Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Swiso Rent a Car - S.R.L., cu sediul în Ploieşti, în Dosarul nr. 15.977/281/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 123D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că instanţa de contencios constituţional a răspuns unor critici similare, invocate de aceeaşi autoare, într-un alt dosar, prin Decizia nr. 720 din 5 noiembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 15.977/281/2017, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Swiso Rent a Car - S.R.L., cu sediul în Ploieşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţei prin care a fost admisă plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat instituie un tratament discriminatoriu, întrucât sancţiunea pentru fapta de a circula fără peaj valabil este aplicată deţinătorului înscris în certificatul de înmatriculare, în baza datelor furnizate de către Ministerul Afacerilor Interne. În speţă, fapta de a circula pe drumurile publice cu un autovehicul nu îi poate fi atribuită unei persoane juridice, ci doar unei persoane fizice. 6. Se afirmă că agentul constatator, aplicând stricto sensu dispoziţiile criticate, doar a interogat baza de date a Ministerului Afacerilor Interne şi a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Însă baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu este un organism care stabileşte calitatea contravenţională a unei persoane, ci o structură care are evidenţa autovehiculelor înmatriculate în România. 7. Se menţionează că societatea are ca obiect de activitate închirierea de autovehicule, activitate ce se desfăşoară potrivit dispoziţiilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. În acest context, se arată că art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 stabileşte că taxele de parcare, de acces, de drum sunt suportate de chiriaşul autovehiculului. Prin urmare, sancţionarea persoanei înscrise în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne ori de câte ori altcineva circulă cu acel autovehicul fără peaj instituie o prezumţie absolută de vinovăţie în sarcina proprietarului, prezumţie care reprezintă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. 8. În final, se susţine că între dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 şi cele ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 există o contradicţie, având în vedere că art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 stabileşte că taxele de drum, parcare, acces sunt suportate de chiriaş, iar dispoziţiile legale criticate prevăd că sunt sancţionaţi deţinătorii de drept ai autovehiculelor. Totodată, se afirmă că înscrierea chiriaşului din contractul de închiriere în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi, respectiv, în certificatul de înmatriculare este o operaţiune imposibilă, având în vedere că o astfel de ipoteză nu este reglementată. 9. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 sunt constituţionale, întrucât, potrivit art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de trecere revine, în exclusivitate, utilizatorilor români, iar, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, utilizatorii români sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Prin urmare, calitatea de subiect activ al contravenţiei de a circula pe drumurile naţionale fără rovinietă/peaj valabil o are utilizatorul, respectiv persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al vehiculului. Se arată că „utilizator“ poate fi şi persoana care poate folosi, în baza unui drept legal vehiculul (nu numai proprietarul), dar cu condiţia ca aceasta să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare. De asemenea, deţinătorul, respectiv proprietarul autovehiculului sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul, se poate îndrepta printr-o acţiune în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă valabilă. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 14 martie 2018, dispoziţiile legale criticate au fost modificate. Însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 60/2018, avută în vedere de instanţa judecătorească la data soluţionării cauzei, cu următorul cuprins: „În cazul utilizatorilor români, dacă se constată prin intermediul sistemelor de camere video lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, personalul care efectuează controlul conform alin. (2) lit. c) pct. (ii) aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei.“ 14. Curtea observă că alin. (2) lit. c) pct. (ii) din art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, la care fac trimitere dispoziţiile criticate, prevede că, în situaţia contravenţiilor prevăzute la art. 8, constatarea acestora se face de către personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., care efectuează controlul pe reţeaua de drumuri naţionale din România, prin intermediul sistemelor de camere video. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, formulate de aceeaşi autoare, într-un alt dosar, prin Decizia nr. 720 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 21 februarie 2020, excepţia fiind respinsă ca neîntemeiată. 17. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 au ca obiect tarifarea utilizării şi a trecerii pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, pentru diferite categorii de autovehicule şi de proprietari şi utilizatori ai acestora, stabilind acelaşi regim juridic în cadrul fiecărei categorii şi prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcţie de particularităţile acestora (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013). 18. Analizând dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, Curtea a observat că, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b), e), f), j), p) şi q) din acest act normativ, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini; tarif de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.; tariful de trecere reprezintă o anumită sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, şi de tipul vehiculului; rovinieta constituie înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare; peajul reprezintă înregistrarea în format electronic a tarifului de trecere; trecerea reprezintă parcurgerea, o singură dată, într-un sens, a unei distanţe de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, pe care se aplică tariful de trecere. 19. Curtea a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor. 20. Referitor la noţiunea de „utilizator“ reglementată de dispoziţiile ordonanţei, instanţa de contencios constituţional a statuat că, deşi în limbajul comun termenul „utilizator“ poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiţie legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligaţiei de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare, în considerarea faptului că, teoretic, acelaşi autovehicul poate fi folosit, temporar şi succesiv, de mai multe persoane. Or, ar fi avut loc o relativizare a obligaţiei plăţii acestui tarif în ipoteza în care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea plăţii persoanei care era conducător al autovehiculului la momentul depistării acestuia în trafic fără a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătăţirea calităţii reţelei de drumuri naţionale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuţia fiecărui deţinător legal de autovehicule. 21. Totodată, Curtea a statuat că prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate utilizatori este una relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancţionată contravenţional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârşirii contravenţiei, nu întrunea condiţiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi a fi sancţionată în consecinţă. În sensul celor menţionate, Curtea Constituţională sa pronunţat prin mai multe decizii, cum sunt, spre exemplu: Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, Decizia nr. 465 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 250 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013, Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 303 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 31 iulie 2013, şi Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015. 22. Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva unui pretins tratament discriminatoriu, Curtea a reţinut că este neîntemeiată critica potrivit căreia sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei de a deţine rovinietă pentru circulaţia pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii. Curtea a reţinut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine. Totodată, deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă (a se vedea şi Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012). Ca atare, având în vedere critica de neconstituţionalitate formulată, considerentele deciziei menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. 23. Totodată, Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), întrucât, potrivit art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei poate fi atacat în faţa judecătoriei pe a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, iar împotriva acestei hotărâri se poate formula apel, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu ale cărei prevederi se completează Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege“, precum şi din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, Curtea a reţinut că, la solicitarea părţilor sau prin dispoziţia instanţei, se poate administra inclusiv proba cu expertiză, astfel încât susţinerile autoarei excepţiei nu pot fi primite (a se vedea şi Decizia nr. 396 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 23 august 2018). 24. Cu privire la susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia înscrierea chiriaşului din contractul de închiriere în certificatul de înmatriculare este o operaţiune imposibilă, având în vedere că o astfel de ipoteză nu este reglementată, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, paragraful 38, Curtea, analizând o critică identică celei formulate în prezenta cauză, a observat că, potrivit art. 15 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, „La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie şi o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menţionarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi a datelor de identificare ale deţinătorului mandatat.“ Prin urmare, Curtea a observat că există temei juridic în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce au un drept de folosinţă a automobilelor. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. În final, Curtea nu poate reţine nici susţinerea cu privire la existenţa unei presupuse contradicţii între dispoziţiile legale criticate şi cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, întrucât aceste norme, potrivit cărora „În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, clienţii suportă, în afara contractului, costurile carburanţilor consumaţi, taxele de drum, de parcare, de acces, inclusiv costul asigurării pentru daunele produse transportatorului autorizat din cauze imputabile clientului“, constituie temeiul legal în baza căruia societatea îşi poate recupera ulterior sumele plătite cu titlu de tarif de trecere în situaţia în care clienţii nu îşi îndeplinesc obligaţia legală de plată. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Swiso Rent a Car - S.R.L., cu sediul în Ploieşti, în Dosarul nr. 15.977/281/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
