Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, excepţie ridicată de Societatea E Guard INF - S.R.L. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 3.050/103/2017 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 401D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire depusă la dosar, precum şi în nume personal, în calitate de parte, domnul Mihai Ovidiu Beleuţ. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care arată că legislaţia fiscală este aplicată în mod defectuos de către administraţia fiscală, adăugând la lege şi la Constituţie, cu precădere în ceea ce priveşte dispoziţiile criticate, ce au fost reţinute ca temei legal la emiterea deciziei de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, emisă de către autorităţile fiscale, care a fost contestată în faţa instanţelor judecătoreşti. Astfel, în speţa dedusă judecăţii şi aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti a avut loc aplicarea normelor criticate după o perioadă îndelungată de la abrogarea acestora, în coroborare cu dispoziţiile art. 354 lit. b) şi ale art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu toate că erau abrogate şi au produs efecte sub imperiul Codului de procedură fiscală reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003. Aşadar, în situaţia dată, autoritatea fiscală este cea care alege - din legislaţia abrogată sau în vigoare - prevederile legale care au aplicabilitate şi, prin urmare, nu există predictibilitate, încălcându-se logica neretroactivităţii unei legi. Prin urmare, dispoziţiile criticate, coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală, sunt ambiguu formulate şi au adus prejudicii operatorilor economici - contribuabili, persoane juridice, conducând la închiderea multor entităţi economice şi care, în decursul timpului, au contribuit cu sume substanţiale la bugetul de stat. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât în discuţie sunt puse aspecte care ţin de fondul cauzei şi de modalitatea de aplicare a legii, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, deoarece prevederile criticate stabilesc printr-un limbaj clar, lipsit de echivoc, faptul că atunci când nu mai sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, organul fiscal emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată care este comunicată contribuabilului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 25 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.050/103/2017, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, excepţie ridicată de Societatea E Guard INF - S.R.L. din Piatra-Neamţ într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 401D/2020. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că decizia de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, care constituie obiectul litigiului aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, deşi a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reţine în conţinutul său ca temei legal Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, act normativ abrogat prin Legea nr. 207/2015. Astfel, decizia în discuţie a fost emisă sub imperiul a două acte normative ce reglementează procedura fiscală (atât Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cât şiLegea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), în cauză fiind aplicabilă varianta dezavantajoasă, respectiv legea veche. Faţă de această împrejurare, se apreciază că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 nu întrunesc condiţiile de calitate a legii şi nu respectă principiul neretroactivităţii legii, deoarece sintagma „organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care se comunică contribuabilului“ nu conţine un termen punctual şi rezonabil în care să poată fi emisă o asemenea decizie, ci aceasta are aplicabilitate sine die. Ca atare, dispoziţiile criticate, astfel cum au fost aplicate, intră în contradicţie şi cu prevederile Codului de procedură fiscală [art. 354 lit. b) şi art. 346], ale Codului de procedură civilă (art. 6) şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative [art. 64 alin. (3)], ducând contribuabilul într-o dilemă legislativă în ceea ce priveşte data până la care se poate emite decizia de decădere a contribuabilului din dreptul de eşalonare a plăţii contribuţiilor prevăzute de actul normativ respectiv. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că activitatea pe care o desfăşoară este o afacere de familie şi, prin urmare, prevederile criticate sunt contrare şi art. 22, art. 31 alin. (1) şi (2), art. 45, art. 52 şi art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia principiilor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, normele criticate întrunesc criteriile de calitate a legii, iar, pe de altă parte, criticile formulate rezultă mai degrabă din modul de aplicare a normelor legale. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, care au următorul cuprins: „(1) Eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispoziţiile art. 10 alin. (1). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care se comunică contribuabilului“. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 a fost abrogată prin art. 354 lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii (în componenta privind calitatea legii) şi ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 31 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul la informaţie, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 56 alin. (2) privind principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 a fost adoptată (i) în vederea depăşirii de către contribuabili a dificultăţilor generate de lipsa temporară a disponibilităţilor băneşti, precum şi în scopul prevenirii acumulării de noi datorii, (ii) ţinând cont de faptul că volumul arieratelor a crescut semnificativ în perioada de criză economico-financiară, datorită dificultăţilor financiare cu care s-au confruntat contribuabilii, (iii) în scopul asigurării unei mai bune încasări de către stat a arieratelor fiscale, (iv) având în vedere recomandările Fondului Monetar Internaţional, în urma cărora Guvernul României şi-a asumat angajamentul reintroducerii posibilităţii acordării eşalonărilor la plată pentru contribuabili, cu clauze asigurătorii din partea statului român că se va comporta ca un creditor prudent în încasarea veniturilor la bugetul general consolidat, în conformitate cu procedurile europene. 14. Astfel, potrivit prevederilor ordonanţei de urgenţă antereferite, pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organele fiscale competente pot acorda, la cererea contribuabilului, înlesniri sub forma eşalonării la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă. Beneficiarii eşalonării sunt contribuabilii, persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare, iar obiectul eşalonării îl constituie toate obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă criticată. De asemenea, legiuitorul delegat a stabilit că, pentru menţinerea valabilităţii eşalonării la plată, trebuie îndeplinite anumite condiţii care sunt prevăzute la art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, iar nerespectarea acestor prevederi conduce, potrivit art. 13 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, criticat în prezenta cauză, la pierderea valabilităţii eşalonării la plată şi consecinţele aferente acesteia, context în care organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care este comunicată contribuabilului. 15. În acest context normativ, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că textele criticate nu îndeplinesc cerinţa privind calitatea legii, întrucât organele fiscale au aplicat în speţa sa prevederile art. 13 alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, act normativ ce a fost adoptat în condiţiile în care era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, deşi, în dinamica legislativă, aceste acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 207/2015 care era în vigoare la data comunicării deciziei contestate în faţa instanţelor judecătoreşti, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii coroborat cu cel al legalităţii. 16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudenţială cu privire la acest articol, constată că acesta cuprinde anumite exigenţe ce ţin de principiul legalităţii, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea şi accesibilitatea legii), de principiul securităţii juridice care consacră securitatea juridică a persoanei şi a raporturilor juridice, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). Astfel, cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Având în vedere principiul generalităţii legilor, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26; Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Referitor la principiul securităţii juridice, instanţele antereferite au statuat că, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii (Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92, sau Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). 17. Or, în cazul prevederilor art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 sunt îndeplinite următoarele cerinţe: de claritate a legii, întrucât obiectul reglementării are un caracter neechivoc - reglementează acordarea eşalonărilor la plată a unor obligaţii fiscale în contextul dat şi mai sus menţionat; de precizie a legii, deoarece soluţia legislativă şi limbajul utilizat sunt exacte, respectiv în cazul nerespectării condiţiilor legale [cele prevăzute la art. 10 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă] eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea, iar organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care se comunică contribuabilului; de previzibilitate a legii, întrucât scopul şi consecinţele pe care le antrenează normele criticate sunt precise şi clare, acestea fiind adoptate în vederea depăşirii de către contribuabili a dificultăţilor generate de lipsa temporară a disponibilităţilor băneşti şi în scopul prevenirii acumulării de noi datorii, ţinând cont de faptul că volumul arieratelor a crescut semnificativ în perioada de criză economico-financiară ca urmare a dificultăţilor financiare cu care s-au confruntat contribuabilii, precum şi în scopul asigurării unei mai bune încasări de către stat a arieratelor fiscale, fiind subsumate celor antereferite, iar în cazul nerespectării condiţiilor în care are loc eşalonarea, valabilitatea acesteia se pierde; de accesibilitate a legii, întrucât a fost adusă la cunoştinţa publică prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011. 18. Cu privire la aplicarea legii civile în timp, Curtea a reţinut că aceasta este guvernată de principiul neretroactivităţii legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi şi principiul supravieţuirii legii vechi. Principiul neretroactivităţii legii civile este de rang constituţional, are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea acesteia în vigoare, iar nu situaţiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării acesteia în vigoare, se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi înseamnă că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum). 19. Or, analizând dispoziţiile criticate şi aplicând aceste considerente de principiu la speţa dedusă judecăţii, Curtea observă că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 nu au în conţinutul lor norme care să prevadă că se aplică retroactiv şi, prin urmare, nu se poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii. 20. Distinct de acestea, Curtea învederează că, aşa cum s-a arătat la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 a fost în vigoare şi a fost abrogată prin art. 354 lit. b) din Legea nr. 207/2015, iar, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, abrogarea poate fi totală sau parţială şi are caracter definitiv (art. 64). În ceea ce priveşte conflictul temporal al actelor normative, potrivit art. 346 din Legea nr. 207/2015, reglementările emise în temeiul actelor normative prevăzute la art. 354 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a Legii nr. 207/2015, în măsura în care nu contravin prevederilor acesteia, iar trimiterile făcute prin alte acte normative la Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi făcute la Codul de procedură fiscală, reprezentat de Legea nr. 207/2015. Referitor la aplicarea legii noi şi ultraactivarea legii vechi, potrivit art. 352 din Legea nr. 207/2015, dispoziţiile acestui cod se aplică (i) numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare, iar (ii) procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a acestui cod rămân supuse legii vechi; (iii) dispoziţiile art. 181 sunt aplicabile creanţelor fiscale născute după data de 1 ianuarie 2016; (iv) acest cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016. Cu privire la termenele procedurale, art. 347 din Legea nr. 207/2015 statuează că termenele în curs la data intrării în vigoare a acestui cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă, iar cauzele de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie se supun legii în vigoare la data la care acestea au intervenit. 21. Însă aceste aspecte ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către subiecţii îndrituiţi în acest sens, care trebuie să ţină seama de cadrul legislativ coroborat dintr-o anumită materie, aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care se poate pronunţa numai asupra conformităţii unui text de lege cu prevederile şi principiile Constituţiei. Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a decis cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 22. În acest context, instanţa de contencios constituţional are în vedere faptul că sistemul de drept şi normele sale sunt într-o permanentă dinamică, datorită evoluţiei societăţii, iar dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, astfel că, pe baza principiilor aplicabile sistemului de drept, acesta lasă posibilitatea persoanelor îndrituite într-un anumit domeniu să interpreteze legea şi recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală, a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret. Astfel, interpretarea autentică, legală, poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii acesteia, însă legiuitorul nu poate şi nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică, ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează să fie interpretată de subiecţii de drept dintr-o anumită materie, precum şi de instanţele judecătoreşti din punct de vedere judiciar şi cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea E Guard INF - S.R.L. din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 3.050/103/2017 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
