Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, ale art. 3 alin. (1), ale art. 4, ale art. 5 alin. (1) şi (2), ale art. 6 alin. (1), ale art. 7 alin. (1)-(6), ale art. 8, ale art. 12 alin. (1)-(3), ale art. 13 alin. (1) şi (2), ale art. 14 alin. (2), ale art. 15 şi ale art. 20 pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 43.723/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 299D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată în acest sens că nu se nesocoteşte principiul neretroactivităţii legii, deoarece nu este vorba despre raporturi juridice finalizate, nefiind soluţionată cererea prin care să se stabilească întinderea obligaţiei, iar legea nouă se aplică efectelor viitoare ale unor situaţii juridice născute anterior, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi. Faptul că se stabilesc noi termene în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor trebuie să răspundă şi să verifice hotărârile comisiilor judeţene se înscrie în raţiunea pentru care legea a fost adoptată, aceea de a crea un mecanism prin care să se dea eficienţă acestor măsuri compensatorii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 43.723/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, ale art. 3 alin. (1), ale art. 4, ale art. 5 alin. (1) şi (2), ale art. 6 alin. (1), ale art. 7 alin. (1)-(6), ale art. 8, ale art. 12 alin. (1)-(3), ale art. 13 alin. (1) şi (2), ale art. 14 alin. (2), ale art. 15 şi ale art. 20 pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Eleonora Anghelescu într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtei Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 să emită o nouă hotărâre prin care să soluţioneze cererile formulate de reclamantă în vederea acordării de despăgubiri sau compensaţii în temeiul Legii nr. 290/2003. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie referitoare la principiul neretroactivităţii legii, că, în cazul reclamantei, s-a emis o hotărâre de către Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, prin care s-au acordat despăgubiri pentru o parte din bunurile ce fac obiectul cererii de despăgubiri şi s-a respins cererea pentru restul bunurilor. Printr-o sentinţă definitivă pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost obligată să soluţioneze contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri. Consecutiv, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a admis contestaţiile formulate împotriva hotărârii emise în baza prevederilor Legii nr. 290/2003 şi dosarul aferent hotărârii a fost trimis către Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 spre reanalizare şi emiterea unei noi hotărâri. 6. Se arată că bunurile pentru care au fost acordate despăgubiri prin hotărârea emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au fost evaluate conform Legii nr. 290/2003. Cu toate acestea, prin art. 7 alin. (6) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 se intervine retroactiv asupra valorii bunurilor care au fost deja evaluate conform Legii nr. 290/2003, stabilindu-se alte valori. Totodată, întrucât până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 a fost emisă hotărârea de către Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sub imperiul Legii nr. 290/2003, rezultă că toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Autoarea excepţiei susţine că a dobândit vocaţia la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile solicitate, precum şi pentru recoltele neculese, conform regulilor şi condiţiilor prevăzute de legea sub imperiul căreia a fost emisă hotărârea comisiei locale. Or, prin textele de lege criticate se tinde la modificarea unor situaţii juridice formate anterior, ale căror efecte s-au consumat deja, inclusiv prin emiterea hotărârii în discuţie. 7. Se mai susţine că se încalcă şi art. 16 din Constituţie, întrucât se instituie o diferenţă de tratament între persoanele în cazul cărora a fost emisă deja, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, o decizie a autorităţilor administrative implicate în procesul privind acordarea de despăgubiri şi cele ale căror cereri urmează să se facă potrivit unor reguli noi, diferite, deşi nu există o justificare obiectivă în ce priveşte schimbarea regulilor privind stabilirea valorii şi acordarea despăgubirilor cuvenite pentru bunurile solicitate conform Legii nr. 290/2003. 8. Se critică, totodată, aplicarea retroactivă, în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau chiar în cele deja soluţionate de acestea la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, a prevederilor de lege referitoare la atribuţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a valida/invalida prin decizie hotărârile comisiilor pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 care conţin despăgubirile sau compensaţiile acordate, a prevederilor de lege referitoare la dovada calităţii de moştenitor, a celor referitoare la dovada proprietăţii bunurilor ce fac obiectul cererilor de despăgubiri sau compensaţii şi dovada calităţii de persoană îndreptăţită, precum şi a prevederilor legale privitoare la regulile prin care se stabileşte valoarea despăgubirilor sau compensaţiilor. 9. Se arată că numai o instanţă judecătorească învestită de lege cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti o poate invalida. Or, a recunoaşte competenţa de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la despăgubiri sau compensaţii în temeiul altor reguli şi criterii înseamnă a recunoaşte un control administrativ asupra unei hotărâri judecătoreşti, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie. 10. Se mai susţine că se încalcă şi art. 44 din Constituţie, precum şi principiul securităţii raporturilor juridice şi cel al încrederii legitime, consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat totodată că o decizie administrativă prin care i se recunoaşte părţii interesate dreptul de a primi despăgubiri reprezintă un bun, conform art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. De asemenea, se invocă şi prevederile art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, susţinându-se că se încalcă dreptul la un proces echitabil, prin nesocotirea egalităţii armelor între părţile aflate în litigiu, în cazul în care interpretarea prevederilor de lege criticate ar fi în sensul că noile termene şi condiţii s-ar aplica retroactiv şi litigiilor aflate deja pe rolul instanţelor sau chiar asupra celor deja soluţionate de acestea la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Intervenţia statului într-un litigiu în care el însuşi este implicat ca pârât, prin emiterea unei noi reglementări care îi este net favorabilă, încalcă principiul egalităţii armelor, în detrimentul părţii adverse. În plus, aplicarea în litigiile pendinte a unor norme legale noi care ar conduce la o soluţie diferită de cea previzibilă la introducerea acţiunii contravine principiului neretroactivităţii legii civile, dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Dispoziţiile Legii nr. 164/2014 sancţionează atitudinea persoanelor care au formulat cereri de chemare în judecată în considerarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 290/2003, în vigoare la momentul sesizării instanţelor, obligându-le să se supună noii ordini de drept intervenite ulterior şi anulându-le drepturi câştigate şi născute sub imperiul vechii legi, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil. 12. Se arată că noua reglementare tinde să genereze discriminări între beneficiarii Legii nr. 290/2003, întrucât simpla împrejurare de fapt constând în soluţionarea cu întârziere a cererilor persoanelor îndreptăţite la despăgubiri de către comisiile constituite în cadrul prefecturilor sau a contestaţiilor formulate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de către solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptăţite la despăgubiri sau compensaţii aflate în situaţii identice. 13. Se mai susţine că prevederile de lege criticate sunt neclare şi imprevizibile, putând genera interpretări contradictorii în ce priveşte legea aplicabilă soluţionării cererilor privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii în situaţiile în care s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, nefăcându-se o distincţie clară între cererile în care s-au emis hotărâri de respingere sau de acordare a despăgubirilor şi cele aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene. 14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile criticate nu contravin exigenţelor impuse de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în motivarea criticii de neconstituţionalitate. Faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou asupra modalităţilor de acordare a despăgubirilor nu este de natură a avea caracter retroactiv. Totodată, prin măsurile adoptate, dispoziţiile Legii nr. 164/2014 nu aduc atingere dreptului la acces la justiţie şi nici dreptului de proprietate privată, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, ale art. 3 alin. (1), ale art. 4, ale art. 5 alin. (1) şi (2), ale art. 6 alin. (1), ale art. 7 alin. (1)-(6), ale art. 8, ale art. 12 alin. (1)-(3), ale art. 13 alin. (1) şi (2), ale art. 14 alin. (2), ale art. 15 şi ale art. 20 pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile legale criticate au, în esenţă, următorul conţinut: - art. 1 prevede că sunt îndreptăţiţi la acordarea de despăgubiri/compensaţii cetăţenii români şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi pentru bunurile sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Dovada calităţii de moştenitor se face prin certificatul de moştenitor, prin certificatul de calitate de moştenitor sau prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se atestă această calitate; – art. 2 stabileşte că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, singura măsură compensatorie de care pot beneficia persoanele menţionate este acordarea de despăgubiri băneşti; – art. 3 alin. (1) prevede că dispoziţiile referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014; – art. 4 prevede că cererile aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 se analizează şi se soluţionează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autorităţile competente, acte care pot fi completate cu declaraţii ale martorilor, autentificate; – art. 5 prevede competenţa de stabilire şi modul de calcul al valorii bunurilor pentru care se acordă despăgubiri; – art. 6 alin. (1) reglementează modul de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor de către comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003; – art. 7 consacră competenţa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a analiza dosarele aferente hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, din punctul de vedere al existenţei şi întinderii dreptului la acordarea despăgubirilor, de a valida sau invalida hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi de a stabili, dacă este cazul, valoarea bunurilor neevaluate iniţial; – art. 8 prevede posibilitatea de atacare a deciziilor de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi competenţa secţiilor civile ale tribunalelor de soluţionare a litigiilor privind modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 164/2014; – art. 12 instituie un termen de decădere de 120 de zile în care persoanele care au formulat cereri de acordare de despăgubiri pot completa, cu înscrisuri, dosarele aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti ori la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, termen ce poate fi prelungit pentru o perioadă de 60 de zile; – art. 13 prevede termenele în care comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona, prin hotărâre, cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014; – art. 14 stabileşte că hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti după data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 se validează/se invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor; – art. 15 instituie dreptul persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 şi 14; – art. 20 pct. 1-4 abrogă o serie de articole din Legea nr. 290/2003. 19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracteristicile statului român, art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea normelor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege şi art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi prevederilor art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din aceeaşi convenţie. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile Legii nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare celor formulate în cauza de faţă. Analizând expunerea de motive a Legii nr. 164/2014, Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, dispoziţiile Legii nr. 164/2014 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Sub acest aspect, Curtea a observat că legiuitorul, având în vedere că reglementările anterioare s-au dovedit ineficiente şi nu au permis o reală verificare a existenţei drepturilor pentru care se solicitau despăgubiri, a considerat necesar ca noul act normativ să stabilească o serie de măsuri care să acopere toate situaţiile regăsite în cererile nesoluţionate. Prin urmare, Legea nr. 164/2014 nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din vechea reglementare (Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003) cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptăţite şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Ca atare, dispoziţiile de lege criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, prin care acesta nu refuză plata despăgubirilor stabilite conform Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, ci doar stabileşte anumite măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire (Decizia nr. 298 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016, paragraful 19). 21. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea în acest sens Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). 22. Altfel spus, raportat la cauza de faţă, inegalitatea de tratament juridic invocată prin raportare la acele persoane cărora le-au fost aplicate prevederile Legii nr. 290/1998 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 298 din 12 mai 2016, precitată, paragraful 17). 23. De asemenea, Curtea a constatat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia anterioară ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice şi juridice la respectarea bunurilor, lasă în competenţa statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative concrete şi a procedurii de urmat, necesare în vederea acordării de despăgubiri. În acest sens, Curtea a observat că, prin prevederile de lege criticate, statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 173 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 17 mai 2016, Decizia nr. 248 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, sau Decizia nr. 135 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 17 iunie 2021). 24. Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului să aprecieze întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege (a se vedea Decizia nr. 219 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 14 aprilie 2011). Sub acest aspect, Curtea a observat că în expunerea de motive la Legea nr. 164/2014 se precizează că „măsura compensării băneşti exprimă voinţa legiuitorului de a acorda o reparaţie echitabilă şi corespunde, în primul rând, intereselor persoanelor îndreptăţite. În acelaşi timp, aceasta reprezintă şi singura măsură viabilă şi sustenabilă din punct de vedere economic, din moment ce compensarea cu terenuri nu mai poate fi o alternativă după ce statul român s-a obligat să pună bunurile imobile disponibile, aflate în domeniul public şi privat al statului, la dispoziţia persoanelor îndreptăţite la retrocedare conform Legii nr. 164/2014 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România“ (Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragrafele 19 şi 20). 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eleonora Anghelescu în Dosarul nr. 43.723/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, ale art. 3 alin. (1), ale art. 4, ale art. 5 alin. (1) şi (2), ale art. 6 alin. (1), ale art. 7 alin. (1)-(6), ale art. 8, ale art. 12 alin. (1)-(3), ale art. 13 alin. (1) şi (2), ale art. 14 alin. (2), ale art. 15 şi ale art. 20 pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
