Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi ale art. 12 alin. (2) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în numele şi pentru membrii săi Luminiţa Birce şi alţii, în Dosarul nr. 30.896/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.040D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.004D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, ale art. 12 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ridicată de acelaşi autor în numele şi pentru membrul său Alexandru Doru Bordoş, în Dosarul nr. 470/3/2019 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.004D/2020 la Dosarul nr. 1.040D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 625 din 7 octombrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Sentinţa civilă nr. 1.896 din 11 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.896/3/2018*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi ale art. 12 alin. (2) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. 8. Prin Încheierea din 27 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 470/3/2019, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, ale art. 12 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. 9. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în numele şi pentru membrii săi Luminiţa Birce şi alţii, precum şi în numele şi pentru membrul său Alexandru Doru Bordoş, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de recalculare a drepturilor salariale şi achitare a diferenţelor dintre drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta prin recalculare. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 încalcă art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie şi principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât salarizarea poliţiştilor ţine de regimul juridic al acestora şi trebuie stabilită, din perspectivă constituţională, prin lege organică, de către Parlament, nu printr-o ordonanţă simplă a Guvernului. Se susţine şi încălcarea art. 115 alin. (1) şi (6) din Constituţie din care rezultă interdicţia de a se reglementa prin ordonanţe simple în domeniul rezervat legii organice, cu observaţia că salarizarea poliţiştilor este un domeniu rezervat legii organice prin dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. 11. Se arată că dispoziţiile criticate au legătură cu cauza întrucât salariile poliţiştilor au fost calculate şi plătite prin luarea în considerare a valorii de referinţă de 197,33 lei, introdusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, fiind evident că această normă a fost ultraactivată, după abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 şi respingerea de către Parlament, prin Legea nr. 49/2012 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. În susţinerea admisibilităţii excepţiei sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011 şi nr. 201 din 7 aprilie 2016. 12. Se mai susţine că prevederile art. 12 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 încalcă principiul securităţii raporturilor juridice prevăzut în art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, deoarece au ultraactivat coeficienţii de ierarhizare şi valoarea de referinţă de „197,33 lei“ din anexa nr. 1, abrogată, la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora abrogarea unei norme are caracter definitiv, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia încălcarea regulilor din Legea nr. 24/2000 atrage încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice. 13. Se arată că sunt incidente, mutatis mutandis, considerentele obligatorii din Decizia Curţii Constituţionale nr. 654 din 17 octombrie 2017, potrivit cărora, deşi trimiterea la alte acte normative este un procedeu legislativ permis, aceasta nu poate viza o normă abrogată. 14. Se mai susţine că, în baza art. 12 alin. (5) şi a art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, coeficienţii de ierarhizare şi valoarea de referinţă din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 au fost ultraactivaţi. 15. Trebuie observat şi că normele succesive ulterioare au amânat aplicarea coeficienţilor şi valorii de referinţă din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv din Legea-cadru nr. 153/2017, ultraactivând coeficienţii şi valoarea de referinţă din legislaţia anterioară Legii-cadru nr. 284/2010. 16. De asemenea, se mai susţine că prevederile art. 12 alin. (2) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, deoarece ultraactivează prevederile abrogate din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi pe cele ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 privind valoarea de referinţă de 197,33 lei. 17. În concluzie, dispoziţiile criticate au blocat calcularea salariilor poliţiştilor prin raportare la salariul minim brut garantat pe ţară, ca valoare de referinţă, şi au menţinut valoarea de referinţă de 197,33 lei. Această diferenţă nejustificată de tratament juridic - prin raportare la salariile demnitarilor, ale personalului din administraţia locală, ale magistraţilor, ale personalului din sănătate şi din învăţământ - conduce la încălcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 41 alin. (4) din Constituţie, precum şi la încălcarea respectării demnităţii poliţiştilor. 18. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din motivările autorului excepţiei de neconstituţionalitate, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, cu modificările ulterioare, şi ale art. II din aceasta, ale art. 12 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, şi ale art. 12 alin. (2) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. 23. Curtea observă că, anterior sesizării sale, prevederile art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 au fost abrogate de art. 48 alin. (1) pct. 9 şi 26 din Legea-cadru nr. 330/2009, iar Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 49/2012 privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012. De asemenea, Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a fost abrogată, la rândul său, prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, Curtea observă că art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 a avut aplicabilitate limitată în timp, în cursul anului 2017. Însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, şi faptul că dispoziţiile legale criticate sunt incidente în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor criticate. Textele de lege criticate punctual au următorul conţinut: - Art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008: "(1) Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referinţă sectorială pentru determinarea soldelor de funcţie şi grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea de referinţă sectorială în raport cu care se calculează salariile funcţionarilor publici cu statut special, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi valoarea de referinţă sectorială în baza căreia se calculează salariile funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referinţă sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.(3) Soldele de funcţie şi de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcţia îndeplinită şi pentru gradul profesional deţinut de funcţionarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) şi (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.;" – Art. 12 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009: „În anul 2010, salariile, soldele şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizaţi coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele la prezenta lege.“; – Art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009: "În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.;" – Art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.“; – Art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;." 24. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind caracterul de stat de drept al statului român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, respectiv obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 41 alin. (4) privind dreptul la muncă, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea numai prin lege organică a statutului funcţionarului public şi art. 115 alin. (1) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor Guvernului. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, excepţia fiind ridicată de acelaşi autor, prin Decizia nr. 625 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 24 iunie 2022. De asemenea, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2008, în ansamblul său, şi ale art. II din aceasta, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 108 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021, Decizia nr. 217 din 30 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 19 iulie 2021, şi Decizia nr. 285 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 iulie 2021). 26. Referitor la criticile ce vizează Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008, la paragraful 22 ale Deciziei nr. 625 din 7 octombrie 2021, precitată, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte reglementarea tuturor aspectelor esenţiale privind naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, acestea constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Or, Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 a avut ca obiect de reglementare, aşa cum reiese din însuşi titlul său, modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, stabilind reguli privind valoarea de referinţă sectorială în raport cu care se calculează salariile acestor funcţionari publici cu statut special. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, constituie, strict şi limitativ, obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, şi Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021). În consecinţă, Curtea a stabilit că dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 şi actul normativ în ansamblul său nu încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) şi nici pe cele ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, impunându-se respingerea criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, inclusiv a celor formulate prin raportare la art. 1 alin. (4) din Constituţie. 27. Referitor la susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie cu privire la limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, Curtea a constatat, la paragraful 24 al Deciziei nr. 625 din 7 octombrie 2021, că invocarea acestor norme din Legea fundamentală nu are relevanţă în cauză, deoarece obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu îl constituie o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, ci o ordonanţă simplă. 28. În ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor art. 12 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, precum şi ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut, la paragraful 26 al Deciziei nr. 625 din 7 octombrie 2021, că aceste prevederi de lege clarifică, pentru perioade determinate, situaţia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice. Astfel, dispoziţiile art. 12 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 prevăd cu claritate că, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi utilizaţi coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, iar dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, obligaţia menţinerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Reţinând că, raportat la raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei, Curtea a observat că, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a urmărit garantarea cuantumului drepturilor salariale şi evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar. 29. Din punctul de vedere al tehnicii de reglementare, Curtea a reţinut că textele de lege criticate nu fac trimitere la acte normative abrogate şi nu au semnificaţia repunerii în vigoare a acestor acte. Modalitatea de reglementare prevăzută de textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost analizate dispoziţii de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate, şi, prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în prezenta cauză. 30. În consecinţă, Curtea a constatat că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul normează un conţinut clar şi predictibil, care întruneşte exigenţele de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componentele referitoare la calitatea legii şi principiul securităţii juridice. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, iar aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“, în numele şi pentru membrii săi Luminiţa Birce şi alţii în Dosarul nr. 30.896/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi în numele şi pentru membrul său Alexandru Doru Bordoş în Dosarul nr. 470/3/2019 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. II din aceasta, ale art. 12 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 12 alin. (2) şi ale art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
