Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Daiana Antonia Rusu în Dosarul nr. 6.145/290/2018 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 269D/2019. 2. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că autoarea excepţiei nu formulează o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci solicită interpretarea textului de lege criticat. În subsidiar, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.145/290/2018, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Excepţia a fost invocată de Daiana Antonia Rusu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind exercitarea autorităţii părinteşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că instituţia delegării temporare a autorităţii părinteşti îşi are originea în prevederile art. 20 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, însă tratatul internaţional are o permisivitate mai mare faţă de legea internă, având în vedere pct. 3 al art. 20 din tratat, care foloseşte sintagma „protecţia poate include, mai ales, (...)“, şi enumeră măsura adopţiei sau a plasamentului ca putând fi luată ca ultimă soluţie, doar în caz de necesitate. De asemenea, se arată că tratatul internaţional nu stabileşte limite cu privire la noţiunea de „familie extinsă“ sau „familie substitutivă“, iar „plasamentul familial“ nu este imperativ. 6. Pe de altă parte, se arată că prevederile art. 20 din Constituţie instituie prioritatea de aplicare a reglementărilor internaţionale mai favorabile, faţă de reglementările interne contrare acestora din urmă, cum este şi cazul Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, faţă de Legea nr. 272/2004. Or, în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată a fost respinsă ca inadmisibilă desemnarea unei persoane care să se ocupe de întreţinerea copilului, pe perioada absenţei părinţilor, dat fiind faptul că aceasta nu făcea parte din „familia extinsă“, potrivit textului de lege criticat. În speţă, părintele care munceşte în străinătate nu mai are nicio rudă în viaţă care să facă parte din familia extinsă, cu excepţia unui frate care, de asemenea, munceşte în străinătate. În acest caz, se susţine că este preferabil ca părintele aflat în această situaţie să poată delega temporar autoritatea părintească unei persoane de încredere, faţă de situaţia plasamentului obligatoriu la un asistent maternal profesionist. 7. Se susţine că textul de lege criticat instituie o discriminare între copiii ai căror părinţi pot delega autoritatea părintească unor persoane din familia extinsă, pe de o parte, şi copiii ai căror părinţi nu au posibilitatea să delege autoritatea părintească unor astfel de persoane, singura alternativă fiind plasamentul la un asistent maternal, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, precum şi dispoziţiilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 8. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că, pentru a interveni protecţia garantată de art. 16 din Constituţie, este necesar ca actul normativ criticat să prevadă anumite drepturi care să fie aplicabile şi persoanei care invocă egalitatea juridică. Or, prevederile legale criticate nu reglementează drepturi în favoarea unei persoane care nu face parte din familia extinsă, astfel că un drept care nu este prevăzut de legea criticată nu poate fi invocat ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, apreciază că neconstituţionalitatea unei legi nu poate fi analizată prin raportare la art. 20 din Constituţie, întrucât acest text constituţional prevede doar prioritatea reglementărilor internaţionale, precum şi modul de interpretare a prevederilor constituţionale, în cazul existenţei unor norme internaţionale mai favorabile, care apără aceleaşi drepturi. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.“ Prevederile legale criticate fac referire la art. 104 din acelaşi act normativ, potrivit cărora: „(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.(2) Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz.(3) Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.(4) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.“" 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 20 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, precum şi cele ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului sau a corespondenţei, cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în temeiul art. 4 lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de „familie extinsă“ cuprinde rudele copilului, până la gradul IV inclusiv, iar potrivit art. 4 lit. d) din acelaşi act normativ, noţiunea de „familie substitutivă“ cuprinde persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 122 din Legea nr. 272/2004, pot primi copii în plasament familiile şi persoanele care au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în România şi care prezintă garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi. Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecţiei copilului, încheiat cu direcţia sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice: activitatea de creştere, îngrijire şi educare a copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la domiciliu; programul de lucru este impus de nevoile copiilor; planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament; în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcţie. Totodată, art. 122 alin. (5) din acelaşi act normativ instituie dispoziţia potrivit căreia condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. 15. Curtea reţine, aşadar, că scopul legii a fost acela de a institui delegarea temporară a autorităţii părinteşti doar către rudele copilului, afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali, aceştia din urmă doar dacă prezintă, în sensul legii, garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi. 16. În aceste condiţii, textul de lege criticat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate vizează în mod exclusiv persoanele enumerate, către care se poate delega temporar autoritatea părintească, iar interpretarea sa, în sensul extinderii şi asupra unor „persoane de încredere, indicate de părintele care urmează să plece la muncă în străinătate“, nu poate avea decât semnificaţia modificării acestui text, dar şi a întregii concepţii legislative referitoare la procedura delegării temporare a autorităţii părinteşti, atribuţie ce excedează însă competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Daiana Antonia Rusu în Dosarul nr. 6.145/290/2018 al Tribunalului Caraş-Severin. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
