Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

$Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 16 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală$

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 16 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 269 din 27 martie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară cu referire la art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 1.259/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 25D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă, în acest sens, considerentele din Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 9 aprilie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.259/1/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară cu referire la art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Sandu într-o cauză penală având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, egalitatea în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi înfăptuirea justiţiei, în măsura în care permit cercetarea membrilor Guvernului în faza de urmărire penală de către procurori care nu au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Susţine că cercetarea penală a unui ministru nu trebuie să se supună numai regulilor referitoare la vechimea efectivă în profesie a procurorului, astfel cum este aceasta prevăzută în dispoziţiile de lege criticate, ci se impune ca gradul acestuia să corespundă gradului judecătorului care soluţionează cauza pe fond conform legii, respectiv să aibă grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind, raportat la principiul legalităţii, componentă a statului de drept, atât timp cât judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt singurii competenţi să judece infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului, în acelaşi mod şi procurorii care efectuează urmărirea penală trebuie să aibă vechimea şi gradul prevăzute de lege, respectiv minimum 10 ani vechime şi grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 şi Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu intră în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 124 şi nici cu prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară cu referire la art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din susţinerile orale şi din notele scrise ale autorului excepţiei, formulate în motivarea criticii, reiese că aceasta priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Dispoziţiile art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală au fost introduse prin prevederile art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin prevederile art. 16 pct. 2 din Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022. La data de 16 decembrie 2022, Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
    - art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“;
    – art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală: „Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.“;
    – art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
    "(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:
    a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro;
    b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilieri judeţeni; prefecţi şi subprefecţi; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţi; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi al societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 şi 294 din Codul penal.
(2) Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(3) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute la art. 246, 297 şi 300 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.;"

    – art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004: „(2) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop.“

    11. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 209 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 21 august 2024, Curtea a respins, ca inadmisibilă, pentru argumentele reţinute în paragrafele 22-24 din decizia menţionată, o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de acelaşi autor.
    13. Prin Decizia nr. 209 din 9 aprilie 2024, precitată, Curtea a reţinut că autorul excepţiei susţine, în esenţă, neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, întrucât în propria cauză urmărirea penală a fost efectuată de un procuror necompetent. Curtea a constatat că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, aspect ce nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa judecătorului de cameră preliminară [potrivit dispoziţiilor art. 342-347 din Codul de procedură penală, coroborate cu prevederile art. 281 alin. (1) lit. b^1) şi alin. (4) lit. a) din acelaşi act normativ] sau de competenţa judecătorului de cameră preliminară/instanţei judecătoreşti [potrivit dispoziţiilor art. 342-347 din Codul de procedură penală, coroborate cu prevederile art. 281 alin. (1) lit. b şi alin. (3) din acelaşi act normativ, anterior modificărilor realizate prin art. I pct. 33 şi 34 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, şi potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017]. Curtea a apreciat că a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a instanţei constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    14. Totodată, prin Decizia nr. 209 din 9 aprilie 2024, Curtea a reţinut că nici solicitarea autorului excepţiei de completare a textelor de lege criticate în sensul introducerii condiţiei deţinerii gradului corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe lângă condiţiile ce trebuie îndeplinite de către un procuror pentru a putea fi numit în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a normelor procesual penale criticate prin raportare la o anumită soluţie legislativă pe care acestea nu o cuprind, şi nu prin raportare la conţinutul normativ intrinsec. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“.
    15. Întrucât considerentele Deciziei nr. 209 din 9 aprilie 2024, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, este inadmisibilă.
    16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 1.259/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Oana-Cristina Puică

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 16 din 28 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"