Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 506D/2020. 2. La apelul nominal răspunde, pentru Avocatul Poporului, doamna consilier Ileana Frimu, cu împuternicire depusă la dosar. 3. Magistratul-asistent menţionează că Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ a transmis la dosarul cauzei un document în calitate de amicus curiae, prin care susţine excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului. 4. De asemenea precizează că o persoană fizică a transmis la dosar o cerere de intervenţie accesorie în principal, în interesul susţinerilor Avocatului Poporului, şi, în subsidiar, în interes personal. 5. Având cuvântul asupra acestei cereri, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere prevederile de ordin procedural ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 6. Curtea respinge, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată, întrucât aceasta nu este compatibilă cu procedura în faţa Curţii Constituţionale. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Avocatului Poporului. Acesta arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 contravine prevederilor art. 1 alin. (5) coroborate cu art. 141 din Constituţie, deoarece a fost adoptată fără ca Guvernul, în calitate de iniţiator al actului normativ, să fi solicitat avizul Consiliului Economic şi Social. Dispoziţiile art. 141 din Constituţie consacră Consiliului Economic şi Social rolul de organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare. În aplicarea acestor norme fundamentale, Legea nr. 248/2013 prevede, la art. 1 şi 2, obligaţia solicitării avizului Consiliului Economic şi Social asupra proiectelor de acte normative iniţiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputaţilor ori senatorilor în anumite domenii de specialitate, printre care şi relaţiile de muncă [art. 2 alin. (2) lit. c)] şi drepturi şi libertăţi cetăţeneşti [ art. 2 alin. (2) lit. g)]. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 intervine în sfera raporturilor de serviciu ale unor categorii profesionale al căror statut este stabilit prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti şi, respectiv, Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare. Întrucât Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Economic şi Social la adoptarea actului normativ, rezultă că au fost încălcate prevederile constituţionale şi legale mai sus arătate. Se precizează că aceste norme obligă doar la solicitarea avizului, nu şi la obţinerea acestuia, deoarece pasivitatea autorităţilor avizatoare nu poate constitui o piedică în derularea cu celeritate a procedurii de legiferare. Dacă s-ar ignora însă importanţa solicitării avizului Consiliului Economic şi Social în procesul de reglementare a actelor normative, ar însemna că s-ar anihila însăşi existenţa acestuia ca organ cu atribuţii constituţionale şi s-ar crea pericolul legiferării unor soluţii normative arbitrare sau chiar abuzive. În încheiere, solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020, în ansamblul său. 8. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, într-adevăr, domeniul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 cade sub incidenţa domeniilor de specialitate în privinţa cărora, conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 248/2013, Consiliul Economic şi Social are competenţa de a emite avize consultative. Cu toate acestea, prin art. 33^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, introdus prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, Guvernul a reglementat, în condiţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, o derogare temporară de la aplicarea normelor legale referitoare la transparenţa decizională şi dialogul social, limitată la perioada stării de urgenţă şi a stării de asediu. Prin urmare, a fost suspendată inclusiv atribuţia Consiliului Economic şi Social de a emite avize în procedura reglementării actelor normative referitoare la relaţiile de muncă, astfel că nu se poate susţine obligaţia Guvernului de a fi solicitat respectivul aviz consultativ la emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020. Consideră că, în atare circumstanţe, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 139 din 13 martie 2019 nu se pot aplica mutatis mutandis, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Cu Adresa nr. 6.398 din 10 aprilie 2020, Curtea Constituţională a fost sesizată direct de Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 operează modificări asupra unor legi care stabilesc statutul anumitor categorii profesionale, respectiv: Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti şi Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare. Intervenţia legislativă urmăreşte stabilirea unei conduite instituţionale referitoare la gestionarea raporturilor de serviciu ale cadrelor militare în activitate/poliţiştilor/soldaţilor şi gradaţilor profesionişti aflaţi în situaţiile de instituire a stării de urgenţă, a stării de asediu sau a stării de război ori în caz de mobilizare. În concret, actul normativ operează noi reguli aplicabile în situaţiile ante-menţionate cu privire la detaşarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, cum ar fi delegarea poliţistului, fără acordul scris al acestuia, pentru exercitarea altor activităţi decât cele corespunzătoare postului ocupat; detaşarea poliţistului pentru o perioadă de cel mult 12 luni, fără acordul acestuia, stabilirea programului de lucru de către şeful unităţii, aplicarea sancţiunilor disciplinare după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină, în situaţia poliţiştilor etc. 11. Dispoziţiile art. 141 din Constituţie consacră Consiliului Economic şi Social rolul de „organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare.“ Aceste prevederi constituţionale sunt reluate în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, iar potrivit art. 2 alin. (1) din această lege, „Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative iniţiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputaţilor ori senatorilor. Rezultatul acestei consultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative“. Alin. (2) al art. 2 din lege stabileşte domeniile de specialitate ale Consiliului Economic şi Social, printre acestea fiind enumerate relaţiile de muncă [lit. c)] şi drepturi şi libertăţi cetăţeneşti [lit. g)]. 12. Or, studiind Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 şi a rubricii „Informaţii privind avizarea“, se constată că sunt consemnate doar avizele Consiliului Legislativ şi al Consiliului Suprem de Apărare al Ţării. Autorul sesizării subliniază că nu este obligatorie şi obţinerea unui aviz, iar procedura legislativă nu poate fi obstrucţionată de pasivitatea autorităţilor avizatoare, însă rezultă că, în cauză, avizul Consiliului Economic şi Social nu a fost solicitat. 13. Având în vedere faptul că actul normativ criticat intervine asupra regimului disciplinar prestabilit prin Legea nr. 360/2002, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 384/2006 şi Legea nr. 145/2019, rezultă că acesta a legiferat într-un domeniu în care consultarea Consiliului Economic şi Social este obligatorie, potrivit art. 2 din Legea nr. 248/2013 - legea organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare a acestuia. Prin urmare, lipsa solicitării avizului acestuia constituie un viciu de neconstituţionalitate a legii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) coroborate cu art. 141 din Constituţie. 14. În caz contrar, dacă s-ar considera că Parlamentul şi Guvernul pot oricând adopta legi cu ignorarea acestui organ, s-ar anihila însăşi existenţa acestuia ca organ cu atribuţii constituţionale în domeniul „Economiei şi finanţelor publice“, astfel cum este reglementat în titlul IV din Constituţie, care are rolul de a garanta, în cadrul unui proces democratic de legiferare, că legile nu instituie soluţii arbitrare, discreţionare. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Guvernul a transmis punctul său de vedere, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 2.308 din 6 mai 2020, ora 09:58. Se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 a fost adoptată în considerarea situaţiei de fapt existente ca urmare a instituirii prin Decretul nr. 195/2020 a stării de urgenţă pe teritoriul României şi vizează strict raporturile de serviciu al cadrelor militare în activitate/ poliţiştilor/soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, pe durata stării de urgenţă, a stării de asediu sau a stării de război, fără a avea implicaţii asupra altor domenii socio-economice. Astfel cum se arată şi în nota sa de fundamentare, actul normativ acoperă o sferă limitată la categoriile socio-profesionale menţionate de Legea nr. 360/2002, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 384/2006 şi Legea nr. 145/2019 şi prevede măsuri necesare menţinerii unui climat profesional corespunzător situaţiei de excepţie reprezentate de instituirea stării de urgenţă. 17. Criticile de neconstituţionalitate formulate de Avocatul Poporului sunt exclusiv de natură extrinsecă şi vizează lipsa solicitării avizului Consiliului Economic şi Social în procedura adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020, fiind invocate prevederile art. 1 alin. (5) raportat la art. 141 din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 248/2013 şi ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Faţă de acestea, Guvernul arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (deciziile nr. 83/2009, nr. 354/2013, nr. 383/2011), art. 141 din Constituţie se rezumă la a exprima sintetic rolul consultativ al Consiliului Economic şi Social, legiuitorul constituant făcând trimitere la lege pentru detalii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestuia, în timp ce, în cazul avizului Consiliului Legislativ, art. 79 din Legea fundamentală precizează expres atribuţia constituţională a acestuia de a aviza proiectele de acte normative, motiv pentru care lipsa solicitării avizului consultativ al Consiliului Legislativ duce la neconstituţionalitatea legii sau a ordonanţei în ansamblul său. Prin urmare, Guvernul susţine că, în prezenta cauză, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate aduse prin raportare la art. 141 din Constituţie. 18. Cu privire la principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, se arată, plecând de la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 128/2019), că elementele de procedură legislativă precum avizele, a căror consacrare este de rang legal, iar nu constituţional, capătă relevanţă constituţională prin prisma normei fundamentale invocate, această relevanţă fiind condiţionată de contribuţia la realizarea unei legislaţii de calitate, care să asigure realizarea principiului securităţii juridice. 19. Or, faţă de circumstanţele cu totul excepţionale avute în vedere la adoptarea actului normativ criticat, şi anume specificul situaţiei de criză pe fondul răspândirii epidemiei COVID-19, şi prin raportare la obiectul de reglementare limitat strict la gestionarea raporturilor de serviciu ale unor categorii socioprofesionale direct implicate în asigurarea ordinii şi siguranţei publice/situaţiilor de urgenţă, se consideră că existenţa sau inexistenţa avizului Consiliului Economic şi Social nu afectează constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020. 20. Aşa cum a arătat Curtea Constituţională în Decizia nr. 507 din 18 septembrie 2019, se consideră că necesitatea solicitării avizului Consiliului Economic şi Social poate fi apreciată în funcţie de implicaţiile pe care modificările/ completările legislative le au cu privire la legislaţia existentă. Or, actul normativ criticat nu înseamnă un nou cadru în materie, ci realizează ajustările necesare pentru conformarea cu situaţia de urgenţă instituită pe teritoriul României, într-un domeniu precis delimitat. În acest context, impunerea solicitării avizului Consiliului Economic şi Social ar avea un caracter pur formal şi nu ar duce la atingerea dezideratului ante-menţionat, privind realizarea unei legislaţii de calitate (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 139 din 13 martie 2019). Pentru aceste argumente, Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere a Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020. Actul normativ contestat cuprinde şapte articole şi reglementează anumite măsuri aplicabile personalului militar şi poliţiştilor în situaţia instituirii stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, astfel: - Art. I aduce modificări şi completări Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea se aplică pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război şi se referă, în principal, la efectuarea sau întreruperea concediilor cadrelor militare în activitate, la sancţiunile şi procedura disciplinară (care se pot aplica în mod direct sau în urma unei cercetări disciplinare), mutarea cadrelor militare, neaplicarea unor condiţii legate de trecerea în rezervă. – Art. II vizează modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Prin acestea se reglementează în principal: posibilitatea delegării sau detaşării poliţistului fără acordul acestuia, pentru o perioadă de cel mult 12 luni; excepţii de la regimul suspendării de drept a raportului de serviciu dacă a fost instituită carantina; situaţii în care se poate dispune asupra încetării suspendării de drept a raportului de serviciu, cu obligaţia poliţistului de a se prezintă la unitatea în care este încadrat, în cel mai scurt timp posibil; modalităţi de întrerupere sau efectuare a concediilor poliţiştilor; stabilirea programului de lucru al poliţiştilor de către şefii unităţilor acestora, în funcţie de specificul şi necesităţile unităţii; regimul sancţiunilor disciplinare şi procedura aplicabilă constatării acestora (fără consultarea consiliului de disciplină); calea de atac împotriva actului administrativ prin care se aplică sancţiunea pentru abaterile disciplinare. – Art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 vizează modificări şi completări aduse Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea se referă, în esenţă, la: efectuarea sau întreruperea concediilor; regimul sancţiunilor disciplinare şi procedura aplicabilă constatării acestora (în mod direct sau în urma cercetării disciplinare); neaplicarea unor condiţii pentru trecerea în rezervă. – Art. IV introduce un nou alineat, după art. 133 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 30 iulie 2019, cu modificările şi completările ulterioare, text prin care se interzice încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului în anumite condiţii. – Art. V dispune în sensul că pentru cercetarea şi sancţionarea abaterilor disciplinare săvârşite de personalul militar în activitate şi poliţişti pe durata stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020, se aplică prevederile legale în vigoare la data săvârşirii acestora. – Art. VI menţionează că noile prevederi referitoare la detaşarea poliţiştilor se aplică şi detaşărilor aflate în curs la data intrării în vigoare a actului normativ criticat. – Art. VII prevede că poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi cadrelor militare în activitate încadraţi/încadrate în condiţiile art. 6 din Decretul nr. 195/2020, la data expirării termenului pentru care au fost încadraţi/încadrate, le încetează raporturile de serviciu sau, după caz, sunt trecute în rezervă, de drept. Potrivit art. 6 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020, instituţiile din cadrul Sistemului naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională pot angaja fără concurs, la nevoie, pe durată determinată de 6 luni, personal din sursă externă sau cadre care au trecut în rezervă, cărora le-au încetat raporturile de serviciu. 24. În opinia Avocatului Poporului, actul normativ criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, coroborat cu art. 141 - Consiliul Economic şi Social. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a arătat că art. 141 din Constituţie, consacrând rolul Consiliului Economic şi Social de organ consultativ al Parlamentului şi Guvernului, nu impune în mod obligatoriu solicitarea avizului de către subiecţii cu drept de iniţiativă legislativă (Parlamentul şi Guvernul), acesta fiind necesar a fi solicitat numai atunci când conţinutul normativ al actului juridic în cauză se circumscrie domeniului de specialitate prevăzut de legea organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Consiliului Economic şi Social, la care textul fundamental face trimitere în mod expres, respectiv Legea nr. 248/2013. Având în vedere că art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală obligă la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, rezultă că, dacă domeniul de reglementare al unui act normativ se subsumează unuia dintre domeniile de specialitate ale Consiliului Economic şi Social enumerate la art. 2 din Legea nr. 248/2013, atunci iniţiatorul proiectului de lege sau a propunerii legislative are obligaţia solicitării avizului Consiliului Economic şi Social, în caz contrar fiind încălcat art. 141 raportat la art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 681 din 6 noiembrie 2018). 26. Sub aspectul domeniului de reglementare, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 aduce anumite modificări în raportul de serviciu al personalului militar şi poliţiştilor, categorii profesionale reglementate de Legea nr. 360/2002, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 384/2006 şi Legea nr. 145/2019, noile prevederi fiind aplicabile temporar, respectiv pe durata instituirii stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război. În considerarea celor menţionate la paragraful anterior, Curtea reţine că actul normativ criticat se înscrie în sfera domeniilor de specialitate enumerate la art. 2 alin. (2) lit. c) şi g) din Legea nr. 248/2013, respectiv „c) relaţiile de muncă, protecţia socială, politicile salariale şi egalitatea de şanse şi de tratament“ şi „g) drepturi şi libertăţi cetăţeneşti“. 27. Cu privire la obligativitatea, pe perioada stării de asediu sau a stării de urgenţă, a normelor legale referitoare la transparenţa decizională şi dialogul social, Curtea observă, totodată, că prin art. 33^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, introdus de art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020), legiuitorul delegat a dispus în sensul că „Pe perioada stării de asediu sau a stării de urgenţă, normele legale referitoare la transparenţa decizională şi dialogul social nu se aplică în cazul proiectelor de acte normative prin care se stabilesc măsuri aplicabile pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă ori care sunt o consecinţă a instituirii acestor stări“. 28. Textul citat instituie o derogare temporară de la regimul juridic al transparenţei decizionale şi al dialogului social, condiţionată de existenţa stării de stării de asediu sau a stării de urgenţă. Având în vedere prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, potrivit cărora Consiliul Economic şi Social este „instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel naţional dintre organizaţiile patronale, organizaţiile sindicale şi reprezentanţi ai asociaţiilor şi fundaţiilor neguvernamentale ai societăţii civile“, rezultă că expresia realizării dialogului social în materia legiferării se materializează prin solicitarea şi emiterea avizului Consiliului Economic şi Social în cazul adoptării unui act normativ care reglementează într-unul dintre domeniile de specialitate enumerate la art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege. 29. În ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020, Curtea reţine, pe de o parte, că aceasta se încadrează în ipoteza art. 33^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 în sensul că stabileşte măsuri aplicabile pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă ori care sunt o consecinţă a instituirii acestor stări şi, pe de altă parte, că a fost adoptată ulterior Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020. 30. În virtutea principiului aplicării imediate a legii noi, rezultă că Guvernul, adoptând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020, a respectat legislaţia în vigoare aplicabilă normelor legale privind transparenţa decizională şi dialogul social pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, respectiv art. 33^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, în sensul că nu a solicitat avizul Consiliului Economic şi Social. Prin urmare, Curtea nu poate reţine în cauză o contradicţie faţă de prevederile art. 141 raportat la art. 1 alin. (5) din Constituţie, în sensul nerespectării principiului supremaţiei Constituţiei şi a legilor. 31. Totodată, la data adoptării actului normativ criticat în prezenta cauză (31 martie 2020), opera prezumţia de constituţionalitate asupra art. 33^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, text în temeiul căruia Guvernul nu avea obligaţia solicitării avizului Consiliului Economic şi Social. În acelaşi timp, constatarea neconstituţionalităţii acestui text are efecte pentru viitor şi nu poate atrage, în mod retroactiv, şi neconstituţionalitatea unui alt act normativ, edictat ulterior şi sub imperiul său, care nu a făcut altceva decât să îi respecte şi să îi pună în aplicare, la momentul adoptării sale, prevederile sale prezumtiv constituţionale. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, sunt constituţionale în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
