Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Victoria Sara Şenchea (minor), prin reprezentant legal Cristina Elena Cuceanu (mama), în Dosarul nr. 4.038/301/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.397D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, doamna avocat Irina-Elena Buda, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare a fost legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent precizează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, acordat în vederea pregătirii apărării în urma solicitării formulate de reprezentantul convenţional al autoarei excepţiei la termenul anterior, din 2 martie 2023. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat pentru a pune concluzii în numele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta precizează, în prealabil, că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Pe fondul excepţiei, solicită admiterea acesteia şi în acest sens reiterează argumentele prezentate în motivarea scrisă, susţinând, în esenţă, că statul trebuie să fie diligent şi să ia măsuri pozitive pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Or, în fapt se pot ivi situaţii ce excedează cazurilor prevăzute de lege (în afara cazului fortuit şi a forţei majore) în care este depăşit termenul de 60 de zile stabilit prin textul de lege criticat pentru solicitarea acestui drept de către persoana îndreptăţită, fără culpa acesteia, ceea ce duce la suspendarea acordării dreptului începând cu data naşterii copilului, deşi părintele acestuia are calitatea de contribuabil la bugetul de stat. Prin urmare, sunt afectate dreptul la protecţie socială de care se bucură mama şi copilul, nivelul de trai şi dreptul la învăţătură şi la dezvoltare intelectuală al copilului. Consideră că, în speţa sa, autorităţile publice competente nu şi-au dus la îndeplinire obligaţiile legale în sensul acordării indemnizaţiei pentru creşterea copiilor, invocând impedimente de natură birocratică şi care ţin de propria evidenţă a bazelor de date, contrar prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. 5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că indemnizaţiile reglementate de actul normativ criticat exprimă caracterul universal al principiului statului social, reprezentând o prestaţie de asistenţă socială acordată în anumite condiţii stabilite de legiuitor în interiorul marjei de apreciere de care acesta dispune şi în care se include şi termenul de 60 de zile reglementat în cuprinsul art. 15 din acest act normativ. În plus, legiuitorul a prevăzut, la art. 15 lit. d), şi situaţia în care cererea de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului este depusă cu depăşirea termenului de 60 de zile, situaţie în care dreptul se acordă de la data depunerii cererii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 3 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.038/301/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Victoria Sara Şenchea (minor), prin reprezentant legal Cristina Elena Cuceanu (mama), într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii (de a face) prin care reclamanta a solicitat obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor cuvenite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că instanţa de judecată sesizată se pronunţă potrivit art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 indiferent de probele aduse de persoana fizică, ceea ce, pe de o parte, contravine dreptului la un proces echitabil, prin împiedicarea administrării probatoriului şi a actului de deliberare a judecătorului, şi, pe de altă parte, creează o inegalitate de tratament prin favorizarea instituţiilor publice ale statului. Depăşirea termenului de 60 de zile de depunere a cererii pentru indemnizaţia de creştere a copilului, „în condiţiile în care minorul nu îşi poate exercita neîngrădit acest drept“, face ca orice încercare de demonstrare a unui adevăr sau a unei stări de fapt, prin diferite probe, să fie inutilă în activitatea de cercetare şi deliberare a judecătorului, deoarece nu permite acestuia să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei probelor, prin dezbaterea acestora de către toate părţile, instituţia publică pârâtă fiind astfel favorizată. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului în materia valorificării unor drepturi, evitându-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile, fără a încălca normele constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Totodată, judecătorul nu este împiedicat în administrarea unui probatoriu care să învedereze o anumită situaţie de fapt ce ar înlătura de la aplicabilitate dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, legea reglementând asemenea situaţii de excepţie, cum ar fi cazul fortuit sau forţa majoră. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Din motivarea autoarei excepţiei rezultă că aceasta critică „termenul de 60 de zile“ pentru depunerea cererii de acordare a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, termen care se regăseşte doar în cuprinsul alin. (1) lit. a)-c) al art. 15, însă critica este formulată din perspectiva depăşirii lui, rezultând că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu următorul conţinut normativ: "(1) Drepturile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă reprezentând indemnizaţii şi stimulent de inserţie se stabilesc după cum urmează: [...] d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a)-c)." Dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. a)-c), la care textul legal criticat face trimitere, prevăd următoarele: „a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată; b) începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente; c) începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecţie a copilului;“. 13. Ulterior ridicării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) au fost modificate prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 8 aprilie 2021, textul legal conservând soluţia legislativă de principiu anterior reglementată. În virtutea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina însă textul legal criticat în redactarea în vigoare la data de la care acesta a produs şi continuă să producă efecte juridice în speţă. 14. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, drept protejat şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, sunt invocate, prin raportare la art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, prevederile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinse la art. 12, 17, 25 şi 26, texte referitoare la viaţa privată şi de familie, la dreptul de proprietate, la nivelul de trai decent şi măsurile privind mama şi copilul şi, respectiv, la dreptul la învăţătură. 15. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 stabilesc condiţiile de acordare a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reprezentând indemnizaţia lunară de creştere a copilului şi stimulentul de inserţie. Una dintre aceste condiţii este aceea că cererea trebuie depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la: data la care încetează, conform legii, concediul de maternitate [lit. a)], data naşterii copilului, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente [lit. b)] şi data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecţie a copilului, respectiv de la data adopţiei, a instituirii tutelei, a plasamentului sau a încredinţării [lit. c)]. Totodată, pentru ipoteza în care cererea este depusă peste termenul de 60 de zile lucrătoare, art. 15 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 prevede că dreptul în discuţie se acordă începând cu data depunerii cererii. Această ultimă soluţie legislativă, invocată fiind de autorităţile publice pârâte în cauză, competente să acorde indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, este criticată de autoarea prezentei excepţii, care consideră că textul nu permite persoanei vizate să explice judecătorului motivele/împrejurările de fapt care au justificat depăşirea termenului de 60 de zile, astfel încât judecătorul să poată acorda indemnizaţia pentru creşterea copilului începând cu data naşterii copilului, în acord cu ipoteza reglementată la art. 15 alin. (1) lit. b), şi nu de la o dată ulterioară, prin aplicarea ipotezei prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. d). 16. În jurisprudenţa sa, Curtea a mai examinat critici de neconstituţionalitate asemănătoare, referitoare, în principal, la obligativitatea respectării termenului de 60 de zile prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 pentru depunerea cererii de acordare a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului. În esenţă, Curtea a reţinut că indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezintă o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale şi care transpune obligaţia de mijloace a statului menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor, care să corespundă, pe cât posibil, unui nivel de trai decent. Diferit de dreptul la alocaţia pentru copii prevăzut in terminis la art. 49 alin. (1) din Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului nu cunoaşte o nominalizare expresă în Constituţie, astfel că acest drept exprimă o altă formă de protecţie socială lăsată la aprecierea legiuitorului, care este liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun (Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Decizia nr. 258 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 9 iulie 2021). 17. Cât priveşte condiţiile de acordare a dreptului la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, Curtea a reţinut că, în general, drepturile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 se acordă la cerere, aceasta fiind însoţită în mod obligatoriu de o serie de acte şi documente având rolul de a dovedi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acest sens de lege, potrivit art. 12 şi 13. Pentru evidenţa instituţională şi acordarea în concret a acestor beneficii legale, legiuitorul a prevăzut, la art. 15, că drepturile respective se acordă la cerere, aceasta fiind depusă, în general, într-un termen de 60 de zile de la data la care dreptul cuvenit a devenit exigibil. Totodată, pentru situaţia în care este depăşit acest termen, legiuitorul a stabilit, la art. 15 alin. (1) lit. d), că drepturile prevăzute de ordonanţa de urgenţă criticată se stabilesc de la data depunerii cererii (Decizia nr. 132 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 13 mai 2015, paragrafele 15 şi 16). 18. Or, referitor la cerinţa respectării termenului de 60 de zile pentru depunerea cererii de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa în materie ilustrată prin deciziile mai sus menţionate, că, de principiu, un drept legal de natură pecuniară devine activ din momentul în care titularul său dovedeşte îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute pentru acordarea lui. Până nu demonstrează încadrarea în ipoteza normei juridice care prevede acordarea unui drept, persoana care se consideră îndreptăţită nu poate avea decât vocaţia dobândirii dreptului, nu însă şi calitatea de titular al dreptului. Subiecţilor de drept li se solicită prin lege un minim de diligenţă în vederea exercitării drepturilor de care pot beneficia, fără a se putea susţine că impunerea unor termene şi/sau condiţii de natură procedurală sau administrativă aduce atingere dreptului vizat, în substanţa sa. Totodată, exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor subiective şi în cadrul termenelor impuse de lege reprezintă o condiţie de principiu a respectării ordinii de drept şi o premisă a asigurării stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice în societate şi, în general, a drepturilor şi libertăţilor celorlalte persoane. De altfel, în virtutea principiului accesibilităţii, previzibilităţii şi clarităţii normelor juridice, destinatarul acestuia este în măsură - singur sau apelând la îndrumarea minimală a unui specialist - să cunoască în mod rezonabil atât beneficiile stabilite prin lege, cât şi condiţiile de acordare, asumându-şi consecinţele în cazul nerespectării acestora. 19. Or, în ceea ce priveşte obligaţia respectării termenului de 60 de zile prevăzut la art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, Curtea observă că legiuitorul a prevăzut inclusiv ipoteza nerespectării acestei obligaţii, reglementând o soluţie legislativă care să permită persoanei îndreptăţite să nu piardă în totalitate beneficiul dreptului, prevăzând că dreptul se stabileşte şi se acordă de la data depunerii cererii, deci imediat ce sunt prezentate documentele justificative cerute de lege. Persoana care se consideră îndreptăţită la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu poate invoca propria culpă în nerespectarea termenelor impuse de lege, pe de o parte, iar, pe de altă parte, lipsa oricărei culpe se poate invoca şi demonstra în faţa judecătorului, care, administrând întregul probatoriu depus de părţile aflate în litigiu, va hotărî în consecinţă, fără a fi deci afectată echitabilitatea procedurii judiciare. 20. Totodată, reglementarea unui termen cert, solicitat pentru depunerea cererii de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, este impusă de sursa bugetară şi specificul plăţilor acestor indemnizaţii, având în vedere ordinea strictă a tuturor operaţiunilor administrativ-bugetare stabilite de art. 14 din actul normativ criticat, necesare în scopul efectuării plăţilor. Potrivit acestui text, cererile se depun, împreună cu documentele doveditoare, la primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti pe raza căreia solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, iar acestea au obligaţia ca, până la data de 5 a lunii calendaristice următoare, să le transmită pe bază de borderou, însoţite de documentele justificative, agenţiilor teritoriale pentru prestaţii sociale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care le soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrare, decizia fiind comunicată solicitantului de asemenea cu celeritate, respectiv în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii. 21. Prin urmare, criticile autoarei excepţiei referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, la viaţa privată şi de familie, a dreptului de proprietate, la un nivel de trai decent şi a dreptului la învăţătură sunt neîntemeiate, excepţia de neconstituţionalitate urmând să fie respinsă în consecinţă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victoria Sara Şenchea (minor), prin reprezentant legal Cristina Elena Cuceanu (mama), în Dosarul nr. 4.038/301/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 15 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
