Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) şi art. 183 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ludmila Gudali în Dosarul nr. 8.013/2/2016 (număr în format vechi 7.097/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.304D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.013/2/2016 (număr în format vechi 7.097/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 182 alin. (2) şi art. 183 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ludmila Gudali într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate şi creează premisele unor interpretări excesiv de restrictive, adăugându-se la sensul legii, prin asimilarea depunerii personale a actului procedural, unei comunicări la distanţă. În acest sens se arată că interpretarea conform căreia, potrivit art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul, partea interesată trebuie să depună actul până la închiderea programului instanţei de judecată, este o interpretare care lipseşte de caracter concret şi efectiv dreptul de acces la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil. Se mai susţine că neclaritatea şi lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat generează tratamente discriminatorii între justiţiabilii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, fără a exista o justificare obiectivă sau rezonabilă. 6. Se mai susţine că o posibilă interpretare constituţională a textelor de lege criticate este aceea că actul procedural trebuie depus în materialitatea sa la instanţa de judecată, fapt ce presupune prezenţa simultană a două persoane, între care are loc operaţiunea de predare-primire. De asemenea, în ceea ce priveşte modalitatea de comunicare prin fax, se arată că aceasta, alături de comunicarea prin poştă electronică, rămâne supusă regulii din art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte sintagma „serviciu specializat de comunicare“ se arată că este de esenţa înscrisului în formă electronică să fie comunicat pe această cale, făcând trimitere la definiţia serviciilor de comunicaţii electronice, cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice. De asemenea se arată că interpretarea art. 183 în sensul în care ar fi excluse comunicaţiile electronice din sfera mijloacelor de comunicare a actelor de procedură este discriminatorie faţă de utilizatorii serviciilor de comunicaţii electronice. 7. Se mai susţine că instituirea unor limite orare diferite, în funcţie de modalitatea de depunere a actului de procedură este de natură să lipsească norma juridică de previzibilitate şi să inducă o nesiguranţă în ceea ce priveşte efectele ei. În acest sens se arată că interpretarea conform căreia actele de procedură se pot depune la registratura instanţei până la ora închiderii programului de lucru este contrară dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Pentru aceleaşi motive, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, interpretarea conform căreia depunerea personală a actelor de procedură este asimilată comunicării prin fax sau poştă electronică este neconstituţională. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că motivarea excepţiei se referă nu atât la caracterul imprevizibil al normei, ci la o eventuală dificultate de interpretare a acesteia, care ar pune justiţiabilii în dificultate cu privire la înţelegerea drepturilor lor procesuale în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură adresate instanţelor de judecată. Pe de altă parte, se propune Curţii Constituţionale o variantă de interpretare pe care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate o apreciază ca fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate. 9. Se mai apreciază că prevederile legale criticate nu sunt lipsite de previzibilitate, iar o eventuală dificultate de interpretare poate fi surmontată prin procedurile legale de unificare a jurisprudenţei. 10. Se mai consideră că nu este îngrădit dreptul de acces la instanţă în condiţii de egalitate procesuală, întrucât nu se poate susţine în mod justificat că persoanele care aleg depunerea personală (fiind asimilată depunerii personale comunicarea la distanţă prin fax sau poştă electronică) sunt într-o situaţie diferită de cele care aleg comunicarea la distanţă prin scrisoare recomandată, la oficiul poştal, sau depusă la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare. În acest caz este vorba de o chestiune de opţiune a justiţiabilului, iar nu de situaţii juridice în care aceştia s-ar găsi, tuturor fiindule aplicabil acelaşi tratament juridic, în funcţie de mijlocul de comunicare pe care aleg să îl folosească. 11. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie se consideră că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a acestui drept fundamental, întrucât accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea unor reguli de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în virtutea mandatului constituţional reglementat prin art. 126 alin. (2), legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. 14. Se mai consideră că, în temeiul mandatului constituţional amintit, textul de lege criticat instituie unele reglementări privitoare la împlinirea termenelor procedurale: termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură; cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în mod legal, dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile. Se invocă cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016. 15. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că textele de lege criticate reglementează termenul de depunere a actelor procedurale, raportat la programul de lucru de la locul depunerii actului (instanţă, oficiu poştal şi altele), precum şi a actelor depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere, iar instituirea acestora are în vedere securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice. Astfel, legat de posibila neclaritate a sintagmelor folosite de legiuitor, cum ar fi „act ce trebuie depus“, „alt loc“, „serviciu specializat în comunicare“, cuprinse în normele criticate, care ar fi de natură să aducă atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, apreciază că, în fapt, dispoziţiile art. 182 alin. (2) şi art. 183 din Codul de procedură civilă, republicat, îndeplinesc cerinţele instituite de Constituţie cu privire la claritatea normei. 16. Aşa fiind, apreciază că textul legal criticat este suficient de precis şi clar pentru a se observa cu uşurinţă termenul de îndeplinire a actelor procedurale, dar şi mijloacele pe care părţile interesate le au la îndemână pentru depunerea actelor procedurale personal sau prin reprezentant, prin poştă, curier rapid sau prin intermediul unui serviciu specializat de comunicare, a poştei electronice sau al faxului, de natură să faciliteze comunicarea rapidă a actelor de procedură. De asemenea consideră că normele criticate se aplică în mod egal tuturor justiţiabililor, fără discriminări şi fără privilegii. Invocă cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 182 - Împlinirea termenului alin. (2) şi art. 183 - Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere, care au următorul conţinut: - Art. 182 alin. (2): „(2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.“; – Art. 183: "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.(2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.“" 20. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi alin. (5) privind principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi Convenţie. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate şi creează premisele unor interpretări excesiv de restrictive, prin asimilarea comunicării la distanţă a actului procedural, prin email, unei depuneri personale a acestuia. În acest sens se arată că interpretarea conform căreia, potrivit art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, partea interesată trebuie să comunice actul procedural, prin intermediul unui serviciu de poştă electronică, până la închiderea programului instanţei de judecată, este o interpretare care lipseşte de caracter concret şi efectiv dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Se mai susţine că neclaritatea şi lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat generează tratamente discriminatorii între justiţiabilii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, fără a exista o justificare obiectivă sau rezonabilă. În speţă, astfel cum rezultă din actele dosarului, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a transmis actul procedural, prin e-mail, după ora de închidere a programului de lucru al instanţei, care, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, este ora 16,00. 22. Analizând textele de lege criticate, Curtea reţine că cererile trimise prin poşta electronică sau prin fax nu beneficiază de efectele prevăzute de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia un act de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. În timp ce art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, în cazul actelor de procedură transmise pe fax sau poştă electronică nu există o prevedere similară. 23. În continuare, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că pretinsa neconstituţionalitate generată de interpretarea dispoziţiilor art. 182 alin. (2), prin raportare la dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă, în cazul transmiterii actelor procedurale prin fax ori poştă electronică, a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauză, respectiv art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie, şi faţă de o motivare similară. 24. Astfel, prin Decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, paragrafele 20-30, Curtea a reţinut că prevederile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează termenul de depunere a actelor procedurale, în funcţie de programul de lucru al instanţei sau al locului unde trebuie depus actul respectiv, făcându-se aplicabilitatea dispoziţiilor legale ale art. 183 din Codul de procedură civilă, în al cărui conţinut nu sunt menţionate faxul şi poşta electronică ca modalităţi de comunicare a actelor de procedură, ci numai scrisoarea recomandată la oficiul poştal, depunerea la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare. În ceea ce priveşte faxul şi poşta electronică, Curtea a reţinut că aceste modalităţi de comunicare sunt acceptate de lege [art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1) ori art. 471 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, mai sus menţionat], însă nu se regăsesc în ipoteza normei legale criticate. Părţile au însă posibilitatea transmiterii acestor acte prin intermediul poştei electronice sau al faxului, fiind astfel facilitată comunicarea rapidă a actelor de procedură. 25. Curtea a mai reţinut că, în sensul art. 154 alin. (6) coroborat cu art. 241 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora mijlocul de comunicare trebuie să fie apt să asigure atât transmiterea textului, cât şi confirmarea primirii lui, că problema care se ridică în cazul transmiterii actelor de procedură prin intermediul faxului sau poştei electronice este certitudinea recepţionării în termenul legal al acestora de către instanţa de judecată. Astfel, Curtea a apreciat că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale criticate, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanţă până la închiderea programului. 26. Prin decizia menţionată, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate nu limitează dreptul părţilor de a comunica cu instanţele judecătoreşti, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanţelor prin orice mijloace, cu condiţia, subînţeleasă, de a o face în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. Textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la principiul egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că, în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. De asemenea nu s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, cu motivarea că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii sau reguli de procedură în privinţa exercitării acestui drept, ci, dimpotrivă, statuează, în art. 126 alin. (2), în sensul în care „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Aşadar, Curtea a reţinut că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a acestui drept fundamental, întrucât accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte şi este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 27. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură a conduce la o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 28. Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 126 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20, coroborate cu art. 6 paragraful 1, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi Convenţie. 29. De asemenea, în prezenta cauză, Curtea reţine că motivarea excepţiei are în vedere mai degrabă o problemă de interpretare a textelor de lege criticate, la nivelul practicii judiciare, aspect ce nu se circumscrie în mod strict sferei controlului de constituţionalitate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională care are competenţa de a o interpreta, în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie, iar această interpretare trebuie să fie una general acceptată, putându-se realiza fie prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 19, sau Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016 paragrafele 29-30). 30. De altfel, în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunţat Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, prin care a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi 183 din Codul de procedură civilă, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen. Prin decizia menţionată, paragrafele 93 şi 94, s-a reţinut că sintagma „dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile“, cuprinsă la alin. (2) al art. 182 din Codul de procedură civilă, se interpretează în sensul că deşi termenele se socotesc pe zile întregi, termenul se va împlini, conform art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la ora închiderii oficiului poştal, a serviciului de curierat rapid ori a serviciului specializat de comunicare. Prin urmare, s-a statuat în decizia menţionată, paragraful 106, ceea ce produce consecinţe juridice cu privire la depunerea în termen a unui act de procedură este data înregistrării înscrisului la instanţă, care trebuie efectuată în interiorul termenului procedural, iar nu data trimiterii actului prin poşta electronică sau prin fax, chiar şi după închiderea activităţii instanţei. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ludmila Gudali în Dosarul nr. 8.013/2/2016 (număr în format vechi 7.097/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 182 alin. (2) şi art. 183 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
