Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Nagy Attila, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei Haberpursch Remina Ava Dedra, în Dosarul nr. 44/43/2019 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 812D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, precum şi în reprezentarea autoarei excepţiei Haberpursch Remina Ava Dedra. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că textul de lege criticat, precum şi prevederile art. 1.809, 1.816, 1.831 şi 1.832 din Codul civil permit ca o hotărâre judecătorească de evacuare să fie aplicată unei persoane care nu a fost parte în procesul finalizat cu respectiva hotărâre judecătorească. În acest fel, hotărârea judecătorească încalcă dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viaţă intimă şi de familie. Se arată că nu poate fi vorba de un veritabil drept la apărare, în momentul în care există o hotărâre judecătorească de evacuare, pronunţată fără respectarea principiului contradictorialităţii, precum şi a celui referitor la egalitatea de arme. De asemenea, se mai susţine că dreptul de a formula o contestaţie la executare nu reprezintă un veritabil mijloc de apărare, deoarece petenta ar avea calitatea de reclamant, iar nu aceea de pârât. Se mai invocă dispoziţiile art. 435 din Codul de procedură civilă, care prevăd că hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora, precum şi dispoziţiile art. 1.034-1.045 din acelaşi cod, referitoare la evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept. Din acest punct de vedere, se mai arată că prevederile legale criticate nu acoperă toate situaţiile existente în practică, neagă caracterul individual al drepturilor constituţionale şi convenţionale invocate şi nu respectă prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând că aspectele invocate vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a legii. Pe de altă parte, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, neconcordanţa între mai multe texte de lege cuprinse în acte normative diferite nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 15 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 44/43/2019, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepţia a fost invocată de Nagy Attila, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei Haberpursch Remina Ava Dedra, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate potrivit dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală împotriva ordonanţei de clasare, pe temeiul caracterului nejustificat al faptei, într-un dosar ce priveşte săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, în ceea ce priveşte fiica minoră a autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă tratatele internaţionale privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale care au fost ratificate de Parlament şi, în consecinţă, sunt neconstituţionale, în măsura în care permit aplicarea unei hotărâri judecătoreşti de evacuare împotriva unei persoane care nu a fost parte în procesul în care s-a dat hotărârea judecătorească în cauză. 7. Se mai susţine că interpretarea textului de lege criticat, în sensul că hotărârile judecătoreşti care nu conţin numele persoanei evacuate şi care nu au fost obţinute prin parcurgerea unui proces sunt opozabile şi se execută împotriva tuturor persoanelor care locuiesc cu chiriaşul, cu titlu sau fără titlu, încalcă dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile art. 27 din Constituţie referitoare la inviolabilitatea domiciliului. 8. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi ale art. 27 din Constituţie, precum şi celor cuprinse în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care copilul minor al chiriaşului evacuat, ale cărui interese nu au fost analizate în procedura care a dus la obţinerea titlului executoriu, poate fi evacuat, fără a avea posibilitatea să atace în faţa unei instanţe judecătoreşti propria evacuare din domiciliu. Caracterul efectiv al posibilităţii de a se adresa unei instanţe judecătoreşti presupune notificarea în timp util a minorului cu privire la evacuare, pentru a se putea opune acesteia. 9. Se mai apreciază că se poate analiza exhaustiv conflictul de drepturi dintre proprietar şi persoana evacuată prin aplicarea regulilor referitoare la inviolabilitatea domiciliului, care includ necesitatea unor garanţii prevăzute de lege pentru balansarea tuturor drepturilor şi intereselor relevante, inclusiv cele ale minorului, când acesta este persoana evacuată. Aceste reguli sunt deduse din art. 27 din Constituţie şi din art. 8 din Convenţia europeană, aplicabil în baza art. 20 alin. (1) din Constituţie. Astfel, deşi doar părintele are drepturi locative în baza contractului de închiriere, locuinţa constituie şi domiciliul copilului său. Procedura de evacuare constituie, în raport cu fiecare persoană care domiciliază în imobil, o ingerinţă în dreptul la respectarea domiciliului, garantat de art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Korelc împotriva Sloveniei, paragraful 82, Hotărârea din 21 aprilie 2016, pronunţată în Cauza Ivanova şi Cherchezov împotriva Bulgariei, paragraful 49, Hotărârea din 6 noiembrie 2018, pronunţată în Cauza F.J.M. împotriva Regatului Unit, paragrafele 42 şi 43, sau Hotărârea din 16 iulie 2009, pronunţată în Cauza Zehentner împotriva Austriei, paragraful 63. 10. Se mai apreciază că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat, însă dispoziţiile procesual civile referitoare la procedura de evacuare (art. 1.034 şi următoarele din Codul de procedură civilă) nu conţin o prevedere similară, aşa încât, în practică, minorul care nu a avut titlu locativ nu este ascultat. Pe de altă parte, dat fiind faptul că prevederile art. 1.045 din Codul de procedură civilă dispun suspendarea evacuării, dar numai la cererea pârâtului şi cu condiţia consemnării chiriei restante, suspendarea evacuării nu are în vedere nevoile speciale ale copilului pârâtului, care se pot referi la şcolarizarea sau la sănătatea lui. În consecinţă, se apreciază că soluţia legislativă criticată nu asigură copilului minor al chiriaşului evacuat garanţiile respectării dreptului la inviolabilitatea domiciliului. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 133 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora: „Chiriaşul şi persoanele care locuiesc împreună cu acesta nu se pot prevala de dispoziţiile art. 1.831 şi 1.832 din Codul civil pentru a se opune evacuării silite întemeiate pe prevederile art. 1.809 alin. (2) sau alin. (3) ori pe cele ale art. 1.816 alin. (3) din Codul civil.“ Textul de lege criticat face trimitere la dispoziţiile art. 1.831, art. 1.832, art. 1.809 alin. (2) şi (3) şi art. 1.816 alin. (3) din Codul civil, care privesc evacuarea chiriaşului, persoanele care locuiesc împreună cu acesta, expirarea termenului contractului de locaţiune şi, respectiv, denunţarea contractului. 15. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 5 - Dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminării, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile Convenţiei cu privire la drepturile copilului, ale Declaraţiei universale a drepturilor omului, ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au constituit temeiul de drept al hotărârii judecătoreşti de evacuare silită, a cărei executare a format obiectul dosarului aflat pe rolul instanţei. Însă obiectul cauzei deduse soluţionării judecătorului de cameră preliminară îl reprezintă soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare dispuse cu privire la săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu de către executorul judecătoresc. Prin urmare, prevederile legale criticate nu sunt incidente în soluţionarea cauzei, ele fiind direct aplicabile în cadrul soluţionării acţiunii civile, cadru procesual în care o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 71/2011 ar fi produs efecte asupra judecării fondului cauzei, referitor la acţiunea în evacuare. Or, în prezenta cauză, care priveşte plângerea formulată împotriva unei ordonanţe de clasare, emisă în legătură cu săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, o eventuală admitere a prezentei excepţii nu ar avea niciun efect în cadrul judecării acţiunii penale cu care este învestită instanţa. 17. Prin urmare, având în vedere reglementările criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Potrivit jurisprudenţei Curţii (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, paragraful 24), sintagma „legătura cu soluţionarea cauzei“, cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 18. Cu privire la extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate şi la alte dispoziţii legale, realizată prin notele de şedinţă, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, fiind legal sesizată de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. În aceste condiţii, Curtea constată că extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate direct în faţa instanţei de control constituţional nu poate fi reţinută. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Nagy Attila, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei Haberpursch Remina Ava Dedra, în Dosarul nr. 44/43/2019 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
