Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 13 din anexa B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Andrei-Dorin Băncilă, Ionela-Mariana Ghiugan, Denis-Brînduşa Chiujdea, Luminiţa-Cristina Stoica şi Carmen-Ioana Bălan în Dosarul nr. 883/46/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 494D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, deoarece acestea nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât diferenţele de salarizare invocate de autorii excepţiei provin din aplicarea art. 58 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor referitor la detaşarea judecătorilor şi procurorilor. Cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 883/46/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 13 din anexa B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 şi ale art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenţii-reclamanţi Andrei-Dorin Băncilă, Ionela-Mariana Ghiugan, Denis-Brînduşa Chiujdea, Luminiţa-Cristina Stoica şi Carmen-Ioana Bălan în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins acţiunea reclamanţilor privind acordarea coeficientului de multiplicare 19,00, corespunzător personalului de instruire din cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri (denumită în continuare S.N.G.). 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei susţin că pct. 13 din anexa B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este neconstituţional, în măsura în care se interpretează în sensul că nu permite salarizarea judecătorilor - personal de instruire la S.N.G. - prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 19,00, prevăzut la pct. 13 din anexa A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, prin raportare la art. 16 şi art. 41 alin. (4) din Constituţie. 6. Cât priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, autorii acesteia susţin că acestea sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează în sensul că funcţia de personal de instruire, prevăzută la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, pe care o îndeplineşte, prin detaşare, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, un judecător şi funcţia de personal de instruire pe care o îndeplineşte, în aceleaşi condiţii, un procuror, nu sunt funcţii similare, care să dea loc unei salarizări de acelaşi nivel, în aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi de desfăşurare a activităţii în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă, neconstituţionalitate susţinută prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie. În acest sens, se arată că, deşi, la data detaşării ca personal de instruire al S.N.G., toţi reclamanţii aveau o vechime în magistratură de peste 10 ani, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii/secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de ordonator principal de credite pentru personalul de instruire din cadrul S.N.G. (conform reglementărilor în vigoare la acea dată), a stabilit salarizarea reclamanţilor în funcţie de coeficientul de multiplicare de 17,00, prevăzut de anexa A pct. 19 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, refuzând să aplice coeficientul de multiplicare de 19,00, prevăzut de anexa A pct. 13 la aceeaşi ordonanţă de urgenţă, corespunzător vechimii lor în magistratură, în contextul în care acest din urmă coeficient a fost aplicat pentru calcularea drepturilor salariale ale colegilor lor procurori, aflaţi în aceeaşi situaţie de vechime şi îndeplinind aceeaşi activitate specifică calităţii de personal de instruire propriu al S.N.G. 7. Se mai susţine că interpretarea şi aplicarea pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale au permis ca, în cadrul S.N.G., să existe, aşadar, o discriminare nejustificată de criterii obiective între personalul de instruire detaşat din rândul judecătorilor şi cel detaşat din rândul procurorilor, în condiţii de muncă egale, de studii identice, de vechime în funcţie şi în muncă identice, personalului de instruire procuror aplicându-i-se un regim salarial mai avantajos, prin raportarea la un coeficient de multiplicare superior faţă de cel aplicabil personalului de instruire judecător. Or, potrivit art. 16 din Constituţie persoanele care se află în situaţii juridice identice ori similare trebuie să beneficieze de acelaşi tratament juridic, adică să se bucure de aceleaşi drepturi ori să fie supuse aceloraşi obligaţii cuprinse în actele normative care le reglementează situaţia. În ceea ce priveşte regimul salarizării, unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalităţii de tratament în aplicarea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituţie şi de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Acest principiu de ordine publică exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor, având şi consacrare expresă în art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Dacă felul muncii este acelaşi, dacă cerinţele şi condiţiile de muncă sunt aceleaşi, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferenţierile de salarizare nu se justifică. 8. Se susţine că legiuitorul a dovedit o preocupare constantă în ultimii ani, în domeniul salarizării, pentru a asigura deplina egalitate în drepturi a persoanelor care desfăşoară acelaşi tip de muncă, în aceleaşi condiţii de pregătire şi vechime, inserând dispoziţii în actele normative care au reglementat succesiv domeniul. În acest sens sunt Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, care a înlăturat discriminările salariale neobiective existente în cadrul instituţiilor bugetare, Legea nr. 71/2015 care a introdus art. 3^1 alin. (1) în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prin care a fost consacrat principiul salarizării la nivelul maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, principiu care a reprezentat „o adevărată bornă de referinţă în materia înlăturării inechităţilor şi a discriminărilor salariale şi care urmăreşte înlăturarea discriminărilor de natură salarială“ create prin aplicarea legilor succesive de salarizare pentru personalul bugetar. Tocmai acest principiu al egalităţii în drepturi, manifestat în materia salarizării prin interdicţia stabilirii unei remuneraţii inegale pentru persoane care desfăşoară aceeaşi muncă, în aceleaşi condiţii de pregătire şi vechime, a fost încălcat în cadrul S.N.G., din cauza unei interpretări şi aplicări neconstituţionale a dispoziţiilor care constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Pentru a înlătura acest efect neconstituţional, constând în nerespectarea egalităţii în drepturi între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, se impune constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate, în sensul că trimiterea pe care anexa B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 o face la punctele din anexa A la acelaşi act normativ are în vedere criteriul vechimii în magistratură, iar nu pe cel al funcţiei de judecător/procuror, deoarece, în cazul detaşării, interesează funcţia pe care detaşatul o îndeplineşte în instituţia de detaşare, în speţă, personal de instruire. De asemenea, constatarea neconstituţionalităţii ar face aplicabile, în sensul principiului egalităţii în faţa legilor, dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 71/2015, permiţând să se aprecieze că funcţia de personal de instruire ocupată de un judecător este identică cu funcţia de personal de instruire ocupată de un procuror şi că aceştia trebuie să beneficieze de o remuneraţie egală, în condiţiile în care au aceeaşi vechime în muncă şi în magistratură. 9. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate, având funcţia de judecător, sunt detaşaţi pe o funcţie de personal de instruire (propriu), de specialitate juridică, în cadrul S.N.G., în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 şi al art. 58 din Legea nr. 303/2004. Arată că, deşi funcţia de bază este cea de judecător, pe perioada detaşării, îndeplinesc atribuţiile unei alte funcţii, specifice, respectiv cea de personal de instruire (propriu), de specialitate juridică, în cadrul S.N.G., ale cărei atribuţii specifice sunt expres prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a S.N.G., Statutul personalului de instruire al S.N.G., aprobat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, şi fişele postului, aprobate de directorul S.N.G. 10. Referitor la categoriile de personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul S.N.G., arată că personalul de execuţie este compus din personalul de instruire, funcţionari publici şi personal contractual. Personalul de instruire este format din personalul propriu al S.N.G., recrutat din rândul judecătorilor, procurorilor şi grefierilor cu studii superioare sau al altor specialişti, inclusiv prin detaşare, şi colaboratorii externi/formatori ai S.N.G. Potrivit statelor de funcţii şi de personal ale S.N.G., sunt prevăzute şi funcţiile de personal de instruire judecător/procuror şi personal de instruire grefier. Rezultă, aşadar, din economia dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a S.N.G. şi din statele de funcţii şi de personal ale S.N.G., că funcţia de personal de instruire al S.N.G. reprezintă o funcţie distinctă, diferenţierea, sub aspectul statelor de funcţii, apărând exclusiv în ceea ce priveşte ocuparea acesteia de către un magistrat (judecător sau procuror) sau ocuparea acesteia de către un grefier, diferenţiere cu consecinţe în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale şi a altor drepturi specifice fiecărei categorii de personal, în condiţiile legii. Menţionează, totodată, că nu există, potrivit statelor de funcţii şi personal ale S.N.G., două categorii distincte: personal de instruire judecător şi personal de instruire procuror. Precizează că şi actele normative care s-au succedat în materie au reglementat funcţia de personal de instruire de specialitate juridică al S.N.G. ca o funcţie distinctă, cu drepturi salariale distincte [art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, art. 11 lit. k) din capitolul VIII al Legii-cadru nr. 284/2010, art. 11 lit. j) din capitolul VIII al anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017]. 11. În final, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, care face în mod repetat referire la necesitatea ca între magistraţi (judecători şi procurori) să nu existe diferenţe nejustificate de salarizare, în acest sens fiind paragrafele 21, 29, 30 şi 34 din decizia sus-menţionată, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 818-821 din 3 iulie 2008. 12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu pot conduce, prin ele însele, la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, apreciază că nu se pune problema încălcării principiului „la muncă egală, salariu egal“ prin stabilirea de către legiuitor a unor tratamente juridice diferite pentru categorii profesionale distincte. Sub acest aspect, este de observat faptul că în anexa A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, la pct. 13 este menţionată funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, coeficientul de multiplicare fiind 19, iar la pct. 19 este menţionată funcţia de judecător cu grad de curte de apel/procuror cu grad de parchet de pe lângă curte de apel, coeficientul de multiplicare fiind 17. Este evident deci că pentru toţi coeficienţii de multiplicare de la pct. 19, 24, 28-31 din anexa A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, legiuitorul a prevăzut expres atât funcţia de judecător, cât şi pe cea de procuror, în timp ce la pct. 13 din aceeaşi anexă, în considerarea specificului fiecărei funcţii de execuţie, au fost prevăzuţi doar procurorii, întrucât numai aceştia pot dobândi gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în timp ce, de lege lata, judecătorii pot dobândi maxim gradul de judecător de curte de apel (nefiind posibilă, de lege lata, obţinerea doar a gradului profesional de judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a fi numiţi efectiv judecători la instanţa supremă). Or, categoria profesională similară cu cea a judecătorilor cu grad de curte de apel fiind cea a procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curtea de apel (iar nu cu grad de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), se constată că între aceste două categorii legiuitorul nu a instituit nicio diferenţă de coeficient. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile lit. B pct. 13 din anexa (iar nu pct. 13 din anexa B) la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: - Lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 („Indemnizaţiile judecătorilor, procurorilor şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“): "Coeficienţii de multiplicare pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru personalul de specialitate din Şcoala Naţională de Grefieri.
┌────┬────────────────┬────────────────┐
│Nr. │Funcţia │Coeficient de │
│crt.│ │multiplicare │
├────┼────────────────┼────────────────┤
│ │Personal de │Coeficientul de │
│ │instruire de │multiplicare │
│13. │specialitate │prevăzut la lit.│
│ │juridică la │A nr. crt. 13, │
│ │Şcoala Naţională│19, 24, 28-31 │
│ │de Grefieri │ │
└────┴────────────────┴────────────────┘
" 17. Coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la lit. A nr. crt. 13, 19, 24, 28-31, la care face trimitere pct. 13 lit. B din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, sunt următorii: 19,00 - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (pct. 13 lit. A din anexă); 17,00 - judecător/procuror la curte de apel/parchet de pe lângă curte de apel (pct. 19 lit. A din anexă); 15,00 - judecător/procuror la tribunale, tribunale specializate/parchete de pe lângă tribunale şi tribunale specializate (pct. 24 lit. A din anexă);13,50 - judecător/procuror la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii peste 3 ani vechime (pct. 28 lit. A din anexă); 9,00 - judecător/procuror la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii, 2-3 ani vechime (pct. 29 lit. A din anexă); 8,00 - judecător/procuror/auditor de justiţie la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii, 1-2 ani vechime (pct. 30 lit. A din anexă); 7,00 - judecător/procuror/auditor de justiţie la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii, 0-1 an vechime (pct. 31 lit. A din anexă). 18. Dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au următorul conţinut: „(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (1^1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.“ 19. Curtea constată că anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 a fost abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Totodată, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au fost abrogate prin art. 44 pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă că aceste dispoziţii sunt aplicabile în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată. 20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi art. 41 alin. (4), potrivit căruia la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 fac parte din actul normativ care reglementează salarizarea şi alte drepturi ale personalului din justiţie şi stabilesc coeficienţii de multiplicare pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru personalul de specialitate din Şcoala Naţională de Grefieri. 22. Potrivit anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, coeficientul de multiplicare maxim aplicabil procurorilor este 19,00 pentru procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar cel maxim aplicabil judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este 23,00. De asemenea, coeficientul de multiplicare este 17,00 pentru judecătorul de curte de apel. Analizând grila coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la pct. A al anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, Curtea reţine că legiuitorul a stabilit aceleaşi valori ale coeficientului de multiplicare aplicabile atât procurorilor, cât şi judecătorilor de la judecătorii şi parchetele de lângă judecătorii, tribunale sau parchetele de pe lângă tribunale şi curţi de apel sau parchetele de pe lângă curţi de apel. Însă, în ceea ce priveşte judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, coeficienţii de multiplicare stabiliţi de legiuitor sunt diferiţi, respectiv 23,00 şi 19,00. 23. Referitor la obţinerea gradului profesional, Curtea reţine că judecătorii şi procurorii pot promova atât efectiv la instanţe/parchete în gradul profesional imediat superior, cât şi pe loc, ambele tipuri de promovare având loc prin concurs. Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor capitolului V: Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere al Legii nr. 303/2004, se deduce că, în timp ce procurorii pot promova pe loc până la gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face numai efectiv. 24. Cât priveşte S.N.G., Curtea observă că aceasta este reglementată în capitolul III - Şcoala Naţională de Grefieri din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. Potrivit art. 17 din acest act normativ, organizarea şi funcţionarea S.N.G. se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. 25. Referitor la statutul personalului de instruire al S.N.G., Curtea observă că, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, personalul de instruire al S.N.G. este numit de Consiliul Superior al Magistraturii dintre judecători sau procurori, grefieri cu studii superioare ori alţi specialişti, iar, în conformitate cu art. 18 alin. (2) din acelaşi act normativ, personalul de instruire al S.N.G. poate fi numit de Consiliul Superior al Magistraturii şi prin detaşare în cadrul S.N.G., în condiţiile legii. În ceea ce priveşte salarizarea personalului de instruire, art. 19 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că aceasta se face potrivit legii de salarizare a personalului din cadrul organelor autorităţii judecătoreşti. 26. Referitor la statutul judecătorilor şi procurorilor detaşaţi, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevede următoarele: „În perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat. Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este detaşat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta îşi păstrează indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte drepturi băneşti.“ 27. Curtea reţine că, în cauză, principalele critici ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează următoarele: pct. 13 lit. B din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este neconstituţional în măsura în care se interpretează în sensul că nu permite salarizarea judecătorilor - personal de instruire la S.N.G. - prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 19,00, prevăzut la pct. 13 lit. A din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, neconstituţionalitate susţinută prin raportare la art. 16 şi art. 41 alin. (4) din Constituţie; dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează în sensul că funcţia de personal de instruire, prevăzută la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, pe care o îndeplineşte, prin detaşare, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, un judecător şi funcţia de personal de instruire pe care o îndeplineşte, în aceleaşi condiţii, un procuror, nu sunt funcţii similare, care să dea loc unei salarizări de acelaşi nivel, în aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi de desfăşurare a activităţii în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă, neconstituţionalitate susţinută prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie. 28. În jurisprudenţa sa referitoare la principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 29. De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). 30. Având în vedere reglementările aplicabile personalului de instruire din S.N.G., Curtea constată că diferenţele de salarizare existente în cadrul acestei categorii de personal provin din diferenţele de grad profesional dobândit de judecătorul/procurorul detaşat în funcţia de personal de instruire la S.N.G. Astfel, diferenţele dintre indemnizaţia corespunzătoare funcţiei de personal de instruire pe care o îndeplineşte, prin detaşare, un judecător şi aceeaşi funcţie de personal de instruire pe care o îndeplineşte, prin detaşare, un procuror, cu aceeaşi vechime - provin din calitatea de judecător cu grad de curte de apel, pe de-o parte, şi cea de procuror cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, calităţi pentru care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 a reglementat coeficienţi de multiplicare diferiţi, în funcţie de gradul profesional dobândit, ceea ce nu contravine principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie şi dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiu care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. 31. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este neîntemeiată. 32. Referitor la criticile privind dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Curtea reţine că, potrivit art. 18 din Legea nr. 567/2004, funcţia pe care o îndeplinesc judecătorii/procurorii detaşaţi la S.N.G. este cea de personal de instruire în cadrul S.N.G., fără ca legiuitorul să distingă între calitatea de judecător sau procuror. 33. Potrivit textelor de lege criticate - art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 -, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie publică pe funcţii de acelaşi fel, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia publică, iar prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării. 34. Analizând susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate cu referire la art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Curtea constată că se solicită instanţei de contencios constituţional interpretarea acestor texte de lege, în sensul aplicării lor la situaţia concretă din speţă. Or, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, aspectele invocate vizează aplicarea textelor de lege criticate la o situaţie concretă, ceea ce intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituţionale prevederile actelor care încalcă prevederile sau principiile Constituţiei, astfel încât o problemă de interpretare şi aplicare a legii pe fondul cauzei deduse judecăţii instanţei judecătoreşti nu intră în sfera controlului de constituţionalitate. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei-Dorin Băncilă, Ionela-Mariana Ghiugan, Denis-Brînduşa Chiujdea, Luminiţa-Cristina Stoica şi Carmen-Ioana Bălan în Dosarul nr. 883/46/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
