Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.124/303/2018 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 663D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că aspectele invocate vizează modalitatea de interpretare a textelor de lege criticate. În subsidiar, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.124/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de instanţa judecătorească din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat, între altele, obligarea pârâtei Subcomisia Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să întocmească propunerea de validare a cererii de restituire pentru suprafaţa de teren agricol de 5.150 mp, conform dispozitivului Sentinţei civile nr. 1.908 din 12 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 în Dosarul nr. 10.320/302/2007, obligarea pârâtei Comisia Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să comunice Agenţiei Domeniilor Statului cererea de punere la dispoziţie a terenului prevăzută de art. 13 alin. (2) şi art. 15 din normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, după validarea prin hotărâri a propunerii, a anexei şi a procesului-verbal de delimitare pentru suprafaţa de teren agricol de 5.150 mp, precum şi obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului să predea pe bază de protocol Subcomisiei Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor suprafaţa de teren agricol de 5.150 mp, după executarea obligaţiilor susmenţionate, în vederea eliberării titlului de proprietate şi punerii în posesie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, deşi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 a avut iniţial un scop legitim, în sensul de a proteja interesele tuturor celor care au formulat cerere de restituire, în prezent, această limitare a dreptului de acces la instanţă nu mai este proporţională cu scopul urmărit, în condiţiile în care nu au fost respectate termenele instituite de legiuitor pentru soluţionarea tuturor cererilor aflate în procedura administrativă, prorogarea acestor termene fiind declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017. În consecinţă, instanţa judecătorească apreciază că textul de lege criticat contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, pentru toate persoanele care au formulat cerere de restituire şi cărora nu li s-a soluţionat cererea, prin acordarea posibilităţii de a li se reconstitui dreptul de proprietate pe alt amplasament, chiar dacă nu au fost soluţionate toate cererile anterioare. Se arată că, prin această interpretare, nu se încalcă drepturile persoanelor care au formulat cererile de restituire anterior reclamanţilor, având în vedere că şi ceilalţi petenţi au dreptul să sesizeze instanţa de judecată pentru a li se soluţiona cererea de restituire pe fond, nefiind obligaţi să aştepte soluţionarea cererilor în procedura administrativă. 6. Se mai apreciază că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, cu motivarea că, în Cauza Preda şi alţii împotriva României, în considerentul 129, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea plângerilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca urmare a aplicării legilor de restituire“, însă în considerentul 132 a menţionat că „îşi rezervă totuşi dreptul să examineze, pe viitor, orice acuzaţie de ineficienţă a noului dispozitiv legislativ, întemeiată pe aplicarea concretă a acestuia“. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017, art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au fost declarate ca fiind neconstituţionale, astfel că, în prezent, petenţii care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nesoluţionate de către entităţile învestite de lege, pot formula acţiune judecătorească îndreptată împotriva acestora, pe motivul neemiterii unei hotărâri de validare/invalidare. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 împiedică pronunţarea pe fond de către instanţele de judecată cu privire la toate măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 la care petenţii ar avea dreptul, accesul la justiţie nefiind astfel efectiv şi concret. Se mai invocă, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 şi Decizia nr. 670 din 18 mai 2011, cu referire la principiul accesului liber la justiţie, prin care s-a statuat că acesta trebuie să fie asigurat în mod efectiv şi eficace. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că dreptul de acces liber la justiţie nu se limitează doar la posibilitatea introducerii unei cereri de chemare în judecată, ci include şi dreptul de a beneficia de judecarea şi tranşarea pe fond a litigiului existent în faţa unei instanţe. Se mai invocă, în acelaşi sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este să apere drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii, în acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunţată în Cauza Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, şi Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. 7. Se consideră că, în temeiul textului de lege criticat, soluţionarea cererii reclamanţilor de reconstituire a dreptului de proprietate pe alt amplasament s-ar putea dispune doar dacă sar face dovada că toate cererile de restituire formulate anterior acesteia au fost soluţionate. În aceste condiţii, atribuirea, potrivit textului de lege criticat, a terenurilor doar în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, în condiţiile în care termenele iniţiale stabilite de legiuitor pentru finalizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, ce au fost stabilite în sarcina autorităţilor statului cu atribuţii în soluţionarea cererilor de reconstituire, nu au fost respectate, aspect reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017, încalcă principiul accesului liber la justiţie, dar şi principiul soluţionării cauzei într-un termen rezonabil, invocând cele statuate în acest sens în Decizia Curţii Constituţionale nr. 208 din 25 octombrie 2000. 8. Se mai apreciază că, în ipoteza analizată, principiul accesului liber la justiţie este încălcat ca urmare a faptului că, după Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017, în Legea nr. 165/2013 nu mai pot fi identificate reguli de procedură clare şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, şi aceasta deoarece autorităţile statului cu atribuţii în finalizarea tuturor procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 nu mai sunt ţinute de respectarea unor termene, astfel că ar putea prelungi pe o perioadă nedeterminată procedurile pentru soluţionarea cererilor de reconstituire. În consecinţă, instanţa judecătorească apreciază că, până la soluţionarea cererilor iniţiale de restituire în ordinea formulării lor, reclamanţii din speţa dedusă soluţionării sale nu vor avea acces la o instanţă, procedura nemaifiind clară, iar termenele de soluţionare nu ar putea fi cunoscute de reclamanţi, astfel că eventualul drept la reconstituire al reclamanţilor s-ar putea transforma într-unul iluzoriu. Mai mult, se apreciază că reclamanţii nu ar avea acces nici la măsura reparatorie constând în compensarea prin puncte, dat fiind faptul că, potrivit art. 16 coroborat cu art. 3 pct. 6 din Legea nr. 165/2013, măsura compensării prin puncte se poate dispune numai dacă reconstituirea nu se poate face pe acelaşi amplasament şi nu mai există terenuri disponibile pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, iar pentru verificarea acestui din urmă aspect trebuie fie să se fi soluţionat toate cererile de restituire anterioare cererii reclamanţilor, fie să se fi epuizat terenurile disponibile pentru restituirea pe alt amplasament. 9. Se mai invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, cu motivarea că textul de lege criticat împiedică instanţa judecătorească să se pronunţe pe fondul litigiului dedus soluţionării sale. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.“ Textul de lege criticat face referire la alin. (1) al art. 12, potrivit căruia: „(1) În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice; c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ; d) pe terenurile ocupate de izlazuri.“ 14. Se apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 13 din Legea nr. 165/2013, coroborat cu art. 13 şi 14 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 29 iunie 2013, în situaţia în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, iar la cererea comisiilor judeţene de fond funciar, respectiv a municipiului Bucureşti, Agenţia Domeniilor Statului pune la dispoziţia comisiilor locale de fond funciar terenurile care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate şi predă, prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale de fond funciar şi subcomisiilor municipiului Bucureşti terenurile agricole a căror retrocedare se solicită. 16. Procedura de punere în posesie a proprietarilor intră în sarcina subcomisiilor locale, iar emiterea titlurilor de proprietate revine comisiilor judeţene/Comisiei Municipiului Bucureşti, conform art. 16 din normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013. În ipoteza în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, situaţie similară celei din dosarul aflat pe rolul instanţei judecătoreşti, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar/Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în ordinea reglementată în art. 12 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 165/2013. 17. Anterior atribuirii terenurilor sunt necesare alte operaţiuni administrative, realizate de către comisia locală de inventariere a terenurilor [art. 5 şi art. 6 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 165/2013], care întocmeşte situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, pe fiecare unitate administrativ-teritorială, iar comisia judeţeană de fond funciar/Comisia Municipiului Bucureşti trebuie să centralizeze situaţiile întocmite la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi să le transmită Agenţiei Domeniilor Statului şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. 18. Prin Decizia nr. 44 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care acordau entităţilor administrative un termen pentru a soluţiona cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, termen care fusese succesiv prorogat, ultima prorogare fiind, la data pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, până la 1 ianuarie 2018. Curtea a reţinut, în esenţă, că, date fiind prorogările succesive de soluţionare a cererilor de către comisiile locale de fond funciar, persoanele interesate nu pot avea o previziune exactă a epuizării duratei termenului în care sunt obligate să aştepte soluţionarea pe cale administrativă a cererilor lor, fiind împiedicate a se adresa în mod eficient instanţei judecătoreşti pentru apărarea dreptului lor de proprietate. 19. În prezenta cauză, instanţa judecătorească sesizată cu o cerere de obligare a entităţilor administrative competente la eliberarea titlului de proprietate şi la punerea în posesie pentru o suprafaţă de teren de 5.150 mp a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care prevăd că atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1), cu motivarea, în esenţă, că prevederile legale criticate împiedică pronunţarea pe fond de către instanţele de judecată cu privire la toate măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, deoarece textul de lege criticat instituie atribuirea terenurilor doar în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, astfel încât soluţionarea cererii reclamanţilor din prezenta cauză de reconstituire a dreptului de proprietate pe alt amplasament s-ar putea dispune doar dacă s-ar face dovada că toate cererile de restituire formulate anterior cererii reclamanţilor au fost soluţionate. 20. Or, analizând încheierea de sesizare cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, precum şi cererea de chemare în judecată dedusă soluţionării instanţei, Curtea reţine că prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat obligarea entităţilor administrative competente să valideze întinderea dreptului de proprietate, operaţiune prealabilă atribuirii terenurilor de către comisia locală, în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, potrivit textului de lege criticat în prezenta cauză. Curtea reţine, aşadar, că aceste prevederi legale nu sunt incidente în soluţionarea cauzei, fiind aplicabile în cadrul procedurii administrative de soluţionare a cererilor de către comisiile locale, în ipoteza în care nu mai este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, şi numai după momentul validării întinderii dreptului de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, potrivit art. 12 din Legea nr. 165/2013. 21. Prin urmare, având în vedere reglementările criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Potrivit jurisprudenţei Curţii (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24), sintagma „legătura cu soluţionarea cauzei“, cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de instanţa judecătorească din oficiu în Dosarul nr. 1.124/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
