Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Sindicatul DGMPS Bacău din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bacău în Dosarul nr. 5.812/2/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 703D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor de lege criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 149 din 22 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.812/2/2017, Curtea de Apel Bacău - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Sindicatul DGMPS Bacău din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bacău, în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins acţiunea reclamanţilor privind acordarea de drepturi salariale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale raportat la Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi la art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. În esenţă, se susţine că dezlegarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate, precum şi cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie depăşindu-şi atribuţiile, adăugând la decizia Curţii Constituţionale şi la legile de salarizare. 6. Astfel, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, paragraful 34, Curtea Constituţională a constatat că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare“, care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, „din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică“. Potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. La paragraful 37 din Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea a stabilit că instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale în privinţa stabilirii „nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz“ al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, astfel cum a fost constatat prin decizia sa. 7. Însă, prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional. Or, această decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie interpretează o decizie a Curţii Constituţionale, intrând în contradicţie vădită cu ceea ce a stabilit instanţa constituţională, respectiv că egalizarea la nivel maxim se face în cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică. De altfel, Curtea Constituţională şi-a menţinut jurisprudenţa sa, aşa cum reiese din Decizia nr. 443 din 28 iunie 2018, şi, astfel, intruziunea nejustificată pe care o face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, depăşindu-şi în mod vădit atribuţiile pe care le are, încercând să adauge la o decizie a Curţii Constituţionale, este neconstituţională, limitând accesul la justiţie. 8. Se mai susţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea a preluat doctrina dreptului viu, care produce efecte directe în privinţa determinării conţinutului normativ al normei de referinţă, şi anume Constituţia, iar, în această privinţă, Curtea Constituţională este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a realiza o asemenea interpretare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 276 din 10 mai 2016). 9. De asemenea, se susţine că s-a încălcat şi legea întrucât, prin legile de salarizare, legiuitorul a intenţionat să separe familiile ocupaţionale şi a făcut-o în mod direct, prin dispoziţiile cuprinse la art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile şi alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, precum şi pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt prevăzuţi în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010. Autorii excepţiei arată că anexa nr. I se referă la Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, iar funcţionarii publici de la două instituţii locale (Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi Casa de Asigurări de Sănătate Bacău) sunt salarizaţi potrivit anexei nr. I. 10. Se mai arată că, prin prisma articolelor de lege criticate şi a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul, printro lipsă de reglementare coerentă, lasă posibilitatea naşterii unor conflicte de natură instituţională între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională. Nicăieri nu este prevăzută posibilitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a modifica nu doar interpretarea dată deja de către Curtea Constituţională, ci chiar de a adăuga cu totul la această decizie. În concluzie, se încalcă şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie privind separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale. 11. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 206 din 29 aprilie 2013, prin care s-a declarat neconstituţională dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite. 12. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind principul egalităţii în faţa legii şi se arată că, din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii este identică, în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, atunci şi tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizaţia de încadrare - trebuie să fie acelaşi, nefiind permis, spre exemplu, ca funcţionari publici de acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, încadraţi şi salarizaţi pe aceeaşi grilă din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 284/2010, să aibă indemnizaţii de încadrare şi salarii diferite. 13. În final, se arată că, pe de-o parte, s-au încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii, aceasta presupunând că sunt obligatorii inclusiv pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar, pe de altă parte, Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016. 14. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, dispoziţii introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016, care au următorul cuprins: „În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.“ 19. Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstituţionale. 20. Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit următoarele: „În interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional.“ 21. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind caracterele statului român, principul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul criticat prevede, referitor la salarizarea personalului bugetar, că la egalizarea la nivel maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. 23. Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, precitată, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstituţionale. Prin aceeaşi decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care defineau sintagma „instituţie sau autoritate publică“ drept „acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.“ 24. Ulterior, prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional. 25. Prin urmare, prin decizia la care se raportează autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat alte texte de lege [art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015] decât textul ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate [art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015]. 26. Cu privire la textul legal ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a constatat deja că acesta este neconstituţional, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, precitată. 27. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de data sesizării Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 149 din 22 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, deci ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 este inadmisibilă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Sindicatul DGMPS Bacău din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bacău în Dosarul nr. 5.812/2/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
