Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi a art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 14 alin. (1), a art. 14 alin. (5), precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii săi de sindicat Cristina Ana Maria Stuparu şi alţii în Dosarul nr. 5.022/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.053D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.089D/2020, nr. 2.079D/2020, nr. 2.112D/2020, nr. 2.197D/2020 şi nr. 2.474D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în ceea ce priveşte sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, ridicată de acelaşi autor în numele şi pentru membrii săi Daniela Eva Tirchineci şi alţii în Dosarul nr. 36.844/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1), a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv textul „structurile centrale ale instituţiilor din“, ridicată de acelaşi autor în numele şi pentru membrii săi Gheorghe Dediu şi alţii şi Cătălin Dan şi alţii în dosarele nr. 1.954/63/2020 şi nr. 2.486/63/2020 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ridicată de acelaşi autor în numele şi pentru membrii săi Dana-Aurelia-Doina State şi alţii în Dosarul nr. 37.856/3/2019* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, ridicată de acelaşi autor în numele şi pentru membrul său Ionuţ Bălinişteanu în Dosarul nr. 14.682/3/2019* al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.089D/2020, nr. 2.079D/2020, nr. 2.112D/2020, nr. 2.197D/2020 şi nr. 2.474D/2020 la Dosarul nr. 1.053D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 14 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.022/62/2019, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1), a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv textul „structurile centrale ale instituţiilor din“. 8. Prin Sentinţa civilă nr. 1.850 din 10 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 36.844/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în ceea ce priveşte sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“. 9. Prin Încheierea din 27 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.954/63/2020, şi prin Încheierea din 2 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.486/63/2020, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1), a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv textul „structurile centrale ale instituţiilor din“. 10. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 37.856/3/2019*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 11. Prin Sentinţa nr. 385 din 21 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 14.682/3/2019*, Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“. 12. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor săi de sindicat Cristina Ana Maria Stuparu şi alţii, Daniela Eva Tirchineci şi alţii, Gheorghe Dediu şi alţii, Dana-Aurelia-Doina State şi alţii, Cătălin Dan şi alţii şi Ionuţ Bălinişteanu în cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi obligativitatea respectării legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 31 privind dreptul la informare şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcţionarilor publici. 14. Astfel, se arată că sintagma „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 nu reglementează diferenţiat categoria poliţiştilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute în alin. (1) al art. 21. Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării dintre funcţionari publici aflaţi în situaţii identice pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferenţieri. 15. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 se arată că naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului ţin de statutul acestei profesii, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea, art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, anterior modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018, prevedea că drepturile salariale ale poliţistului, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordinul ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare faţă de cele stabilite prin lege pentru acordarea compensaţiei. Ordonatorul principal de credite a delegat această competenţă ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deşi normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate şi previzibilitate. Prin urmare, dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 nu îi permit beneficiarului sporurilor să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să îşi reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se astfel art. 1 alin. (4) şi (5), art. 31 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Este invocată, în susţinere, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale. 16. Dispoziţiile criticate, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale poliţiştilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale poliţiştilor se stabilesc numai prin lege. 17. Autorul mai susţine că puterea acordată ministrului de interne de a stabili noi criterii nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferenţiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfăşurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuşi art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 stabileşte sfera personalului şi a activităţilor care justifică acordarea compensaţiei. 18. Prevederile art. 14 alin. (1), în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, şi cele ale art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale pentru aceleaşi motive pentru care sunt contrare Constituţiei şi prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003. Autorul consideră că, începând cu Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituţionale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituţionale. În final, autorul prezentei excepţii solicită Curţii Constituţionale să înlăture „dispoziţiile neconstituţionale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influenţă asupra salarizării poliţiştilor“. 19. Cu referire la art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De pildă, printr-un ordin al ministrului clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaţilor din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajaţii din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiaţi faţă de angajaţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau al inspectoratelor de poliţie judeţene care desfăşoară aceeaşi activitate şi care, astfel, sunt discriminaţi. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi condiţii de muncă, se stabilesc salarii diferenţiate. 20. Prevederile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare standardelor de calitate a legii, pentru următoarele motive: acest text legal stabileşte o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituţii publice. Dar, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră reprezintă instituţii publice şi, ca atare, angajaţii acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Din cauza neclarităţii acestui text, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaţilor celor două instituţii publice anterior evocate. Cu toate acestea, apreciază autorii excepţiei, chiar şi dacă ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare faţă de angajaţii din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferenţierii. În structurile poliţieneşti, funcţiile în care se încadrează poliţiştii sunt diferenţiate după eşalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferenţiere. 21. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 22. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile din Constituţie, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul conţinut: - Art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003: "(1) Poliţiştii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor, investigări, acţiuni şi intervenţie cu un grad ridicat de risc ori în condiţii de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.(2) Unităţile, categoriile de personal şi cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.“;" – Art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor şi/sau activităţilor deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare şi valorificare a informaţiilor sau datelor/situaţiilor/documentelor/ actelor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensaţie de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. (...)(5) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“;" – Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: "Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%." 27. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că majoritatea prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 [printre care se află şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2)] au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din partea a III-a din capitolul VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, reţine că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022 a Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 - prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 -, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, dispoziţiile art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, având în prezent următorul conţinut: „Unităţile, categoriile de personal şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ 28. Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, ale art. 14 alin. (1) şi (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 29. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), (4) şi (5) privind caracterele statului român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 31 privind dreptul la informare şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcţionarilor publici. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, reţinând, în esenţă, că, pentru intervalul 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care, în esenţă, aveau acelaşi conţinut cu cele cuprinse în art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 31. Faţă de datele sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, care sunt anterioare pronunţării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 32. Chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătoreşti conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla spre soluţionare pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, şi Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024). 33. Referitor la dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, Curtea reţine că acţiunile judecătoreşti formulate de autorii prezentelor excepţii de neconstituţionalitate vizează acordarea sporului prevăzut de aceste dispoziţii, dar începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 erau aplicabile. Ca atare, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 sau prin Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, paragraful 52, aspectul că unele soluţii legislative au fost preluate succesiv în legislaţia ulterioară nu determină aplicarea actului normativ primar şi nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare, fapt relevat prin prisma jurisprudenţei Curţii Constituţionale. În aceste condiţii, în mod similar cu soluţia Curţii Constituţionale din deciziile nr. 294 din 17 mai 2022 şi nr. 429 din 29 septembrie 2022, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziţii nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în care aceasta a fost ridicată. 34. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, paragraful 68, Curtea a reţinut că susţinerile autorilor excepţiei din acea cauză - în mod identic cu cele ale autorului excepţiei din prezenta cauză - aduc în discuţie modalităţi de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii. Or, aşa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituţională, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională care are competenţa de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituţionalitate este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă. 35. Referitor la dispoziţiile art. 14 alin. (1)din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, paragraful 69, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, constituie obiectul de reglementare al legii organice, şi, în consecinţă, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii săi de sindicat Cristina Ana Maria Stuparu şi alţii în Dosarul nr. 5.022/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în numele şi pentru membrii săi Daniela Eva Tirchineci şi alţii în Dosarul nr. 36.844/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în numele şi pentru membrii săi Gheorghe Dediu şi alţii şi Cătălin Dan şi alţii în dosarele nr. 1.954/63/2020 şi nr. 2.486/63/2020 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi în numele şi pentru membrii săi Dana-Aurelia-Doina State şi alţii în Dosarul nr. 37.856/3/2019* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, precum şi de acelaşi autor în numele şi pentru membrul său Ionuţ Bălinişteanu în Dosarul nr. 14.682/3/2019* al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
