale criticate care limitează categoria persoanelor ce au deschisă calea formulării unei cereri de revizuire la acele persoane care au invocat o anumită excepţie de neconstituţionalitate în propria cauză şi aceasta a fost admisă. 17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 19. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 20. Avocatul Poporului apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, arătând în acest sens că din contextul procesual în care autoarea a înţeles să invoce excepţia rezultă că aceasta este, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare la speţă a legii, care ţine de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului. În dosarele nr. 600D/2016 şi nr. 814D/2016 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866 din 10 decembrie 2015. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că art. 509 din Codul de procedură civilă conţine două alineate, îl reprezintă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, texte de lege care au următorul cuprins: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.“" 24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut (paragraful 33), în esenţă, că impunerea evocării fondului ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătoreşti încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi accesul liber la justiţie al cetăţenilor, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. Prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, pe motiv că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât părţile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii - deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat -, ceea ce reprezintă o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac. 26. În cauza de faţă, criticile vizează o problematică diferită faţă de cea cu privire la care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia de admitere mai sus menţionată. Astfel, dacă, prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, Curtea a admis excepţia în măsura în care erau excluse de la calea de atac a revizuirii acele hotărâri care nu antamau fondul pricinii, vizând, aşadar, doar aspecte de procedură, în cauza de faţă, autorii excepţiei critică faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă permit doar persoanelor care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate care a fost admisă de Curtea Constituţională să solicite revizuirea, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza în care a fost ridicată acea excepţie. 27. Prin urmare, întrucât critica are în vedere un alt aspect decât cel asupra căruia Curtea deja s-a pronunţat, textul nefiind constatat ca neconstituţional în integralitatea sa, ci doar în ce priveşte condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătoreşti după cum în aceasta a fost sau nu evocat fondul pricinii, rezultă că nu este aplicabil cazul de inadmisibilitate prevăzut de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, Curtea va examina conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu Legea fundamentală din perspectiva învederată de autorii excepţiei, referitoare la excluderea implicită de la posibilitatea de a promova calea de atac a revizuirii a persoanelor care au fost părţi în procese în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederi ale Constituţiei a fost constatată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se doreşte. 28. Faţă de critica formulată, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, spre exemplu prin Decizia nr. 585 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 16 noiembrie 2016. 29. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că acest motiv de revizuire a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Întrucât prin acest act normativ a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea obligativitatea suspendării judecării cauzei în situaţia invocării excepţiei de neconstituţionalitate, pentru a contracara posibilele consecinţe injuste ale soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţelor ordinare mai înainte ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, a fost introdus, prin art. II pct. 1 şi art. III pct. 2 din legea menţionată, un nou motiv de revizuire, atât în materie civilă - art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, cât şi în materie penală - art. 408^2 din Codul de procedură penală din 1968. Aşadar, revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost reglementată ca un remediu procesual pentru nesuspendarea soluţionării cauzei, rezultată din abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, remediu aplicabil doar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere. 30. Cu privire la aceste prevederi, care au instituit noul motiv de revizuire, Curtea Constituţională a apreciat că nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, pentru că persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate şi cele care nu au întreprins acest demers procesual se află în situaţii juridice diferite, Curtea remarcând diferenţa obiectivă dintre părţile dintrun proces care înţeleg să îşi valorifice dreptul constituţional şi legal de a contesta constituţionalitatea prevederilor legale care le sunt aplicabile şi cele care nu manifestă o astfel de diligenţă. 31. Constituţionalitatea textului de lege criticat din perspectiva vizată de autorii prezentei excepţii este susţinută şi de raţionamentul pe care Curtea l-a dezvoltat în Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a constatat, în materie procesual penală, că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în textul legal analizat [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală] care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că legiuitorul s-a îndepărtat de soluţia legislativă cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, modificat prin Legea nr. 177/2010, care viza doar procesele în care fusese invocată excepţia de neconstituţionalitate admisă după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate. Astfel, în noua redactare, legiuitorul a făcut aplicabilă procedura revizuirii în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate tuturor cauzelor definitiv judecate, asimilând efectul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile. Or, Curtea a reţinut (prin decizia antereferită, paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate admisă în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică. În acest fel, Curtea a dat eficienţă prevederilor constituţionale care garantează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. 32. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată de autorii prezentei excepţii, argumentele în sprijinul conformităţii prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 16 şi 21 din Legea fundamentală înscriindu-se chiar în logica subliniată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016. 33. În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii lucrului judecat. 34. Persoanele care au fost părţi în procese soluţionate prin hotărâri definitive pronunţate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, dar care nu au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acele texte nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluţie este justificată de necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în procese desfăşurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părţile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziţie. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părţi să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează şi care sunt apte şi adecvate spre a fi utilizate în funcţie de situaţia procesuală şi de parcursul procesual al cauzei. Aşadar, neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, aşa cum pretinde autoarea excepţiei. 35. Neintervenind elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 36. Curtea mai observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că o decizie de admitere a excepţiei se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau Decizia nr. 29 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 11 martie 2015). 37. De asemenea, Curtea reţine că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“, iar potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor“. 38. Instanţa constituţională a mai reţinut că împrejurarea că decizia de admitere anterioară nu a fost încă publicată nu are relevanţă faţă de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea [unui text de lege] fiindu-i opozabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 349 din 10 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 5 martie 2003). Cu alte cuvinte, deciziile Curţii Constituţionale sunt opozabile tuturor subiectelor de drept de la data publicării în Monitorul Oficial al României, cu excepţia instanţei constituţionale faţă de care acestea sunt opozabile de la data pronunţării lor. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sabo Ana în Dosarul nr. 19.213/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Gheorghe Pădure în Dosarul nr. 6.339/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi de Mihaela Lămîiţa Ciocea în Dosarul nr. 1.484/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
