Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.818/1/2018
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedintele cu │
│Mirela │delegaţie al Secţiei │
│Sorina │penale a Înaltei Curţi de│
│Popescu │Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Andrei │- judecător la Secţia │
│Claudiu Rus │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Oana Burnel │- judecător la Secţia │
│ │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lucia │- judecător la Secţia │
│Tatiana Rog │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Valentin │- judecător la Secţia │
│Horia Şelaru│penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Silvia Cerbu│- judecător la Secţia │
│ │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Florentina │- judecător la Secţia │
│Dragomir │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Anca │- judecător la Secţia │
│Mădălina │penală │
│Alexandrescu│ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Daniel │- judecător la Secţia │
│Grădinaru │penală │
└────────────┴─────────────────────────┘
S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2.199/104/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept: „dacă motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală“. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele delegat al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu. La şedinţa de judecată a participat doamna Monica Eugenia Ungureanu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă, procuror şef al Serviciului judiciar penal din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 1.818/1/2018 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Timişoara, precum şi unele instanţe arondate. De asemenea, s-a precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor cu privire la chestiunea de drept ce a format obiectul sesizării, fiind înaintat punctul de vedere al Universităţii „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti. S-a mai referit asupra faptului că apelanţii-inculpaţi în cauza penală care formează obiectul Dosarului penal nr. 2.199/104/2014, P.A., fosta R. şi V.S., în temeiul dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, în termenul legal de la comunicarea raportului, şi-au exprimat punctul de vedere privind chestiunea de drept, invocând admisibilitatea sesizării, deoarece sunt îndeplinite dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală. Totodată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul judiciar penal a depus la dosar Adresa nr. 1.709/C/1.634/111-5/2018 prin care a comunicat că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind depuse şi concluzii scrise în sensul respingerii sesizării Curţii de Apel Craiova. În continuare s-a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, la data de 18 septembrie 2018, care a fost comunicat procurorului şi părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, a solicitat doamnei procuror Marinela Mincă să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 1.818/1/2018. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, în urma analizei de admisibilitate a sesizării efectuate în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind chestiunea de drept, pentru următoarele argumente: Examinând problema de drept supusă dezlegării, din perspectiva jurisprudenţei invocate, s-a observat că aceasta presupune a se stabili dacă încălcarea dispoziţiilor legale privind redactarea hotărârii atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în ipoteza concretă în care motivarea s-a realizat de către o persoană care nu mai avea calitatea de judecător la data redactării hotărârii. Problema de drept urmăreşte lămurirea unei chestiuni de ordin procesual ce pune în discuţie incidenţa sancţiunii nulităţii absolute a hotărârii instanţei de fond, prin raportare la o situaţie particulară existentă în cauză, generată de pensionarea judecătorului fondului, ulterior pronunţării soluţiei, dar anterior motivării acesteia. S-a constatat că aspectele invocate vizează o analiză a legalităţii hotărârii judecătoreşti pronunţate de prima instanţă, din punct de vedere procesual. S-a motivat că, în contextul arătat, nu se poate susţine că problema de drept a cărei lămurire se solicită, precum şi dezlegarea ce ar putea fi dată de instanţa supremă acesteia produc consecinţe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, respectiv asupra soluţiei ce ar putea fi dată acţiunii penale/civile de către instanţa de control judiciar care a formulat sesizarea. Pe de altă parte, s-a observat că soluţionarea chestiunii de drept ar oferi o dezlegare unuia dintre motivele de apel formulate de inculpaţi, putând avea ca efect inclusiv stabilirea modului de soluţionare a apelurilor declarate (admiterea acestora, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare). De altfel, s-a arătat că acesta a fost argumentul invocat de instanţa care a formulat sesizarea, pentru a nu-şi expune punctul de vedere asupra problemei de drept, respectiv o posibilă antepronunţare, astfel că dezlegarea ce ar putea fi dată de instanţa supremă problemei de drept semnalate ar putea reprezenta o soluţionare a apelului, ceea ce este inadmisibil în această procedură, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate substitui instanţei de control judiciar. În concluzie, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin Încheierea de şedinţă din data de 22 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.199/104/2014 al Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, această instanţă a sesizat, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „dacă motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală“. II. Expunerea succintă a cauzei La data de 22 iunie 2018, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi împotriva Sentinţei penale nr. 160 a Tribunalului Olt pronunţate la data de 28.07.2017, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a pus în discuţie, conform art. 475-476 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea rezolvării de principiu a chestiunii de drept: „dacă motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală“. Prin Sentinţa penală nr. 160 a Tribunalului Olt pronunţată la data de 28.07.2017 s-au reţinut, în esenţă, următoarele: În sarcina inculpatului A.G. s-a reţinut că, în calitate de primar al municipiului Caracal, în perioada iulie-decembrie 2010, a decontat prin casieria Primăriei Caracal chitanţe emise de AS Fotbal Club Caracal în valoare de 95.000 lei; în perioada ianuarie-decembrie 2011, acelaşi inculpat A.G. a decontat prin casieria Primăriei Caracal chitanţe emise de AS Fotbal Club Caracal în valoare de 190.000 lei; la data de 16.07.2010 a semnat 5 contracte de împrumut spre folosinţă (comodat) pentru 5 obiective aparţinând Consiliului Local Caracal (fără aprobarea Consiliului Local Caracal), obiective ce au fost date în folosinţă gratuită unei societăţi cu capital privat, S.C. Progres Club - S.R.L. Caracal; în perioada 2010-2012, a dispus virarea către S.C. IGO - S.A. Caracal a sumei de 2.616.956 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de secţiile 2 şi 3 spaţii verzi, conform expertizei contabile, facturilor şi situaţiilor pentru plăţi şi a dispus abuziv înregistrarea în evidenţele contabile ale Primăriei Municipiului Caracal a unor facturi cu valori cuprinse între 200.000 şi 250.000 lei/lună, în aceste facturi fiind înglobate şi salariile membrilor şi staffului tehnic al echipei de fotbal FC Caracal. Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A.G. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de delapidare cu consecinţe grave în formă continuată prevăzută de art. 215^1 alin. (1) şi (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 248^1 din Codul penal din 1969 raportat la art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, au fost pe deplin dovedite prin recunoaşterea parţială a acestuia în depoziţiile date pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, prin expertizele de specialitate întocmite în cauză, precum şi prin depoziţiile martorilor audiaţi pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, care au confirmat activitatea sa infracţională. În sarcina inculpatului V.S. s-a reţinut că, în calitate de administrator special la S.C. IGO - S.A. Caracal, în numele S.C. IGO - S.A. Caracal, a semnat 3 contracte de sponsorizare cu Asociaţia Fotbal Club Caracal, unde îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al consiliului director şi preşedinte al biroului executiv, respectiv: Contractul nr. 212 din 22.09.2011 în valoare de 500.000 lei; Contractul nr. 221 din 19.12.2011 în valoare de 800.000 lei; Contractul nr. 6.157 din 20.12.2012, fără a menţiona valoarea contractului, contracte în baza cărora S.C. IGO - S.A. Caracal a virat suma de 1.636.641 lei pe bază de chitanţe emise de Asociaţia Sportivă FC Caracal preponderent de către inculpatul N.P. şi, în alte situaţii când acesta nu era prezent, de inculpatul B. V.; în perioada 2010-2013 componenţii echipei de fotbal AS Fotbal Club Caracal, dar şi o parte din membrii familiilor acestora au fost angajaţi, din dispoziţia inculpatului V.S., de către N. P., la S.C. IGO - S.A. Caracal, secţia Spaţii verzi, fără ca aceştia să se prezinte vreodată la serviciu şi fără să desfăşoare vreodată vreo activitate în folosul acestei societăţi, dar de la care au încasat în perioada sus-menţionată suma de 2.616.956 lei. În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut că a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, şi, în calitate de administrator special la S.C. IGO - S.A. Caracal, a semnat un contract cu Întreprinderea Individuală I. M., în valoare de 12.500 lei, pentru cazarea echipei de fotbal la hotelul din Predeal, ce aparţine Î.I.I.M., sumele de bani fiind achitate de către inculpatul N.P., care a semnat şi facturile. De asemenea, inculpatul V.S. l-a instigat pe inculpatul N.P. să falsifice caietul de procese-verbale ale AGA de la S.C. IGO - S.A. Caracal şi, în Procesul-verbal din 18.05.2012, a inserat faptul că inculpatul V.S. a depus o muncă asiduă pentru ca societatea să asigure servicii de calitate municipalităţii, a îndeplinit funcţia de director tehnic şi director general, pentru care merită un stimul financiar de 3 salarii brute. În sarcina inculpatului B.V. s-a reţinut că, în calitate de şef birou la serviciul administrativ din cadrul S.C. IGO - S.A. Caracal, administrator la S.C. PROGRES CLUB - S.R.L. Caracal şi trezorier la AS Fotbal Club Caracal, a emis 4 facturi în valoare totală de 17.750 lei, reprezentând „prestări servicii“ efectuate în favoarea S.C. IGO - S.A. Caracal, sumă care a fost decontată de S.C. IGO - S.A. Caracal, fără a putea fi identificate serviciile prestate, şi, în calitate de membru al asociaţiei sportive PROGRESUL CARACAL, a emis facturi false în favoarea Primăriei Caracal de unde a încasat suma de 63.500 lei. Referitor la infracţiunile de delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, instanţa a reţinut că probele administrate în cauză nu au dovedit că a existat o complicitate între acest inculpat şi inculpatul V.S., întrucât nu s-a constatat că ar fi existat o înţelegere anterioară sau concomitentă privind fraudarea S.C. IGO - S.A. Caracal cu sumele de bani reţinute în actul de trimitere în judecată. În sarcina inculpatului N.P., şef serviciu personal la S.C. IGO - S.A. Caracal, secretar la Asociaţia FC Caracal şi membru al biroului executiv al acestei asociaţii, s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) din Codul penal (art. 289 din fostul Cod penal), constând în aceea că, la dispoziţia inculpatului V. S., a falsificat procesele-verbale încheiate la şedinţele AGA ale S.C. IGO - S.A. Caracal şi a inserat în conţinutul acestora fraze din care rezultă că angajarea fotbaliştilor la S.C. IGO - S.A. Caracal şi sponsorizarea echipei de către această societate s-au făcut la propunerea reprezentantului CLC în AGA de la S.C. IGO - S.A. Caracal, numitul I.V., aspect neconfirmat de reprezentantul CLC şi de către acesta cu ocazia audierii de către instanţă şi nici de către expertiza grafică întocmită în cauză, care a concluzionat că scrierea din procesele-verbale încheiate în şedinţele AGA, precum şi conţinutul acestora au fost falsificate prin adăugare de către inculpatul N.P. - secretarul de şedinţă, completările fiind făcute după terminarea şedinţelor AGA. S-a reţinut şi infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 din Codul penal (art. 290 din fostul Cod penal), constând în aceea că a întocmit în fals notele de prezenţă colectivă a fotbaliştilor şi le-a folosit pentru a întocmi în fals statele de plată ale acestora şi ale membrilor familiilor lor. Întrucât materialul probator administrat în cauză nu a confirmat săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii de către inculpatul N.P., s-a dispus achitarea acestuia. În sarcina inculpatului G.C., comisar al Gărzii Financiare - Secţia Olt, membru asociat al Asociaţiei Sportive FC Caracal, membru al consiliului director şi vicepreşedinte al biroului executiv al Asociaţiei Fotbal Club Caracal, s-au reţinut infracţiunile prevăzute de: art. 367 alin. (1) şi (2) din Codul penal (fost art. 7 din Legea nr. 39/2003), constând în aceea că, împreună cu inculpaţii A.G., V.S., N.P., B.V. şi P.A., au format un grup infracţional organizat în perioada 2010-2013, ce şi-a propus sustragerea de sume de bani de la Primăria Caracal şi S.C. IGO - S.A. Caracal, în vederea susţinerii echipei de fotbal private; art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) raportat la art. 309 din Codul penal (fost art. 26, raportat la art. 215^1), constând în aceea că, deşi era comisar al Gărzii Financiare - Secţia Olt şi trebuia să cunoască legea sponsorizării, în dispreţul dispoziţiilor legale şi al atribuţiilor de serviciu, a semnat din partea Asociaţiei Sportive FC Caracal contractele de sponsorizare cu S.C. IGO - S.A. Caracal prin care inculpatul V.S. a delapidat suma reţinută în sarcina acestuia, şi art. 48 raportat la art. 297, raportat la art. 309 din Codul penal (art. 26 raportat la art. 248^1 raportat la art. 248 din fostul Cod penal). S-a reţinut că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul G.C., cu intenţie, a ajutat la săvârşirea infracţiunilor sau ar fi avut o înţelegere anterioară sau concomitentă cu ceilalţi inculpaţi în scopul săvârşirii acestei infracţiuni. Referitor la infracţiunile de abuz în serviciu şi delapidare în forma complicităţii nu se poate reţine că, prin activitatea desfăşurată de inculpatul G.C. în cadrul AS FC Caracal, acesta ocupându-se cu preponderenţă de problemele privind organizarea echipei de fotbal, ar fi înlesnit sau i-ar fi ajutat în vreun fel pe ceilalţi inculpaţi să comită vreo faptă penală sau că ar fi promis că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că îl va favoriza pe vreunul dintre ei, aspectele fiind confirmate de expertiza contabilă judiciară în care s-a concluzionat că inculpatul G.C. nu a efectuat operaţiuni contabile de evidenţă primară (note contabile, operaţiuni în conturi) sau sintetică (balanţe, bilanţ) şi nu a aprobat ori vizat efectuarea ori înregistrarea unor astfel de operaţiuni contabile. S-a reţinut că se impune achitarea inculpatului G.C. pentru infracţiunile de delapidare cu consecinţe grave şi abuz în serviciu în forma complicităţii. Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din Codul penal şi de art. 6 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus achitarea tuturor inculpaţilor. În sarcina inculpatei P.A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 297 alin. (1) raportat la art. 309 din Codul penal (fost art. 248^1 raportat la art. 248 din fostul Cod penal), constând în aceea că, deşi cunoştea că la secţia Spaţii verzi sunt angajaţi sportivii şi membrii familiilor acestora, iar salariile lor sunt introduse ilicit în devizele de lucrări de la această secţie, a semnat lunar devizele întocmite fictiv în baza cărora se emiteau facturi de prestări servicii către Primăria Caracal, contribuind la prejudicierea acestei instituţii cu suma de 2.616.956 lei, şi a aprobat referatele prin care inculpatul N.P. a decontat diferite sume de bani de la casieria S.C. IGO - S.A. Caracal pentru materiale ce nu au legătură cu obiectul de activitate al S.C. IGO - S.A. Caracal şi, deşi i s-a adus la cunoştinţă de către martora M.C. că inculpaţii N.P. şi B.V. au ridicat sume foarte mari din casierie (de exemplu, inculpatul N.P. la 5.06.2012 avea asupra sa nejustificată suma de 73.006 lei, iar inculpatul B.V., la aceeaşi dată, avea asupra sa nejustificată suma de 49.215 lei), aceasta nu a făcut nimic în acest sens, mai mult, a continuat să îşi pună viza de control preventiv pe dispoziţiile de plată întocmite abuziv de către inculpatul B.V., iar în câteva situaţii şi pe dispoziţiile întocmite de către inculpaţii N.P. şi V.S. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., inculpaţii A.G., V.S., B.V., N.P., P.A. şi partea civilă, iar în cursul procedurii desfăşurate în faza apelului, Curtea de apel, din oficiu, a invocat necesitatea rezolvării chestiunii de drept sus-menţionate. III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Procedând la examenul de admisibilitate a sesizării, curtea de apel a apreciat că o atare sesizare este admisibilă, deoarece cauza se află spre soluţionare în ultimă instanţă, chestiunea a cărei lămurire se cere este una de drept, iar de soluţionarea ei depinde rezolvarea fondului cauzei. Totodată, problema în discuţie nu a mai fost dezlegată printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii. Instanţa nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la această chestiune de drept ridicată, întrucât ea se circumscrie motivelor invocate de către inculpaţii-apelanţi, asupra cărora instanţa se va pronunţa prin decizie, conform art. 421 raportat la art. 424 din Codul de procedură penală. În jurisprudenţa Curţii de Apel Craiova a fost identificată următoarea hotărâre în care a fost incidentă problema de drept pusă în discuţie, respectiv: Decizia penală nr. 251 din 28 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.932/104/2013, prin care s-au admis apelurile declarate în cauză, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, s-a desfiinţat în totalitate hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. IV. Punctele de vedere ale procurorului şi ale părţilor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Reprezentantul Ministerului Public a considerat că jurisprudenţa invocată de către părţi este total diferită, solicitând să se constate că această hotărâre nu este lovită de o nulitate absolută. Opiniile apărătorilor inculpaţilor, aşa cum rezultă din partea introductivă a încheierii, au fost în sensul că motivarea sentinţei de către o persoană care a fost judecător în speţă, inclusiv la momentul pronunţării, dar care ulterior, înainte de motivare, a fost eliberat din funcţie prin pensionare constituie un motiv de nulitate absolută a sentinţei, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. S-a susţinut că numai o interpretare în sensul desfiinţării, nulităţii unei hotărâri judecătoreşti de condamnare motivate de către o persoană care nu mai avea calitatea de magistrat la momentul motivării acestui act care priveşte în mod evident drepturi fundamentale ale cetăţeanului, deci numai prin desfiinţarea unei asemenea hotărâri suntem în respectarea legislaţiei naţionale, inclusiv referitor la principiul continuităţii completului de judecată. Continuitatea unui complet de judecată nu înseamnă numai înlocuirea sau schimbarea unui magistrat pe parcursul administrării probelor sau la un anume moment înainte de pronunţarea sentinţei, dar şi după pronunţarea acestei sentinţe, pentru că motivarea sentinţei, categoric, intră în obligaţia completului care a ajuns la concluzia condamnării. V. Dispoziţii legale incidente Art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală: "Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunţare, şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier." Art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală care reglementează nulităţile absolute: "Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată;" VI. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale Până în prezent nu a fost pronunţată nicio decizie cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale ce fac obiectul dezlegării chestiunii de drept. VII. Jurisprudenţa naţională în materie Curţile de apel şi instanţele arondate au înaintat hotărâri judecătoreşti referitoare la problema de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate decizii cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării. IX. Opiniile instanţelor judecătoreşti Examinând punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele arondate, în majoritate, acestea au fost în sensul că motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie, prin pensionare, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. La nivelul Curţii de Apel Alba Iulia şi al instanţelor din circumscripţie nu a fost identificată jurisprudenţă în materie. La nivelul Tribunalului Sibiu - Secţia penală, sentinţele au fost motivate de judecătorii care s-au pensionat înainte de emiterea decretului de eliberare din funcţie. Cu privire la chestiunea de drept aflată spre examinare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înregistrată sub nr. 1.818/1/2018 din 5.07.2018, în urma consultării colectivului de judecători din cadrul Secţiei penale a Judecătoriei Sibiu, aceştia şi-au exprimat opinia în sensul că nu reprezintă motiv de nulitate absolută a hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală , situaţia în care motivarea sentinţei penale se face de o persoană care a avut calitate de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, dispoziţiile art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală aplicându-se indiferent de motivul pentru care vreunul dintre membrii completului de judecată a fost împiedicat să semneze hotărârea. În opinia colectivului de judecători din cadrul Secţiei penale a Judecătoriei Sibiu, motivele de nulitate prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală cu privire la compunerea completului se referă la legala compunere a completului de la momentul pronunţării hotărârii, indiferent dacă la momentul redactării motivelor judecătorul se află în imposibilitate să mai semneze hotărârea. La nivelul celorlalte judecătorii circumscrise teritorial Tribunalului Sibiu nu a fost identificată practică judiciară în sensul solicitat. La nivelul Secţiei penale din cadrul Tribunalului Alba nu se deţine jurisprudenţă în acest sens. Punctul de vedere al judecătorilor Secţiei penale din cadrul Tribunalului Alba este în sensul că motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar care nu mai are această calitate în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Magistraţii Secţiei penale a Curţii de Apel Bacău au arătat că opinia unanim exprimată este aceea că redactarea sentinţei de către judecătorul care a pronunţat-o, acesta fiind ulterior pronunţării eliberat din funcţie prin pensionare, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât nu se regăseşte printre cazurile de nulitate absolută prevăzute de lege. Nu a fost identificată jurisprudenţă în materie. Ca urmare a verificărilor efectuate nu s-a identificat la nivelul Curţii de Apel Braşov jurisprudenţă, însă, în urma consultării judecătorilor secţiei penale în legătură cu problema de drept pusă în discuţie, s-a conturat opinia unanimă în sensul că, în ipoteza vizată, nu este incident niciun caz de nulitate absolută. În esenţă, s-a avut în vedere în conturarea acestei opinii argumentul că pensionarea judecătorului ulterior pronunţării sentinţei nu afectează compunerea completului de judecată, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. În altă ordine de idei, art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală nu este o normă care să vizeze compunerea completului de judecată. Judecătorii Secţiei penale a Tribunalului Braşov au apreciat că motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător la momentul pronunţării, dar nu o mai are în momentul redactării considerentelor hotărârii, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută. Judecătoria Zărneşti a comunicat că semnarea hotărârii de către o altă persoană decât aceea care a pronunţat hotărârea nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii, atâta vreme cât judecătorul a participat la dezbatere, a deliberat şi a stabilit principiile directoare ale considerentelor, iar motivarea sentinţei penale a fost efectuată de către persoana care a avut calitate de judecător la momentul pronunţării. În urma consultărilor judecătorilor Secţiei penale din cadrul Tribunalului Covasna, opinia acestora privind chestiunea de drept ce face obiectul dosarului este în sensul că, atunci când motivarea unei hotărâri judecătoreşti este realizată de o persoană care la data motivării nu mai avea calitatea de judecător, pe care o pierduse ca urmare a pensionării, în speţă, devin incidente prevederile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată şi impun casarea cu trimiterea spre rejudecare pentru asigurarea unui proces echitabil şi a dublului grad de jurisdicţie. Conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în Cauza Cerovsek şi Bozicnik contra Sloveniei, pensionarea nu constituie o situaţie excepţională care să justifice îndepărtarea de la principiul nemijlocirii şi motivarea hotărârii de către o altă persoană, câtă vreme data şi faptul pensionării îi erau cunoscute anterior judecătorului cauzei, care ar fi avut posibilitatea de a lua toate măsurile necesare fie pentru finalizarea activităţilor procedurale în cauză, fie pentru implicarea timpurie a unui alt judecător în judecarea acelei cauze. În opinia judecătorilor de la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov s-a arătat că o atare situaţie atrage nulitatea relativă a hotărârii. Opinia majoritară conturată la nivelul secţiilor penale ale Curţii de Apel Bucureşti , Tribunalului Bucureşti şi judecătoriilor din circumscripţia acestuia, Tribunalului Călăraşi, Tribunalului Giurgiu, Tribunalului Ialomiţa şi instanţelor arondate acestuia, Tribunalului Ilfov, Judecătoriei Buftea, Tribunalului Teleorman şi instanţelor arondate acestuia este în sensul că motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie, prin pensionare, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. La nivelul Secţiei penale din cadrul Curţii de Apel Cluj nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă raportat la problema de drept supusă dezlegării. La Curtea de Apel Constanţa şi la instanţele din circumscripţia acesteia nu au fost identificate cauze în care să fi fost analizată problema de drept prezentată de instanţa de trimitere. La nivelul Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi la nivelul instanţelor din circumscripţia sa nu a fost identificată jurisprudenţă în legătură cu problema de drept supusă dezlegării. În legătură cu problema de drept supusă dezbaterii, deşi nu a fost identificată jurisprudenţă, au fost exprimate opinii după cum urmează: Opinia judecătorilor din cadrul Secţiei penale a Curţii de Apel Galaţi este în sensul că motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. Situaţia prezentată nu are legătură cu dispoziţiile privind compunerea completului de judecată. Această compunere vizează faza de judecată şi pronunţarea hotărârii, neputându-se prelungi după acest moment, întrucât completul s-a dezînvestit. Redactarea motivelor care au stat la baza soluţiei revine judecătorului care a pronunţat hotărârea, chiar dacă a intervenit o situaţie obiectivă, respectiv pensionarea sa. Magistraţii Judecătoriei Tecuci au opinat în sensul că motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. La nivelul Judecătoriei Lieşti, magistraţii consideră că dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală şi cele ale art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile în situaţia prezentată. La nivelul Curţii de Apel Iaşi s-a conturat opinia că motivarea sentinţei penale de către judecător după eliberarea sa din funcţie prin pensionare nu se circumscrie dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. La nivelul Curţii de Apel Piteşti nu a fost identificată practică judiciară referitoare la problema de drept. Opinia exprimată, la nivel teoretic, de judecătorii din cadrul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Piteşti este în sensul că: Motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. Raţionamentul juridic este similar ipotezei în care un judecător promovează la instanţa ierarhic superioară sau este transferat la o altă instanţă, dar redactează sentinţele în perioada în care nu mai are calitatea de judecător la instanţa la care a funcţionat. De asemenea, în cazul în care judecătorul care a pronunţat sentinţa a decedat între timp, redactarea acesteia se efectuează de un judecător desemnat de către preşedintele instanţei sau preşedintele secţiei corespunzătoare, aşa cum a fost cazul şi la Judecătoria Piteşti, unde după ce doamna judecător G.L. a decedat, sentinţele pronunţate de aceasta au fost semnate de preşedintele instanţei. Opiniile majorităţii magistraţilor judecători ai Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Ploieşti sunt în sensul că redactarea hotărârii de către judecătorul care a fost eliberat din funcţie prin pensionare nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, sancţiune procesuală prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, putând însă reprezenta o cauză de nulitate relativă. La nivelul Curţii de Apel Oradea şi al instanţelor din circumscripţia acesteia nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti cu privire la problema de drept vizată şi nu s-a formulat un punct de vedere. Curtea de Apel Suceava a comunicat faptul că, în urma verificărilor efectuate la instanţele din circumscripţia acestei curţi de apel, nu a fost identificată practică judiciară relevantă cu privire la problema de drept supusă analizei. Opiniile judecătorilor Secţiei penale a Curţii de Apel Timişoara au fost în sensul că într-o astfel de situaţie motivarea sentinţei de către un judecător care a fost eliberat din funcţie prin pensionare nu constituie motiv de nulitate absolută, în condiţiile în care acesta a făcut parte din completul de judecată în momentul judecării cauzei, în perioada în care îşi desfăşura activitatea la instanţă, iar completul a fost legal constituit. Au fost comunicate şi punctele de vedere transmise de Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Arad şi Tribunalul Timiş, care au opinat în acelaşi sens. Curtea de Apel Târgu Mureş şi instanţele din circumscripţia acesteia nu au pronunţat hotărâri judecătoreşti prin care să se dezlege chestiunea de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistraţii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Luduş nu au formulat puncte de vedere cu privire la problema de drept invocată. Magistraţii Judecătoriei Gheorgheni au opinat că problema de drept nu reprezintă un motiv de nulitate absolută. În opinia magistraţilor Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pensionarea unui judecător reprezintă un caz de împiedicare de a semna motivarea hotărârii, în condiţiile art. 406 alin. (4) din Codul de procedură penală, care nu determină nulitatea hotărârii. X. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost în sensul că, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind chestiunea de drept, pentru următoarele argumente: Examinând problema de drept supusă dezlegării, din perspectiva jurisprudenţei invocate, s-a observat că aceasta presupune a se stabili dacă încălcarea dispoziţiilor legale privind redactarea hotărârii atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în ipoteza concretă în care motivarea s-a realizat de către o persoană care nu mai avea calitatea de judecător la data redactării hotărârii. Problema de drept urmăreşte lămurirea unei chestiuni de ordin procesual ce pune în discuţie incidenţa sancţiunii nulităţii absolute a hotărârii instanţei de fond, prin raportare la o situaţie particulară existentă în cauză, generată de pensionarea judecătorului fondului, ulterior pronunţării soluţiei, dar anterior motivării acesteia. S-a constatat că aspectele invocate vizează o analiză a legalităţii hotărârii judecătoreşti pronunţate de prima instanţă, din punct de vedere procesual. S-a motivat că, în contextul arătat, nu se poate susţine că problema de drept a cărei lămurire se solicită, precum şi dezlegarea ce ar putea fi dată de instanţa supremă acesteia produc consecinţe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, respectiv asupra soluţiei ce ar putea fi dată acţiunii penale/civile de către instanţa de control judiciar care a formulat sesizarea. Pe de altă parte, s-a observat că soluţionarea chestiunii de drept ar oferi o dezlegare unuia dintre motivele de apel formulate de inculpaţi, putând avea ca efect, inclusiv, stabilirea modului de soluţionare a apelurilor declarate (admiterea acestora, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare). De altfel, acesta a fost argumentul invocat de instanţa care a formulat sesizarea pentru a nu-şi expune punctul de vedere asupra problemei de drept, respectiv o posibilă antepronunţare. Mergând pe firul acestui raţionament, dezlegarea ce ar putea fi dată de instanţa supremă problemei de drept semnalate ar putea reprezenta o soluţionare a apelului, ceea ce este inadmisibil în această procedură, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate substitui instanţei de control judiciar. În altă ordine de idei, s-a apreciat că, din perspectiva exigenţelor de ordin formal ale încheierii de sesizare, lipsa punctului de vedere al instanţei care a formulat solicitarea determină, de asemenea, inadmisibilitatea acesteia. XI. Punctul de vedere al specialiştilor cu privire la problema de drept supusă dezlegării În conformitate cu dispoziţiile art. 475 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Universitatea „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti a dat curs solicitării, transmiţând un punct de vedere, în sensul că situaţia ce face obiectul chestiunii de drept nu echivalează cu un motiv de nulitate absolută, întrucât nu se identifică nicio încălcare a unei dispoziţii legale privitoare la compunerea completului de judecată. XII. Jurisprudenţa C.E.D.O. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate decizii relevante asupra problemei de drept analizate. XIII. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul următor: calitatea judecătorului care a soluţionat cauza, la data redactării hotărârii, nu se include în noţiunea de „compunere a completului de judecată“ şi nu intră în sfera de aplicare a nulităţilor absolute. Opinia exprimată s-a întemeiat pe următoarele argumente: a) Nulităţile absolute operează în cazurile expres prevăzute în art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind determinate de încălcarea dispoziţiilor legale enumerate la lit. a)-f) ale textului de lege menţionat. În conformitate cu dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a din Codul de procedură penală, încălcarea dispoziţiilor legale privind compunerea completului de judecată determină aplicarea sancţiunii nulităţii absolute. În principiu, noţiunea de „compunere a completului de judecată“ include: - numărul de judecători care formează completul de judecată, încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează judecarea cauzei în complet format dintr-un singur judecător sau din doi judecători, trei judecători ori cinci judecători fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute; – separarea funcţiilor judiciare, nerespectarea dispoziţiilor legale care atribuie judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau completului de judecată al instanţei funcţia de a soluţiona cauza determinând aplicarea sancţiunii nulităţii absolute; – continuitatea completului de judecată, încălcarea normelor cuprinse în art. 354 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală având drept efect incidenţa sancţiunii nulităţii absolute. Alături de ipotezele menţionate, care implică încălcări ale dispoziţiilor legale în cursul soluţionării cauzei finalizate prin pronunţarea minutei hotărârii, intră în sfera de aplicare a nulităţilor absolute nerespectarea dispoziţiilor pe baza cărora se poate verifica legalitatea compunerii completului de judecată. Sunt incluse în această sferă, de exemplu, dispoziţiile care instituie obligativitatea întocmirii minutei şi semnarea minutei, întrucât nerespectarea lor nu permite verificarea numărului de judecători care au soluţionat cauza, a funcţiei judiciare exercitate sau a continuităţii completului de judecată. Capacitatea funcţională de a judeca sau capacitatea funcţională de a judeca anumite categorii de cauze penale, care implică, în primul rând, existenţa calităţii de judecător la soluţionarea cauzei, este inclusă în noţiunea de „compunere a completului de judecată“, inexistenţa acestei calităţi în cursul soluţionării cauzei, finalizate prin pronunţarea minutei hotărârii, determinând aplicarea sancţiunii nulităţii absolute. Calitatea judecătorului care a soluţionat cauza, la data redactării hotărârii, nu produce efecte asupra compunerii completului de judecată (din perspectiva numărului de judecători, a funcţiei judiciare şi a continuităţii), nu se răsfrânge asupra posibilităţii instanţei de control judiciar de a verifica numărul de judecători care au soluţionat cauza, funcţia judiciară exercitată sau continuitatea completului de judecată şi nu influenţează capacitatea funcţională de a judeca existentă la soluţionarea cauzei. În consecinţă, calitatea membrilor completului de judecată, evaluată la data redactării hotărârii, nu poate fi inclusă în noţiunea de „compunere a completului de judecată“ şi în sfera de aplicare a nulităţilor absolute. Nu în ultimul rând, nulităţile absolute se întemeiază pe ideea de vătămare prezumată juris et de jure. În condiţiile în care nu are aptitudinea de a produce efecte asupra compunerii completului de judecată, în accepţiunea descrisă, calitatea judecătorului care a soluţionat cauza având această calitate, evaluată la data redactării hotărârii, nu poate genera o vătămare, care să fie prezumată juris et de jure. b) Punctul de pornire al chestiunii de drept care formează obiectul sesizării este reprezentat de Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovsek şi Bozicnik împotriva Sloveniei (cererile nr. 68.939/12 şi 68.949/12), definitivă la 7 iunie 2017. Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cerovsek şi Bozicnik împotriva Sloveniei nu priveşte însă chestiunea de drept invocată în dispozitivul încheierii de sesizare. Problema de drept ridicată în cauza menţionată se referă la redactarea (motivarea) hotărârii de către un judecător care nu a soluţionat cauza, iar nu la calitatea judecătorului care a soluţionat cauza, la data la care el însuşi redactează (motivează) hotărârea. Aşa cum se relevă în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 martie 2017, în prezenta cauză, Curţii i se solicită să stabilească dacă reclamanţii au beneficiat de un proces echitabil, în ciuda faptului că motivările soluţiilor (...) nu au fost date de judecătorul care pronunţase soluţiile, ci de alţi judecători, care nu participaseră la proces (paragraful 38). Remarcând faptul că prezenta cauză priveşte un proces desfăşurat în faţa unui judecător profesionist, în complet de judecător unic (paragraful 39), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că judecătorul care a condus procesul, A.K., nu a formulat în scris motivele care au convins-o să ajungă la decizia sa privind vinovăţia reclamanţilor şi la pedepsele aplicate acestora. În plus, în procesele-verbale de şedinţă nu există nicio menţiune referitoare la faptul că aceasta ar fi furnizat o motivare verbală (...). Motivarea scrisă oferită de judecătorii D.K.M şi M.B. (...) a fost redactată post hoc aproximativ trei ani mai târziu (...). (paragraful 41). În continuare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că judecătorii D.K.M. şi M.B. nu au participat la procese în nici un fel şi au elaborat motivarea lor numai pe baza înscrisurilor aflate în dosarele cauzelor. În schimb, soluţia judecătoarei A.K. nu s-a bazat numai pe documente. În special, judecătorul A.K. i-a audiat pe reclamanţi în cursul procesului, a examinat o serie de martori şi probabil că şi-a format o opinie cu privire la credibilitatea acestora. De asemenea, aceasta trebuie să fi efectuat o evaluare a elementelor pretinselor infracţiuni, inclusiv a elementului subiectiv, şi anume intenţia reclamanţilor de a le săvârşi, evaluare pentru realizarea căreia era deosebit de relevantă audierea directă a reclamanţilor (...) (paragraful 42). Prin urmare, (...) observarea de către judecătorul A.K. a comportamentului martorilor şi reclamanţilor, precum şi evaluarea de către aceasta a credibilităţii lor trebuie să fi constituit un element important, dacă nu decisiv, pentru stabilirea faptelor pe care s-au bazat condamnările reclamanţilor. În opinia Curţii, tocmai din acest motiv, aceasta ar fi trebuit să includă observaţiile sale în motivarea scrisă de justificare a soluţiilor (...) (paragraful 43). În paragraful 47, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul reclamanţilor la un proces echitabil a fost încălcat din cauza faptului că judecătorul care a condus procesele acestora nu a redactat o motivare scrisă pentru soluţiile sale. Din considerentele Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cerovsek şi Bozicnik împotriva Sloveniei rezultă, cu claritate, că încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este generată de omisiunea judecătorului care a soluţionat cauza în complet unic de a redacta (motiva) hotărârea. Cauza Cerovsek şi Bozicnik împotriva Sloveniei nu pune însă în discuţie problema calităţii judecătorului care a soluţionat cauza în complet unic, la data la care el însuşi a redactat (motivat) hotărârea, şi, în consecinţă, nu este aplicabilă în cazul prezentei sesizări. În raport cu considerentele expuse, s-a concluzionat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, calitatea judecătorului care a soluţionat cauza, la data redactării hotărârii, nu se include în noţiunea de „compunere a completului de judecată“ şi nu intră în sfera de aplicare a nulităţilor absolute. XIV. Opinia judecătorului-raportor Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2.199/104/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. XV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele: Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării Potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată (...) învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. În raport cu textul legal evocat se constată că admisibilitatea unei sesizări în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este subsumată îndeplinirii cumulative a trei condiţii, respectiv: - completul de judecată care a formulat sesizarea să fi fost învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; – chestiunea de drept care formează obiectul sesizării să nu fi fost dezlegată anterior printr-o hotărâre prealabilă sau să nu formeze obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării. Examinând îndeplinirea acestor condiţii în cauză, se constată că instanţa care a formulat sesizarea este Curtea de Apel Craiova, iar aceasta este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, respectiv apelurile declarate împotriva Sentinţei penale nr. 160 din 28.07.2017 a Tribunalului Olt de către inculpaţi şi partea civilă. Din cuprinsul încheierii instanţei de trimitere a rezultat că obiectul sesizării îl vizează problema de drept: dacă motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, din cuprinsul aceleiaşi încheieri rezultă că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări a fost invocată în cadrul motivelor de apel, susţinându-se că hotărârea a fost redactată de o persoană care nu mai avea calitatea de judecător, întrucât magistratul care a administrat probele şi a participat la dezbaterea fondului cauzei, a pronunţat minuta la data de 28.07.2017, iar la data de 1.08.2017 s-a pensionat, astfel încât nu se cunoaşte cu certitudine cine a redactat hotărârea la data de 22.09.2017. Asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării nu s-a statuat anterior printr-o hotărâre prealabilă şi nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, fiind astfel îndeplinită şi această condiţie de admisibilitate. În ceea ce priveşte condiţia ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluţionarea în fond a cauzei, se constată că aceasta nu este îndeplinită, pentru următoarele considerente: Din conţinutul art. 475 din Codul de procedură penală se desprinde concluzia că pentru admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este necesară îndeplinirea unei duble condiţii, şi anume respectiva chestiune să fie una de drept, iar nu de fapt şi, totodată, de lămurirea ei să depindă soluţionarea pe fond a cauzei respective. Sub un prim aspect se constată că, deşi aparent se face trimitere la regimul juridic al nulităţilor, chestiunea care formează obiectul prezentei sesizări este mai degrabă o împrejurare ce urmează a fi lămurită de instanţa de trimitere, şi anume cine şi în ce condiţii a redactat hotărârea judecătorească apelată în cauză. Totodată, chestiunea care formează obiectul sesizării nu constituie o veritabilă problemă de drept, ci tinde la rezolvarea unei situaţii particulare invocate în speţă, solicitându-se practic Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să răspundă întrebării concrete care dintre nulităţile reglementate de Codul de procedură penală este aplicabilă situaţiei expuse. Sub cel de-al doilea aspect, al condiţiei ca de lămurirea problemei de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, se reţine că în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat, de principiu, asupra înţelesului ce trebuie atribuit sintagmei „problemă de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei“, prin Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014), arătându-se că prin aceasta trebuie să se înţeleagă dezlegarea raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relaţiilor sociale proteguite prin norma de incriminare, inclusiv sub aspectul consecinţelor de natură civilă, şi nu rezolvarea unei cereri incidentale invocate pe parcursul judecării cauzei în ultimă instanţă“, iar prin Decizia nr. 23 din 6 octombrie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 noiembrie 2014) s-a subliniat că „această condiţie de admisibilitate, prin referirea explicită la soluţionarea «pe fond» a cauzei, impune ca dezlegarea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării să fie determinantă pentru rezolvarea acţiunii penale sau a acţiunii civile în procesul penal“. Or, în prezenta cauză, întrebarea ce formează obiectul sesizării nu tinde, aşa cum s-a arătat, la dezlegarea unei veritabile chestiuni de drept, nefiind supus atenţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modul de interpretare şi aplicare a unei norme de drept, ci aplicarea unei norme de drept procesual sau a alteia la o situaţie determinată. De asemenea, problema ce se solicită a fi lămurită nu are înrâurire asupra soluţionării cauzei pe fond, respectiv nu condiţionează în vreun fel modul de rezolvare a acţiunii penale sau a acţiunii civile. Prin urmare, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu întruneşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală referitoare la relaţia de dependenţă dintre lămurirea chestiunii supuse interpretării şi soluţionarea pe fond a cauzei cu care a fost învestită instanţa de trimitere, după cum nu îndeplineşte nici cerinţa existenţei unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărâri prealabile, considerente pentru care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2.199/104/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept: „Dacă motivarea sentinţei penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunţării, dar pe care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală.“ Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CU DELEGAŢIE AL SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător MIRELA SORINA POPESCU Magistrat-asistent, Monica Eugenia Ungureanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
