Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 şi 136 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 138/36/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 480D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 481D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 311/36/2018/a1 al aceleiaşi instanţe. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 481D/2019 la Dosarul nr. 480D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 481D/2019 la Dosarul nr. 480D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că judecarea în camera de consiliu a cererilor privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, această reglementare având ca premisă celeritatea soluţionării cauzelor şi administrarea optimă a actului de justiţie, în scopul împiedicării tergiversării judecării cauzei, precum şi al respectării drepturilor procesuale. De asemenea, se apreciază că în soluţionarea acestor incidente procedurale nu se dezbat chestiuni de fond şi nu se pun în discuţie aspecte care să impună contradictorialitatea ori publicitatea cauzei, părţile nefiind prejudiciate. Se mai arată că nu se pune problema unei imprevizibilităţi a normei legale care reglementează competenţa funcţională a instanţei superioare şi comune instanţelor aflate în conflict, textul de lege fiind clar redactat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 20 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 138/36/2018/a1 şi nr. 311/36/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 135 şi 136 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de organizaţia profesională Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, cu sediul în Bucureşti, în cauze având ca obiect soluţionarea unui conflict negativ de competenţă. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că neclaritatea prevederilor legale criticate afectează dreptul la un proces echitabil şi încalcă principiul aplicării prioritare a Convenţiei europene a drepturilor omului în raport cu legea naţională, atunci când în discuţie este o posibilă încălcare a unui drept fundamental. Se arată, în acest sens, că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă, privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, este neconstituţională, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie în componentele sale referitoare la apărare şi contradictorialitate. 9. De asemenea, se susţine că soluţia cuprinsă în dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă „de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135, corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul“, este neclară şi generatoare de confuzie. În acest sens, se arată că problema care apare mai înainte de constatarea conflictului negativ este că, declarânduse necompetentă, instanţa respectivă se desesizează în favoarea celeilalte, adică în favoarea primei instanţe, care devine automat competentă în urma hotărârii inatacabile de declinare de competenţă, în pofida hotărârii proprii de declinare. Se mai arată că, în mod logic, a doua instanţă care şi-a declinat competenţa ar urma să trimită cauza celei dintâi, iar aceasta să constate conflictul negativ generat de existenţa unor hotărâri fără cale de atac şi să trimită cauza instanţei superioare pentru soluţionarea conflictului. 10. Se mai susţine că, în speţă, dosarul cauzei trebuia trimis, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că, pe fondul cauzei, competenţa de soluţionare aparţine secţiei civile a tribunalului, iar nu Curţii de apel. 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că judecarea în camera de consiliu a conflictului negativ de competenţă nu este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale şi pe cele privind drepturile procesuale fundamentale, reglementate de art. 20, 21 şi 24 din Constituţie, cu trimitere la încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la un proces echitabil, întrucât, referitor la competenţa instanţei, părţile au posibilitatea prevăzută de lege de a pune concluzii, în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate, cu prilejul dezbaterilor în faţa instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea pe fond a pricinii, înaintea cărora s-a invocat, succesiv, excepţia de necompetenţă. 12. Se mai apreciază că reglementarea de către legiuitor a judecării anumitor cauze în camera de consiliu şi fără citarea părţilor are ca premisă celeritatea în soluţionarea acelor cauze şi administrarea optimă a actului de justiţie, tocmai în scopul evitării tergiversării judecăţii şi respectării drepturilor procesuale. În cadrul incidentului procedural al conflictului negativ de competenţă nu se dezbat chestiuni de fond ale pricinii şi nu se pun în discuţie alte aspecte care să impună contradictorialitatea ori publicitatea, părţile nefiind prejudiciate în vreun fel în pretenţiile deduse judecăţii, întrucât nu instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă este cea în măsură a proceda la astfel de analiză. 13. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se apreciază că nu se pune o problemă de imprevizibilitate a normei care reglementează competenţa funcţională a instanţei superioare şi comune celor aflate în conflict, abilitată să soluţioneze acest incident procedural, textul de lege fiind clar, iar trimiterea la secţia corespunzătoare ultimei instanţe aflate în conflict constituie o dispoziţie edictată de legiuitor în marja atribuţiilor sale, care nu contravine niciunei norme constituţionale. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 135 - Soluţionarea conflictului de competenţă şi art. 136 - Dispoziţii speciale din Codul de procedură civilă. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiect al acesteia îl constituie prevederile art. 135 alin. (4) şi ale art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: - Art. 135 alin. (4): „(4) Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.“; – Art. 136 alin. (2): „(2) Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) coroborat cu alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă este cea imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, care va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă. 20. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii în privinţa unor soluţii legislative similare, referitoare la judecarea în camera de consiliu, fără citarea părţilor (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 34 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 22 martie 2013), Curtea reţine că dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerităţii procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor, nu contravine art. 21 şi nici art. 24 din Constituţie, soluţia legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranşează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiţie, în vederea soluţionării rapide a conflictului de competenţă, cu scopul judecării procesului în termenul rezonabil, optim şi previzibil, instituit de art. 6 din Codul de procedură civilă. Totodată, potrivit art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, acest text constituţional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate. 21. De altfel, prin Decizia nr. 381 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, constatând constituţionalitatea acestora, cu motivarea, în esenţă, că dispoziţiile legale nu vizează fondul cauzei, ci aspecte care ţin de buna administrare a procesului, iar o asemenea soluţie legislativă este de natură a conduce la soluţionarea cu celeritate a cauzelor şi, implicit, la respectarea cerinţei privind termenul rezonabil. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, criticate de autorul excepţiei din perspectiva lipsei de claritate, Curtea reţine că, potrivit acestor dispoziţii legale, în cazul conflictului ivit între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, acesta se va soluţiona de secţia instanţei imediat superioare şi comune instanţelor aflate în conflict, corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul. Aşadar, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea şi aplicarea lor, dată fiind şi calitatea destinatarilor dispoziţiei legale criticate, respectiv completuri de judecată ale instanţelor judecătoreşti. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a reţinut că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109, citate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47). 24. Aşadar, soluţia legislativă criticată, ce reglementează competenţa instanţei superioare şi comune celor aflate în conflict de a soluţiona conflictul negativ de competenţă, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, legiuitorul acţionând în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată se reglementează prin lege. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de organizaţia profesională Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 138/36/2018/a1 şi nr. 311/36/2018/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 135 alin. (4) şi ale art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
