Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, de Asociaţia Vâlceană a Elevilor în Dosarul nr. 1.218/46/2021 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Asociaţia Elevilor din Constanţa în Dosarul nr. 343/36/2021 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Societatea Duda Trans - S.R.L., Societatea Minibus Tour - S.R.L. şi Societatea Viomob Impex - S.R.L., toate din Târgu Mureş, în Dosarul nr. 248/43/2021 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, ridicată de Societatea Tarsincom - S.R.L. din Vicovu de Sus, Societatea Trans DMV Europa - S.R.L. din Suceava, Societatea Maxitrans Company - S.R.L. din Câmpulung Moldovenesc şi Societatea Lin Transport - S.R.L. din comuna Frumosu, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 605/39/2021 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.728D/2021, nr. 3.244D/2021, nr. 3.523D/2021, nr. 348D/2022 şi, respectiv, nr. 561D/2022. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2022, în prezenţa reprezentantului Avocatului Poporului, consilier Linda Zenovia Timofan, cu împuternicire la dosar, şi a reprezentantului Asociaţiei Elevilor din Constanţa, Andreea-Sabina Spătariu, cu împuternicire la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 3.244D/2021, nr. 3.523D/2021, nr. 348D/2022 şi nr. 561D/2022 la Dosarul nr. 2.728D/2021, care a fost primul înregistrat, şi a amânat pronunţarea, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 24 noiembrie 2022, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, pentru data de 31 ianuarie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Cu Adresa nr. 17.197 din 1 septembrie 2021, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.054 din 1 septembrie 2021, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. 4. Prin Încheierea din 8 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.218/46/2021, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Vâlceană a Elevilor într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a Ordinului ministrului educaţiei nr. 4.426/2021 privind aprobarea Metodologiei de decontare a cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu. 5. Prin Încheierea din 20 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 343/36/2021, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Elevilor din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a executării Ordinului ministrului educaţiei nr. 4.426/2021. 6. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 248/43/2021, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate „a dispoziţiilor art. I.2. din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea art. 84 alin. 1^7, 1^8 şi 1^9Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011“. Excepţia a fost ridicată de Societatea Duda Trans - S.R.L., Societatea Minibus Tour - S.R.L. şi Societatea Viomob Impex - S.R.L., toate din Târgu Mureş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 7. Prin Încheierea din 14 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 605/39/2021, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021. Excepţia a fost ridicată de Societatea Tarsincom - S.R.L. din Vicovu de Sus, Societatea Trans DMV Europa - S.R.L. din Suceava, Societatea Maxitrans Company - S.R.L. din Câmpulung Moldovenesc şi Societatea Lin Transport - S.R.L. din comuna Frumosu, judeţul Suceava, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia invocă, deopotrivă, critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă, după cum urmează. 9. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, se susţine, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, dat fiind faptul că nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social la elaborarea sa. În acest sens, se arată că art. 2 din Legea nr. 248/2013 - legea organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Consiliului Economic şi Social - prevede obligaţia iniţiatorilor de proiecte sau propuneri legislative de a solicita avizul acestui organism în cazul în care reglementările preconizate vizează domeniile de specialitate ale acestuia. Examinând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, se constată că în cuprinsul acesteia s-a consemnat la rubrica „Informaţii privind avizarea“ că nu este necesar avizul Consiliului Economic şi Social. Însă, după cum se poate observa, actul normativ criticat se referă la politicile în domeniul educaţiei, domeniu în care trebuia solicitat avizul Consiliului Economic şi Social, potrivit Constituţiei şi legii de organizare şi funcţionare a acestuia. Conţinutul politicii educaţionale vizează organizarea sistemului de învăţământ, funcţionarea instituţiilor de toate nivelurile, finanţarea învăţământului, evaluarea, managementul, curriculumul, selectarea, formarea, perfecţionarea şi promovarea personalului didactic. Or, o problemă de politici publice o constituie situaţia socioeconomică sau de altă natură, care necesită intervenţie şi pe care autorităţile intenţionează să o soluţioneze (în această situaţie, decontarea navetei elevilor care nu sunt şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, respectiv transportul acestora de la domiciliu la unitatea de învăţământ preuniversitar pe durata cursurilor şcolare). De asemenea, se susţine că nu a fost solicitat avizul Consiliului Concurenţei. Ca urmare, au fost nesocotite prevederile art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 141 din Constituţie. 10. Se susţine, de asemenea, încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin faptul că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat asupra conceptului de „situaţie extraordinară“. Se arată că nu există nicio situaţie extraordinară invocată în preambulul ordonanţei de urgenţă, aprobarea Legii nr. 226/2020 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 fiind făcută ca să repare deficienţele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, care a făcut inaplicabilă finanţarea gratuităţii transportului judeţean al elevilor. Legea nr. 226/2020 a fost aprobată cu larg consens în Parlament. Singura situaţie extraordinară reală este faptul că Guvernul nu a prevăzut banii pentru transportul elevilor în bugetul de stat, dar ar însemna ca Guvernul să îşi invoce propria culpă. Or, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 432 din 7 aprilie 2011, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor. În prezenta cauză, Guvernul a creat o situaţie mult mai gravă elevilor prin faptul că, folosindu-se de puterea de legiuitor delegat, a plafonat sumele la care au dreptul elevii atunci când fac naveta. 11. În ceea ce priveşte lipsa urgenţei adoptării actului normativ criticat, se arată că urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare. Caracterul urgent al situaţiei este exclus, deoarece Parlamentul a adoptat în luna noiembrie 2020 Legea nr. 226/2020, prin care a reglementat foarte clar dreptul elevilor la transport gratuit, stabilind şi sursele de finanţare, iar propunerea de emitere a ordonanţei de urgenţă criticate a venit în februarie 2021, în contextul elaborării bugetului de stat pe anul 2021, la pachet cu eliminarea gratuităţii transportului feroviar pentru studenţi, deci cu 4 luni înainte de emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021. Actul normativ criticat a fost emis cu scurt timp înainte de vacanţa parlamentară şi cu scurt timp înainte de încheierea cursurilor semestrului II al anului şcolar 2020-2021, fiind inaplicabil în anul şcolar 2020-2021, cu atât mai mult cu cât necesita norme de aplicare care urmau să fie elaborate în 30 de zile. De asemenea, şi Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 435 din 15 iunie 2021, a sesizat aceste aspecte privind neîndeplinirea condiţiei urgenţei. 12. Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 nu a fost contrasemnată de miniştrii finanţelor şi transporturilor şi infrastructurii. În locul acestora au semnat Lucian-Ovidiu Heiuş, secretar de stat, pentru ministrul finanţelor, şi Ramona Moldovan, secretar general, pentru ministrul transporturilor şi infrastructurii. Or, aceste persoane nu au calitatea de miniştri, dispoziţiile art. 108 din Constituţie fiind foarte clare, şi anume că ordonanţele trebuie contrasemnate de miniştri, nu de secretari de stat sau secretari generali. De altfel, secretarii generali nici nu au calitatea de demnitari, fiind înalţi funcţionari publici. Prin urmare, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 a fost adoptată cu încălcarea art. 108 din Constituţie. 13. Tot din punctul de vedere al neconstituţionalităţii extrinseci, se mai susţine că actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece a fost adoptat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Astfel, deşi ordonanţa de urgenţă a fost pusă în consultare publică pe site-ul Ministerului Educaţiei la data de 11 mai 2021, Ministerul Educaţiei nu a organizat dezbaterea publică prevăzută de Legea nr. 52/2003. Potrivit art. 7 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public un proiect de act normativ este obligatorie dacă acest lucru a fost solicitat, în scris, de către o asociaţie legal constituită, iar Asociaţia Vâlceană a Elevilor a solicitat o dezbatere publică prin Adresa nr. 30 din 22 mai 2021. Ministerul Educaţiei a sfidat Legea nr. 52/2003 când a ignorat solicitarea Asociaţiei Vâlcene a Elevilor de a se organiza o dezbatere publică pentru a putea lămuri starea de eroare sau rea-intenţie în care s-a aflat Ministerul Educaţiei când a iniţiat această ordonanţă de urgenţă. Sub acest aspect, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 este neconstituţională prin raportare la principiul legalităţii. 14. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, se arată că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, „Elevii din învăţământul preuniversitar acreditat/ autorizat beneficiază de gratuitate la servicii publice de transport local şi judeţean, rutier, naval, cu metroul, precum şi feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic“. În aplicarea acestor dispoziţii, toţi elevii din învăţământul preuniversitar acreditat/autorizat beneficiază de gratuitate la servicii publice de transport, fără discriminări pe criterii arbitrare. Dispoziţiile art. 84 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2011 instituie, pe lângă gratuitatea serviciilor publice de transport, şi o serie de alte facilităţi pentru o anumită categorie de elevi, respectiv pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, în considerarea statutului lor şi a situaţiei specifice în care se află. Întrucât, din motive obiective, sunt şcolarizaţi într-o altă localitate decât cea de domiciliu, acestora fie li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, în limita a 50 km, fie li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă. Totodată, art. 84 alin. (1^7) şi (1^8) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că „Decontarea cheltuielilor de transport, pe baza documentelor emise de operatorii de transport rutier, pentru facilităţile de transport acordate elevilor, prevăzute la alin. (1^3) şi (1^4), se asigură la nivelul valorii documentelor de transport lunare, dar nu mai mult de 30 lei/lună pentru distanţa de 3 km. Pentru distanţele ce depăşesc 3 km, până la limita de 50 km, suma de 30 lei/lună se suplimentează cu 3 lei pentru fiecare kilometru/lună, dar nu mai mult decât valoarea documentelor de transport lunare“, respectiv că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1^7), elevilor care se deplasează de la domiciliu către unitatea de învăţământ la distanţe mai mari de 50 km şi nu sunt cazaţi la internat sau în gazdă în localitatea în care studiază li se decontează suma aferentă distanţei de 50 km, la care se adaugă 1 leu/km/lună, pentru distanţele ce depăşesc 50 km“. 15. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că facilităţile oferite pentru transportul elevilor constituie expresia a două drepturi fundamentale, şi anume dreptul la învăţătură, consacrat de art. 32 din Constituţie, şi protecţia copiilor şi tinerilor, consacrată de art. 49 din Constituţie. Din coroborarea textelor constituţionale rezultă că facilităţile prevăzute de art. 84 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2011, în speţă decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, constituie o formă de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor stabilită prin lege, instituită în scopul de a asigura dreptul la învăţătură al acestora, respectiv realizarea învăţământului general obligatoriu. Pentru ca destinatarii normei să beneficieze de drepturile concretizate în măsura de protecţie instituită, şi anume gratuitatea la serviciile publice de transport, trebuie să se analizeze dacă protecţia oferită elevilor în privinţa realizării dreptului lor la învăţătură este concretă şi efectivă, nu teoretică sau iluzorie. Se arată că, în cauză, protecţia oferită elevilor în privinţa realizării dreptului lor la învăţătură devine iluzorie, întrucât pentru a beneficia de aceasta, intervine un criteriu independent de voinţa beneficiarilor normei, precum existenţa sau inexistenţa unor servicii publice de transport. Ca urmare, această situaţie care se poate ivi în practică este de natură să determine o diferenţă de tratament juridic, pe criterii independente de voinţa beneficiarilor normei, care, pentru motivele ce urmează a fi expuse, nu îşi găsesc o justificare obiectivă şi rezonabilă. Astfel, deşi toţi elevii au vocaţia, în considerarea statutului astfel circumstanţiat, la beneficiul acordat de legiuitor, şi anume gratuitate la servicii publice de transport, în realitate, elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu şi care nu beneficiază de un serviciu public de transport trebuie să suporte aceste cheltuieli, dacă sunt mai mari de 30 lei/lună pentru distanţa de 3 km, iar pentru distanţele ce depăşesc 3 km, până la limita de 50 km, suma de 30 lei/lună se suplimentează cu 3 lei pentru fiecare kilometru/lună, dar nu mai mult decât valoarea documentelor de transport lunare. Or, în condiţiile în care nu există certitudine cu privire la serviciile publice de transport, această categorie de elevi se află în imposibilitatea obiectivă de a beneficia de gratuitate, fiind obligaţi să suporte, chiar şi parţial, cheltuielile de transport pentru deplasarea în localitatea unde sunt şcolarizaţi. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei, şi anume organizarea sau nu a unui serviciu de transport public pe ruta utilizată pentru deplasarea la unitatea de învăţământ, este în contradicţie cu principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform căruia, în situaţii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Prin urmare, se pune sub semnul întrebării însăşi realizarea efectivă a dreptului la învăţătură, în condiţiile în care, deşi teoretic toţi elevii beneficiază de gratuitate la serviciile publice de transport, în realitate, acolo unde există rute care nu sunt acoperite de serviciile publice de transport, elevii beneficiază doar de o decontare, care poate fi şi parţială, a sumelor plătite pentru asigurarea transportului, fiind nevoiţi să suporte o parte din cheltuielile de transport. În aceste condiţii, aceşti elevi sunt trataţi diferit în privinţa realizării aceloraşi drepturi fundamentale, punându-se sub semnul întrebării însăşi realizarea efectivă a acestor drepturi. 16. Se mai susţine că ordonanţa de urgenţă criticată determină afectarea drepturilor fundamentale care cuprind: dreptul la bursă, nominalizat în mod expres în Constituţie, dreptul la asistenţă medicală, psihologică şi logopedică gratuită, prevăzut în art. 83 din Legea nr. 1/2011, dreptul la tarif redus/gratuitate la transport, prevăzut în art. 84 din Legea nr. 1/2011, dreptul la transport, masă şi internat, prevăzut în art. 85 din Legea nr. 1/2011 etc. Aceste drepturi au caracter pecuniar şi vin să reducă cheltuielile elevilor în raport cu frecventarea cursurilor (transport) sau cu necesităţile existenţiale (sănătate, masă, cazare). Prin asigurarea gratuităţii la transportul judeţean, se asigură condiţiile pentru participarea acestora la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării, prin asigurarea mobilităţii. Este menţionată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 657 din 17 octombrie 2019 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „pe bază de abonament“, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. 17. Se susţine şi încălcarea principiului loialităţii, în sensul că prevederile art. 84 din Legea nr. 1/2011 au fost modificate prin Legea nr. 226/2020 emisă de Parlament, nesocotindu-se voinţa acestuia ca elevii să aibă gratuitate nelimitată şi la transportul care nu este serviciu public. Astfel, Guvernul s-a substituit legiuitorului şi a adoptat măsuri contrare celor adoptate de Parlament, restrângând în mod neconstituţional drepturi ale elevilor, ceea ce atrage neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, în ansamblul său. 18. Se mai arată, în legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, caracterizate printr-o tehnică legislativă inadecvată, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi astfel sunt incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Emitentul actului normativ nu a prezentat nicio metodologie de calcul şi niciun studiu efectuat în urma cărora să se ajungă la aceste valori, iar nota de fundamentare nu prezintă niciun motiv justificativ pentru stabilirea tarifelor suplimentare per km, nu se specifică pe ce perioadă se vor aplica aceste tarife maxime (perioada lor de valabilitate) şi dacă vor fi actualizate la începutul fiecărui an şcolar şi, de asemenea, nu se specifică dacă aceste tarife se aplică per km dus-întors sau dacă se aplică sau nu TVA, nefiind luate în calcul, la stabilirea tarifelor maxime, cheltuielile şi veniturile operatorilor de transport din ultimii ani. De asemenea, emitentul nu a stabilit în mod clar în ordonanţa de urgenţă emisă tipul de transport în care se vor aplica aceste tarife, judeţean sau interjudeţean, pentru ca destinatarii legii să se conformeze şi pentru a se putea determina sancţiunile contravenţionale corespunzătoare şi agenţii constatatori competenţi să aplice sancţiunile în cazul nerespectării dispoziţiilor legale. În cazul transportului interjudeţean de persoane, tariful este stabilit în funcţie de cerere şi ofertă, iar art. 84 din Legea nr. 1/2011 nu prevede dacă operatorii de transport rutier îşi vor recupera diferenţa de tarif de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, ca şi până acum (conform procedurii stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 435/2020 privind aprobarea procedurii de decontare a cheltuielilor de transport al elevilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind acordarea facilităţilor de transport intern feroviar şi cu metroul pentru elevi şi studenţi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 42/2017). În cazul transportului judeţean de persoane, tarifele sunt aprobate de consiliile judeţene [art. 17 lit. m) din Legea serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007], iar în cazul acordării de facilităţi elevilor transportatorii au dreptul la subvenţii (conform prevederilor art. 19^1 şi 42 din Legea nr. 92/2007). 19. În concluzie, deşi dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 1/2011 se modifică chiar şi de două ori pe an (în anul 2020 fiind modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 şi prin Legea nr. 226/2020), aceste modificări nu sunt de natură să îmbunătăţească relaţiile sociale pe care le reglementează, deoarece nu se pleacă de la dezideratele sociale prezente şi nici nu sunt efectuate în baza unor studii, iar prin raportare la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care se referă la evaluarea preliminară a impactului proiectului de act normativ cu scopul de a asigura o fundamentare adecvată a iniţiativelor legislative pentru identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse, se observă foarte clar că în perioada 2016-2020 soluţia de impunere de tarife maxime la transportatori nu a funcţionat, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 nefiind adecvat fundamentată. Totodată, se arată că, prin nota de fundamentare, Guvernul a invocat „interesul superior al elevilor“ şi „asigurarea dreptului la învăţătură“, însă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 a înlocuit gratuitatea la transport prin obligarea elevilor la plata tarifelor de operator, urmând ca apoi aceştia să îşi deconteze cheltuielile de la unităţile de învăţământ. Or, Guvernul, care nu a venit cu o soluţie nouă care să rezolve aceste neajunsuri, preluând soluţia din 2016, nefuncţională şi care nu a condus la stabilitate legislativă, nu a motivat această revenire şi nu a întrerupt ansamblul reglementărilor neclare şi contradictorii, noile dispoziţii ale art. 84 din Legea nr. 1/2011 rămânând neclare, în contradicţie cu normele de tehnică legislativă şi cu Constituţia. 20. În legătură cu criticile vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, se arată că, deşi prevederile criticate nu se referă la termenul „abonament“, prin stabilirea tarifului maxim per km/lună şi obligarea operatorilor de a emite documente lunare de transport se subînţelege faptul că documentele de transport se limitează doar la abonamente, în contradicţie cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 657 din 17 octombrie 2019. Prin înlocuirea sintagmei „pe bază de abonament“ cu sintagma „documente lunare de transport“ s-au încălcat prevederile constituţionale cu privire la egalitatea în drepturi a elevilor de a-şi deconta cheltuielile de transport cu orice document justificativ de transport (nu doar documente lunare emise de operatorii de transport rutier de persoane ce echivalează, în mod evident, cu abonamentul), în realitate beneficiind de decontare numai o parte dintre elevii ce nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, respectiv cei care au posibilitatea de a prezenta un abonament de transport. În condiţiile în care nu există certitudine cu privire la posibilitatea eliberării de astfel de documente lunare de transport/ abonamente în toate situaţiile, impunerea condiţiei determină ca o categorie de elevi să se afle în imposibilitatea obiectivă de a beneficia de decontare, chiar dacă şi respectivii elevi au efectuat cheltuieli de transport pentru deplasarea în localitatea unde sunt şcolarizaţi şi pot proba acest lucru, fiind de natură să determine o diferenţă de tratament juridic, pe criterii independente de voinţa beneficiarilor normei, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, apărând discriminatorie şi de natură a crea doar aparenţa unei măsuri de protecţie instituite pentru realizarea obligaţiilor statului, impuse de normele constituţionale de referinţă. 21. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai susţin că prin modificarea parţială a dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 1/2011 s-au instituit două tipuri de facilităţi acordate elevilor, care însă nu se corelează între ele, respectiv gratuitate pe întregul an calendaristic pentru toţi elevii (prin subvenţionarea operatorilor de transport) şi decontarea cheltuielilor pe parcursul anului şcolar pentru cei ce nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, în limita a 50 km (din bugetul Ministerului Educaţiei), iar în acest context, operatorii de transport nu pot pune în practică aceste dispoziţii evident contradictorii, neştiind care are prioritate şi pe ce tip de transport se aplică (local, judeţean, interjudeţean). 22. Se mai susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât, prin modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 1/2011, Guvernul a acordat facilităţi de transport elevilor ce nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu şi a impus, în acelaşi timp, tarife maxime operatorilor de transport, fără o minimă fundamentare a sumelor maxime şi fără a se preciza pe ce tip de transport sunt acestea obligatorii, îngrădind astfel libertatea economică a operatorilor rutieri de transport persoane (societăţi cu capital privat) de a stabili liber tarifele sau de a primi subvenţii. Conform prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, „operatorii de transport au obligaţia să emită documente lunare de transport, cu încadrare în tarifele maxime per kilometru/lună prevăzute la alin. (1^7) şi (1^8) ale art. 84 din Legea nr. 1/2011, şi să asigure transportul elevilor“. De asemenea, conform prevederilor alin. (1^3) şi (1^7)-(1^9) ale art. 84 din Legea nr. 1/2011, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu îşi vor deconta cheltuielile de transport în baza documentelor lunare emise de operatorii de transport în limita valorilor maxime impuse per km/lună. În cazul transportului interjudeţean de persoane, tariful este stabilit în funcţie de cerere şi ofertă (art. 82 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere), iar art. 84 din Legea nr. 1/2011 nu prevede dacă operatorii de transport rutier îşi vor recupera diferenţa de tarif de la Ministerul Transporturilor, ca şi până acum (în baza Hotărârii Guvernului nr. 435/2020). Astfel, în cazul acestui tip de transport nu se pot impune tarife maxime pentru transportul elevilor, deoarece acestea se stabilesc doar în funcţie de cerere şi ofertă, transportul interjudeţean de persoane fiind unul strict comercial. În cazul altor categorii de beneficiari ai facilităţilor/gratuităţilor (pensionari, persoane cu handicap, persecutaţi politic etc.) prevăzuţi de lege, legiuitorul a stabilit proceduri prin care operatorii de transport să îşi recupereze cheltuielile efectuate cu transportul acestora, singurul caz în care aceştia nu beneficiază de decontare fiind cel introdus de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021. 23. Conform dispoziţiilor Legii nr. 92/2007, serviciul public de transport judeţean de persoane se organizează cu respectarea următoarelor principii: recuperarea integrală a costurilor de exploatare, reabilitare şi dezvoltare prin tarife/taxe suportate de către beneficiarii direcţi ai transportului, denumiţi în continuare utilizatori, şi prin finanţarea de la bugetele locale, asigurându-se un profit rezonabil pentru operatorii de transport şi transportatorii autorizaţi [art. 1 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 92/2007]; autonomia sau independenţa financiară a operatorilor de transport şi a transportatorilor autorizaţi [art. 1 alin. (4) lit. j) din Legea nr. 92/2007]. Or, Guvernul a intervenit peste aceste dispoziţii, prin stabilirea unor tarife maxime fără acoperirea financiară a diferenţelor de tarif prin acordarea de subvenţii. Or, societăţile cu capital social privat au accesat piaţa serviciului public de transport judeţean în condiţiile în care Legea nr. 92/2007 garantează subvenţionarea pentru facilităţile acordate elevilor, iar nu pentru a transporta anumite categorii de beneficiari la tarife maxime impuse la nivel naţional, fără acordarea de subvenţii. Nicio societate privată nu intră pe piaţa transportului judeţean/interjudeţean de persoane fără să se asigure că toate cheltuielile efectuate cu transportul beneficiarilor facilităţilor/ gratuităţilor impuse prin lege sunt recuperate. Transportul rutier de persoane se efectuează ca regulă generală contra plată, tarifele stabilindu-se liber. Or, Guvernul nu poate nesocoti aceste dispoziţii de lege prin impunerea de tarife maxime decât cu consecinţa încălcării prevederilor art. 45 coroborate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Statul, în virtutea obligaţiei sale constituţionale prevăzute de art. 135 din Legea fundamentală, trebuie să manifeste o atitudine flexibilă în stimularea operatorilor economici în promovarea progresului, în libertatea de a întreprinde şi de a creşte eficienţa şi de a acorda posibilitatea cumpărătorilor de a alege într-o piaţă liberă, care să exprime modalităţile de orientare a acţiunii umane spre satisfacerea sistemului de nevoi, iar, pe de altă parte, operatorii economici trebuie să întreprindă fapte de comerţ pentru care au fost autorizaţi, cu respectarea normelor legale privind comercializarea, igiena, păstrarea calităţii şi concurenţei loiale. Conceptul economiei de piaţă este un concept viu, evolutiv, astfel încât acesta nu poate fi interpretat ca având un conţinut fix, imuabil, ci având în vedere situaţia socioeconomică a statului. Dreptul de proprietate privată nu poate fi conceput şi nu poate fi valorificat pe deplin fără existenţa libertăţii economice, adică a libertăţii de a folosi şi de a dispune de dreptul de proprietate privată în scopul obţinerii unor beneficii economice pentru titular. În acest context, libertatea economică conferă dreptului de proprietate privată o dimensiune dinamică şi transformă dreptul de proprietate dintr-o noţiune statică într-un concept „viu“, în măsură să contribuie şi la realizarea obiectivelor altor prevederi din Legea fundamentală, cum sunt dreptul la muncă prevăzut de art. 41 alin. (1) - garantarea libertăţii economice creează condiţii pentru crearea de locuri de muncă sau dreptul la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 - măsurile de dezvoltare economică promovate de stat sunt cel mai bine realizate prin stimularea şi protejarea libertăţii economice şi a mecanismelor economiei de piaţă. În considerarea specificului economiei de piaţă, statul nu mai este deţinătorul exclusiv al tuturor pârghiilor economice, rolul său fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activităţii operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor, reglementări care nu pot afecta substanţa drepturilor. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 impune tarife maxime operatorilor de transport, ceea ce afectează libertatea comerţului, în ceea ce priveşte libertatea operatorilor de transport rutier interjudeţean de a stabili tarifele în funcţie de cerere şi ofertă şi de a primi subvenţii în cazul transportului judeţean de persoane, conform prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 92/2007. În concluzie, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 aduc atingere libertăţii comerţului şi stabilirii libere a tarifelor de transport, împiedicând realizarea scopului final de creare şi menţinere a condiţiilor economiei de piaţă, singura în măsură să asigure creşterea calităţii vieţii. 24. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, din analiza art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, instanţa a reţinut că sunt reglementate două situaţii distincte: pentru elevii care sunt şcolarizaţi în aceeaşi localitate de domiciliu sunt incidente prevederile art. 84 alin. (1)-(1^2), respectiv transportul este asigurat prin serviciile publice locale, gratuitatea fiind asigurată de către autorităţile publice locale prin subvenţionarea operatorului de transport conform Legii nr. 92/2007, iar pentru elevii a căror şcoală este într-o altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv elevii care nu au putut fi şcolarizaţi la o şcoală din aceeaşi localitate, transportul este asigurat de către Ministerul Educaţiei prin decontarea cheltuielilor de transport. Această distincţie rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 657 din 17 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „pe bază de abonament“, cuprinsă în art. 84 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Instanţa observă că actuala reglementare nu mai conţine condiţionarea discriminatorie sancţionată de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, art. 84 alin. (1^7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 referindu-se la „decontarea cheltuielilor de transport, pe baza documentelor emise de operatorii de transport rutier“. Astfel, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 nu fac decât să înlăture condiţia discriminatorie a abonamentului prevăzută de reglementarea anterioară, prevăzând, în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că, în vederea decontării, dovada efectuării acestor cheltuieli se poate asigura cu orice alt document justificativ. În opinia instanţei, sunt, de asemenea, neîntemeiate criticile referitoare la nerespectarea criteriilor privind calitatea actelor cu caracter normativ. Invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, se apreciază că actul criticat întruneşte cerinţele de calitate a legii, criticile pornind de la premisa eronată că această ordonanţă de urgenţă vizează gratuitatea utilizării serviciilor publice de transport local şi judeţean. Nu există deficienţe de claritate a legii, confuzia invocată decurgând nu din cuprinsul textului actului normativ atacat, ci din greşita interpretare dată acestuia cu privire la ipotezele de reglementare, care vizează doar modalitatea de decontare a cheltuielilor de transport a elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, iar nu asigurarea gratuităţii la transport, în general. Instanţa consideră că sunt, totodată, neîntemeiate, susţinerile referitoare la lipsa justificării urgenţei, de vreme ce în preambulul ordonanţei de urgenţă a Guvernului se fac precizări în acest sens. 25. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, apreciază că normele criticate nu reglementează în materiile economică, financiară şi fiscală, a protecţiei consumatorului şi concurenţei loiale, adică domenii de specialitate expres prevăzute de lege în competenţa Consiliului Economic şi Social. Cât priveşte Consiliul Concurenţei, consideră că aceasta nu este autoritate avizatoare a cărei consultare să fie prevăzută ca obligatorie în Constituţie, astfel încât criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate în acest sens sunt neîntemeiate. Sunt, de asemenea, neîntemeiate, criticile vizând lipsa situaţiei extraordinare şi a urgenţei. Referitor la lipsa contrasemnării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 de către miniştrii finanţelor şi transporturilor şi infrastructurii, se apreciază că, atâta vreme cât aceasta este semnată de secretarii de stat, cărora se prezumă că li s-au delegat atribuţiile de contrasemnare a actelor normative, nu se poate reţine această critică de neconstituţionalitate. Tot astfel, nu este încălcată Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, în contextul în care nu se face dovada solicitării organizării întâlnirii publice, conform art. 7 alin. (9) din lege. Totodată, consideră că Guvernul a acţionat în limitele prevăzute de art. 115 cu raportare la art. 61 din Constituţie, neîncălcând principiul loialităţii. În ceea ce priveşte însă încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6), ale art. 16, 32 şi 39 din Constituţie, se apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 sunt neconstituţionale, întrucât persoane aflate în aceeaşi categorie, aşadar în aceeaşi situaţie juridică, respectiv elevii din învăţământul preuniversitar acreditat/autorizat, sunt trataţi diferit în privinţa realizării aceloraşi drepturi fundamentale - dreptul la învăţătură, după cum au acces sau nu la servicii publice de transport local ori judeţean sau sunt şcolarizaţi sau nu în localitatea de domiciliu. 26. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, ce impun obligaţia decontării cheltuielilor de transport pe baza documentelor emise de operatorii de transport rutier, documente lunare emise de operatorii de transport, cu încadrarea în tarifele maxime per kilometru/lună, sunt suficient de clare şi previzibile. De asemenea, instanţa apreciază că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate nu se încadrează în conceptul de politici în materia educaţiei, întrucât nu vizează activitatea fundamentală de transmitere a experienţei de viaţă şi a culturii către generaţiile de copii şi tineri, astfel că nu este necesară obţinerea avizului Consiliului Legislativ. Mai arată că dispoziţiile criticate nu impun tratarea în mod diferit a unor situaţii similare şi că în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 este justificată urgenţa ce a impus adoptarea actului respectiv. 27. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 28. Potrivit prevederilor art. 33 coroborate cu cele ale art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.728D/2021 a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar, potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare din dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.244D/2021, nr. 3.523D/2021, nr. 348D/2022 şi nr. 561D/2022 au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului (în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.244D/2021, nr. 3.523D/2021, nr. 348D/2022 şi nr. 561D/2022) nu au transmis punctele de vedere solicitate. 30. La Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.728D/2021 a fost depus de către Asociaţia Elevilor din Constanţa un document în calitate de amicus curiae, prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 31. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat Guvernului, prin Adresa nr. 4.359 din 23 mai 2022, să comunice dacă s-a cerut avizul Consiliului Economic şi Social, punctul de vedere al Guvernului cu referire la această critică şi excepţia de neconstituţionalitate, precum şi orice alte informaţii apreciate ca fiind relevante. Până la data pronunţării prezentei decizii nu a fost comunicat un răspuns la adresa menţionată. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 33. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din analiza motivărilor autorilor acesteia, îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 17 iunie 2021, având următorul cuprins: "Iniţial, scopul reglementării prevăzute la art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, era acela de a asigura dreptul fundamental la învăţătură pentru toţi elevii şi de a diminua rata abandonului şcolar, pentru elevii proveniţi din medii sociale dezavantajate, prin asigurarea transportului gratuit de la domiciliu la unitatea şcolară, precum şi de la şcoală la domiciliu. Modificările aduse prin Legea nr. 226/2020 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 produc confuzie legislativă prin raportare la componenta de finanţare, în sensul că, pe de o parte, decontarea cheltuielilor de transport se face de la bugetul de stat prin transfer către unităţile administrativ-teritoriale, acestea din urmă subvenţionând operatorii de transport, iar pe de altă parte, unitatea de învăţământ decontează transportul desfăşurat în alte modalităţi decât sub forma unui serviciu public. Astfel, introducerea prin Legea nr. 226/2020 a altor modalităţi de decontare a cheltuielilor de transport pentru elevi a făcut imposibilă asigurarea gratuităţii transportului elevilor, pentru toate formele de transport, şi, implicit, a avut efecte negative asupra asigurării dreptului la învăţătură. Adoptarea acestor măsuri prin Legea nr. 226/2020, la mai puţin de patru luni după ce aspectele privind transportul elevilor fuseseră clarificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2020, cu modificările şi completările ulterioare, a generat atât instabilitate legislativă şi înfrângerea securităţii raporturilor juridice stabilite între operatorii de transport şi beneficiarii direcţi ai sistemului de învăţământ, cât şi imposibilitatea aplicării efective şi în mod real a normelor prin care se asigură facilităţi de transport elevilor, respectiv se facilitează accesul acestora la educaţie. Înainte de intrarea în vigoare a modificărilor aduse prin Legea nr. 226/2020, mecanismele de decontare a cheltuielilor pentru transportul elevilor stabileau în concret atribuţiile pentru toate autorităţile implicate, aspect ce se doreşte a fi clarificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă. Urgenţa reglementării modului de decontare a transportului pentru elevi derivă din faptul că semestrul al II-lea a început deja, cu participarea elevilor fizic la ore, transportul desfăşurându-se în mod efectiv, spre deosebire de semestrul I, când acesta a fost practic inexistent, iar modificările legislative aduse de Legea nr. 226/2020 nu au asigurat o aplicare clară şi lipsită de echivoc a modalităţilor de decontare a transportului pentru elevi. Neadoptarea măsurilor propuse conduce la neaplicarea legii, cu consecinţa negativă a imposibilităţii asigurării transportului elevilor şi, implicit, a restrângerii dreptului acestora la educaţie, dar şi la imposibilitatea organizării în mod adecvat şi în condiţii de siguranţă sanitară a învăţământului antepreşcolar. Având în vedere că toate aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. I Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 84, alineatul (1^3) se modifică şi va avea următorul cuprins: (1^3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport între localitatea de domiciliu şi localitatea unde sunt şcolarizaţi, pe durata cursurilor şcolare, din bugetul Ministerului Educaţiei, prin unităţile de învăţământ unde sunt şcolarizaţi, în limita a 50 km. 2. La articolul 84, după alineatul (1^3) se introduc şase noi alineate, alineatele (1^4)-(1^9), cu următorul cuprins: (1^4) Elevilor care sunt cazaţi la internat sau în gazdă în localitatea unde studiază li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, din bugetul Ministerului Educaţiei, prin unităţile de învăţământ unde sunt şcolarizaţi. (1^5) Elevii aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (1^3) şi (1^4) pot solicita acordarea sumei în avans, cu decontare în luna următoare. (1^6) Modalitatea de decontare se stabileşte printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei. (1^7) Decontarea cheltuielilor de transport, pe baza documentelor emise de operatorii de transport rutier, pentru facilităţile de transport acordate elevilor, prevăzute la alin. (1^3) şi (1^4), se asigură la nivelul valorii documentelor de transport lunare, dar nu mai mult de 30 lei/lună pentru distanţa de 3 km. Pentru distanţele ce depăşesc 3 km, până la limita de 50 km, suma de 30 lei/lună se suplimentează cu 3 lei pentru fiecare kilometru/lună, dar nu mai mult decât valoarea documentelor de transport lunare. (1^8) Prin excepţie de la prevederile alin. (1^7), elevilor care se deplasează de la domiciliu către unitatea de învăţământ la distanţe mai mari de 50 km şi nu sunt cazaţi la internat sau în gazdă în localitatea în care studiază li se decontează suma aferentă distanţei de 50 km, la care se adaugă 1 leu/km/lună, pentru distanţele ce depăşesc 50 km. (1^9) Operatorii de transport au obligaţia să emită documente lunare de transport, cu încadrare în tarifele maxime per kilometru/lună prevăzute la alin. (1^7) şi (1^8), şi să asigure transportul elevilor. 3. La articolul 104 alineatul (2), litera e) se abrogă. Art. II În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se va adopta ordinul ministrului educaţiei prevăzut la art. 84 alin. (1^6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare." 34. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul de drept, separaţia puterilor în stat cu referire la principiul loialităţii constituţionale şi, respectiv, principiul legalităţii şi cerinţele de calitate a legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 32 privind dreptul la învăţătură, art. 45 privind libertatea economică, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 108 privind actele Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă, art. 141 privind Consiliul Economic şi Social, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru dezvoltarea factorilor de producţie şi art. 147 alin. (4) privind efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. 35. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va proceda mai întâi la analiza criticii de neconstituţionalitate extrinsecă comună tuturor cauzelor, şi anume încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 141 din Constituţie, motivat de faptul că nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social la elaborarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021. 36. Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Potrivit art. 141 din Constituţie, „Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare“. 37. La nivel infraconstituţional, referitor la atribuţia Consiliului Economic şi Social de avizare a proiectelor de acte normative, Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, stabileşte în art. 2 alin. (1) şi (2) următoarele: „(1) Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative iniţiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputaţilor ori senatorilor. Rezultatul acestei consultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative. (2) Domeniile de specialitate ale Consiliului Economic şi Social sunt: a) politicile economice; b) politicile financiare şi fiscale; c) relaţiile de muncă, protecţia socială, politicile salariale şi egalitatea de şanse şi de tratament; d) agricultură, dezvoltare rurală, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă; e) protecţia consumatorului şi concurenţă loială; f) cooperaţie, profesii liberale şi activităţi independente; g) drepturi şi libertăţi cetăţeneşti; h) politicile în domeniul sănătăţii; i) politicile în domeniul educaţiei, tineretului, cercetării, culturii şi sportului.“ Potrivit art. 5 lit. a) din acelaşi act normativ, „Consiliul Economic şi Social exercită următoarele atribuţii: a) avizează proiectele de acte normative din domeniile de specialitate prevăzute la art. 2 alin. (2), iniţiate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor şi senatorilor, invitând iniţiatorii la dezbaterea actelor normative;“. 38. Referitor la avizarea proiectelor de acte normative, Curtea reţine că Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, impune, prin art. 31 alin. (3), ca forma finală a instrumentelor de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative să facă referiri la avizul Consiliului Legislativ şi, după caz, al altor autorităţi avizatoare, precum Consiliul Economic şi Social. 39. Procedura de adoptare a legilor a format obiectul unui control constant al Curţii Constituţionale, care a subliniat importanţa respectării tuturor regulilor procedurale pentru asigurarea principiului legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, inclusiv a aceleia referitoare la solicitarea avizelor prevăzute de lege. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019, paragraful 85, Curtea a subliniat că principiul legalităţii, prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, interpretat în coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, impune ca atât exigenţele de ordin procedural, cât şi cele de ordin substanţial să fie respectate în cadrul legiferării. Regulile referitoare la fondul reglementărilor, procedurile de urmat, inclusiv solicitarea de avize de la instituţiile prevăzute de lege, nu sunt însă scopuri în sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calităţii legii, o lege care să slujească cetăţenilor, iar nu să creeze insecuritate juridică. De altfel, şi Comisia de la Veneţia, în raportul intitulat Rule of law checklist, adoptat la cea de-a 106-a sesiune plenară (Veneţia, 11-12 martie 2016), reţine că procedura de adoptare a legilor reprezintă un criteriu în aprecierea legalităţii, care constituie prima dintre valorile de referinţă ale statului de drept (pct. IIA5). Sub acest aspect sunt relevante, între altele, potrivit aceluiaşi document, existenţa unor reguli constituţionale clare în privinţa procedurii legislative, dezbaterile publice ale proiectelor de legi, justificarea lor adecvată, existenţa evaluărilor de impact al adoptării legilor. Referitor la rolul acestor proceduri, Comisia reţine că statul de drept este legat de democraţie prin faptul că promovează responsabilitatea şi accesul la drepturile care limitează puterile majorităţii. 40. Curtea a mai reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020, paragraful 52, aplicabilă mutatis mutandis şi în cauza de faţă, că o normă constituţională, exprimând sintetic rolul pur consultativ pentru Parlament şi Guvern al Consiliului Economic şi Social, nu face niciun fel de referire expresă la obligaţia iniţiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social şi nici cu privire la mecanismele de consultare a acestui organ consultativ, acestea fiind tratate în legea de organizare şi funcţionare a acestuia, la care Legea fundamentală face trimitere. Curtea a reţinut că o critică de neconstituţionalitate care vizează împiedicarea îndeplinirii atribuţiei de avizare a unei autorităţi publice în procesul legislativ poate fi analizată numai în condiţiile în care un text constituţional prevede expres atribuţia de avizare a acesteia, sens în care a făcut trimitere la Consiliul Legislativ şi art. 79 din Constituţie. Curtea a subliniat că dacă voinţa legiuitorului constituant ar fi fost în sensul impunerii obligativităţii solicitării avizului consultativ al unei autorităţi publice (în speţă Consiliul Economic şi Social), atunci aceasta ar fi fost exprimată în cuprinsul art. 141 din Constituţie, într-un mod asemănător celui folosit la redactarea art. 79, pentru reglementarea rolului şi atribuţiilor Consiliului Legislativ. În consecinţă, Curtea a reţinut că nesolicitarea obligatorie a avizului de sorginte legală nu poate avea drept rezultat neconstituţionalitatea actului normativ respectiv, prin raportare la art. 141 din Constituţie (care vizează natura, rolul Consiliului Economic şi Social şi obligaţia de a reglementa prin lege înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea sa). Potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, Curtea a constatat însă că, în ipoteza avizelor de natură legală nesolicitate, se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care se raportează la rolul autorităţii publice al cărei aviz nu a fost solicitat. Astfel, Curtea a reţinut că prin nesolicitarea avizului Consiliului Economic şi Social, aviz de natură legală, a fost încălcat art. 1 alin. (5) raportat la art. 141 din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, precitată, Decizia nr. 140 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 14 mai 2019, Decizia nr. 141 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 17 mai 2019, Decizia nr. 393 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 16 iulie 2019), fiind reţinută, totodată, şi încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie. 41. De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut într-o jurisprudenţă constantă şi că nu este obligatorie şi obţinerea unui aviz, iar procedura legislativă nu poate fi obstrucţionată de pasivitatea autorităţilor avizatoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, precitată). 42. În prezenta cauză Curtea constată, însă, că un astfel de aviz nu a fost solicitat. Aşa cum rezultă din nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului contestate, la rubrica „Informaţii privind avizarea“, se face menţiunea „nu este cazul“ la lit. c) corespunzătoare Consiliului Economic şi Social. De asemenea, solicitările Curţii adresate Guvernului în toate cele cinci dosare cu referire la avizarea de către Consiliul Economic şi Social au rămas fără răspuns. Or, este evident că actul normativ criticat acoperă o sferă de relaţii sociale complexe, subsumate politicilor economice, de protecţie socială, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Astfel cum se reţine chiar în nota de fundamentare a actului normativ criticat, la justificarea urgenţei reglementării şi, respectiv, a situaţiei extraordinare, „neadoptarea măsurilor propuse conduc la neîndeplinirea obligaţiei legale de a asigura dreptul la învăţătură pentru această categorie de elevi şi implicit, creşterea abandonului şcolar“. Se invocă, de asemenea, de către Guvern, în aceeaşi notă de fundamentare, „inechităţi sociale prin îngrădirea dreptului la învăţătură consacrat de Constituţia României“. De asemenea, Curtea constată că reglementarea facilităţilor de transport pentru elevi, precum şi a modalităţii de decontare a acestor facilităţi antamează zona de politici în domeniul educaţiei şi financiar. 43. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională cu privire la reglementări adoptate în acelaşi domeniu, prin Decizia nr. 29 din 29 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 19 februarie 2020. Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul transportului de persoane este neconstituţională în ansamblul său. Curtea a reţinut că, având în vedere dispoziţiile constituţionale şi legale citate, absenţa solicitării avizului Consiliului Economic şi Social este de natură să susţină neconstituţionalitatea extrinsecă a legii, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), coroborate cu cele ale art. 141 din Constituţie, criticile formulate fiind întemeiate. 44. Întrucât în prezenta cauză nu s-a putut face dovada solicitării avizului Consiliului Economic şi Social şi nici nu s-a oferit vreo altă informaţie în acest sens, ca urmare a corespondenţei transmise Guvernului, Curtea constată că sunt întemeiate criticile referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a legii formulate în toate excepţiile de neconstituţionalitate analizate, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), coroborate cu cele ale art. 141 din Constituţie, cu consecinţa neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, în ansamblul său. 45. Cauzele în cadrul cărora s-au invocat excepţiile de neconstituţionalitate, având ca autori deopotrivă destinatarii facilităţilor şi operatorii de transport cărora le sunt opozabile aceste măsuri, demonstrează necesitatea şi importanţa respectării etapelor procedurii legislative, între care şi avizarea de către organismele care au atribuţii în materie. În acest sens este dezideratul înscris în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, şi anume acela de a institui „reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă“, iar „soluţiile pe care le cuprinde [actul] trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român“. În conformitate cu art. 7 din acelaşi act normativ, iniţiativele legislative trebuie „fundamentate adecvat“. Procedura legislativă include şi avize din partea unor autorităţi publice autonome, pentru a fundamenta cât mai temeinic soluţiile normative adoptate de legiuitorul primar sau de cel delegat. O astfel de autoritate publică este Consiliul Economic şi Social, organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului, care trebuie în mod obligatoriu consultat asupra proiectelor de acte normative iniţiate de Guvern sau asupra propunerilor legislative ale senatorilor ori deputaţilor, chiar dacă avizele sale au doar valoare consultativă. Consiliul Economic şi Social este alcătuit din reprezentanţi ai partenerilor sociali şi ai societăţii civile şi poate contribui în mod semnificativ la fundamentarea unor soluţii normative ce vizează stabilirea unor servicii publice de interes general pentru comunităţile locale ori judeţene. Prin urmare, consultarea sa în cadrul procedurii legislative nu trebuie privită ca o etapă pur formalistă, ci trebuie valorificată la întregul său potenţial. 46. Având în vedere acestea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), coroborate cu cele ale art. 141 din Constituţie, face inutilă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, examinarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 140 din 13 martie 2019, paragraful 84, Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 13 martie 2020, paragraful 62, Decizia nr. 155 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 4 iunie 2020, paragraful 78, sau Decizia nr. 591 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 28 septembrie 2020, paragraful 93). 47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, de Asociaţia Vâlceană a Elevilor în Dosarul nr. 1.218/46/2021 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Asociaţia Elevilor din Constanţa în Dosarul nr. 343/36/2021 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Duda Trans - S.R.L., Societatea Minibus Tour - S.R.L. şi Societatea Viomob Impex - S.R.L., toate din Târgu Mureş, în Dosarul nr. 248/43/2021 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Societatea Tarsincom - S.R.L. din Vicovu de Sus, Societatea Trans DMV Europa - S.R.L. din Suceava, Societatea Maxitrans Company - S.R.L. din Câmpulung Moldovenesc şi Societatea Lin Transport - S.R.L. din comuna Frumosu, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 605/39/2021 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2021 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Avocatului Poporului, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE pentru Magistrat-asistent, Marieta Safta, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
