Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Amadeus Production - S.R.L. din Giurgiu în Dosarul nr. 6.329/315/2014 al Judecătoriei Giurgiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 255D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Daniel Ene, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, doamna consilier juridic Daniel Hudelcu, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece textele sunt abrogate şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că a invocat excepţia în raport cu art. 44 alin. (9) din Constituţie şi, faţă de conţinutul normativ al prevederilor criticate, în analiza constituţionalităţii textului criticat trebuie avute în vedere elementele materiale (obiective şi subiective) ale contravenţiilor prevăzute de art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009. Din punct de vedere material, consideră că aceste contravenţii constau în nedeclararea operaţiunilor economice de producţie, de vânzare şi comercializare a maşinilor de joc în termen de 15 zile de la înregistrare lor în contabilitate. Ca urmare, se impune a se observa că nu operaţiunile de vânzare-cumpărare în sine sunt ilicite prin ele însele, ci operaţiunea de nedeclarare la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc în termen de 15 zile de la înregistrare în contabilitate. 5. În continuare, arată că, în speţa de faţă, aceste operaţiuni economice au fost licite - au fost realizate de către o persoană care avea astfel de abilităţi înscrise în actul constitutiv, au fost înregistrate în contabilitate, s-au plătit taxele şi impozitele aferente. Rezultă că, din punct de vedere subiectiv, fapta respectivă - nedeclarare la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc în termen de 15 zile de la înregistrare în contabilitate a maşinilor de joc - a fost săvârşită din culpă, şi nu cu intenţie, fiind evident că aceste bunuri nu au fost destinate săvârşirii contravenţiei, ci pur şi simplu s-a omis comunicarea/declararea către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc. Aşadar, fapta constă într-o omisiune, astfel că nu se poate susţine că aceste bunuri ar fi fost folosite în scopul producerii contravenţiei respective; nu se poate susţine nici că aceste bunuri au rezultat din săvârşirea unei contravenţii; nefiind destinate şi folosite sau nefiind rezultate din săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, textul art. 22 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă este neconstituţional, prin raportare atât la situaţia concretă a speţei, cât şi la prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie. Cu privire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011 şi Decizia nr. 501 din 5 decembrie 2013, arată că analiza textului criticat s-a făcut prin prisma altor considerente, distincte de situaţia concretă a cauzei. Astfel, prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, nu s-ar contraveni jurisprudenţei anterioare sau jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la monopolul instituit în cazul jocurilor de noroc. 6. Având cuvântul, reprezentantul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie. În ceea ce priveşte textul criticat arată că legiuitorul a avut în vedere tocmai sancţionarea omisiunii agenţilor economici care desfăşoară activităţi în materia jocurilor de noroc de a declara, la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, toate mijloacele de joc, respectiv operaţiunile efectuate de operatorul economic pe teritoriul României, în funcţie de specificul fiecăreia. Nedeclararea în termenul stabilit de lege a operaţiunilor prevăzute de acest cadru normativ, prevăzute la art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, este apreciată de legiuitor ca fiind contravenţie. Astfel, mijloacele de joc şi/sau sumele aferente provenite din aceste operaţiuni economice, în condiţiile art. 20 coroborat cu art. 22 din ordonanţa de urgenţă menţionată, pot fi confiscate. Ca atare, dispoziţiile criticate nu aduc atingere art. 44 alin. (9) din Constituţie, actele normative în materie fiind în concordanţă cu Legea fundamentală şi cu precădere „menţiunea cu privire la deţinerea, folosirea şi rezultatul din infracţiuni sau contravenţii se confiscă“. 7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, deoarece autoarea acesteia, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, solicită instanţei de contencios constituţional să analizeze, în concret, raportat la situaţia particulară a cauzei, dacă bunurile respective au fost folosite, destinate sau au rezultat din săvârşirea unei contravenţii. Or, aceste aspecte excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind atributul instanţei de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 11 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.329/315/2014, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Amadeus Production - S.R.L. din Giurgiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, respectiv pentru nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (4) din acest act normativ. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 22 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 sunt neconstituţionale în privinţa trimiterilor la contravenţiile prevăzute la art. 20 alin. (1), (2), (4) şi (5) din acelaşi act normativ, deoarece, în speţă, mijloacele de joc respective şi/sau sumele provenite în urma comercializării acestora nu au fost destinate, folosite sau rezultate din contravenţie, ci au făcut obiectul unor operaţiuni legale care, însă, nu au fost declarate. Astfel, din împrejurările cauzei şi atitudinea reprezentanţilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că nu s-a urmărit producerea contravenţiei, fiind evident că aceste bunuri nu au fost destinate săvârşirii contravenţiei, omiţându-se doar comunicarea/declararea către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc; aceste bunuri nu au rezultat din fapte contravenţionale, omisiunea declarării lor la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc fiind ulterioară înregistrării acestora în documentele contabile. 10. În acest context arată că elementul material al acestor tipuri de contravenţii constă în nerespectarea obligaţiilor de declarare a producţiei, a vânzării sau a cumpărării mijloacelor de joc. Astfel, nu operaţiunile în sine de producţie, vânzare sau cumpărare sunt cele incriminate, ci nedeclararea acestora. Or, nedeclararea nu presupune folosirea/utilizarea unui mijloc de joc, ci doar intenţia de a nu respecta ori necunoaşterea obligaţiei de a declara aceste operaţiuni juridice, iar, în mod asemănător, nedeclararea producţiei, vânzării sau cumpărării nu are ca rezultat maşini de joc sau sume de bani. O maşină de joc nu este destinată nedeclarării producţiei, vânzării, cumpărării, ci industriei de divertisment. Ca atare, maşinile de joc sau sumele de bani rezultate din vânzarea-cumpărarea acestora nu sunt destinate nedeclarării operaţiunilor de producţie, vânzare sau cumpărare şi, pe cale de consecinţă, nu sunt bunuri supuse confiscării. 11. În final, arată că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, însă instanţa de contencios constituţional nu a analizat dacă bunurile confiscate au fost destinate, folosite sau au rezultat din săvârşirea contravenţiei, astfel cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie; în speţă, fiind un alt element material, se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Judecătoria Giurgiu opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, care au următorul cuprins: „Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 20 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc respective şi/sau sumele provenite din operaţiunile economice aferente, după caz, se confiscă“. 18. Dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 la care fac trimitere prevederile criticate şi care au incidenţă în prezenta cauză, respectiv art. 20 alin. (4), au următorul cuprins: „(4) Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligaţi să declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei Oficiului, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia“. 19. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (9), potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii“. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu prevederi constituţionale similare [art. 44 alin. (3), (8) şi alin. (9) din Constituţie], sens în care este Decizia nr. 501 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, şi dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, la care trimit prevederile criticate, au fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 21. Astfel, Curtea a reţinut că, în materia jocurilor de noroc, trebuie luată în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii, prevăzute de art. 49 CE. Astfel, prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune. Totodată, Curtea a fixat criteriile pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu. Instanţa europeană a decis că obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori. Curtea a precizat că o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar. Totodată, prin Hotărârea din 6 martie 2007, pronunţată în cauzele conexate C-338/04, C359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, Curtea a statuat că este de competenţa instanţelor de trimitere să verifice dacă, în măsura în care limitează numărul operatorilor care acţionează în sectorul jocurilor de noroc, reglementarea naţională răspunde cu adevărat obiectivului de prevenire a exploatării activităţilor din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase. Trebuie diferenţiat, pe de o parte, între obiectivul ce vizează reducerea ocaziilor de joc şi, pe de altă parte, în măsura în care jocurile de noroc sunt autorizate, obiectivul ce vizează lupta împotriva criminalităţii. Astfel, prin Hotărârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional şi Bwin International, C-42/07, Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general. Statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea trebuie ca restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2007, pronunţată în cauzele conexate C-338/04, C359/04 şi C-360/04, Massimiliano Placanica şi alţii, paragraful 48, precitată) (a se vedea Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, precitată, şi Decizia nr. 135 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015). 22. De asemenea, Curtea a observat că piaţa jocurilor de noroc este o piaţă restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de exploatare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009. De asemenea, Curtea a constatat că, în domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat -, statul poate adopta condiţiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum şi pentru a asigura un control eficient al acestei activităţi în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului ( a se vedea Decizia nr. 973 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013). 23. Ca atare, prin Decizia nr. 501 din 5 decembrie 2013, precitată, Curtea a constatat că impunerea în sarcina operatorilor economici care vând sau cumpără mijloace de joc de a declara mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea operaţiunii de vânzare-cumpărare, se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune reguli de disciplină economică, cu atât mai mult cu cât activitatea în cauză este monopol de stat, neputând fi, astfel, reţinută încălcarea textelor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuţiile financiare. 24. Totodată, Curtea, în jurisprudenţa sa, a observat că accesul liber al persoanei la o activitate economică nu înlătură obligaţia comerciantului de a se conforma regulilor de comerţ şi, de asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a sancţiunii confiscării mărfurilor, produselor sau sumelor de bani destinate desfăşurării unor activităţi comerciale ilicite (în acest sens fiind şi Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005). 25. De asemenea, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005, Curtea a reţinut că prin săvârşirea unei contravenţii se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumţiei generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiţii, inclusiv când legea este încălcată. Interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii potrivit alin. (9) din Legea fundamentală. Prin însăşi săvârşirea contravenţiei, autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecinţa firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituţie, a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. 26. Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, precum şi Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003). 27. Ca atare, având în vedere cele prezentate mai sus, care îşi menţin valabilitatea mutatis mutandis şi în prezenta cauză, cu precădere cele referitoare la marja de apreciere a statelor în ceea ce priveşte legislaţia în materia jocurilor de noroc, Curtea reţine că este firesc ca, în funcţie natura şi intensitatea faptei, Guvernul, acţionând în calitate de legiuitor delegat, dar şi Parlamentul să aibă posibilitatea de a reglementa anumite contravenţii şi sancţiuni în această materie, inclusiv cu privire la măsura complementară a confiscării, după caz, care constituie o transpunere a dispoziţiilor art. 44 alin. (9) din Constituţie la nivel infraconstituţional, şi nu o încălcare a acestora. 28. Astfel, Curtea constată că prevederile art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, care stabilesc atât o sancţiune principală pentru operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc şi nu declară mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia, respectiv amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, cât şi o sancţiune contravenţională complementară, după caz, constând în confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, respectiv confiscarea mijloacele de joc respective şi/sau sumele provenite din operaţiunile economice aferente, dau expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza finală, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, respectiv celor ale art. 44 alin. (9), care prevăd că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. În acest context, Curtea are în vedere şi jurisprudenţa sa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor ce instituie sancţiunile contravenţionale complementare din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, în special referitoare la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, în raport cu prevederile constituţionale cu privire la dreptul de proprietate privată, spre exemplu Decizia nr. 1.233 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2008. 29. În ceea ce priveşte celelalte susţineri şi precizări ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea sunt chestiuni ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, în concret, la speţa dedusă judecăţii, fiind atributul instanţelor de judecată, şi nu intră în sfera contenciosului constituţional. Astfel, este în competenţa instanţelor de judecată să stabilească în ce măsură faptele reţinute în sarcina autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cad sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (2) teza a doua coroborate cu art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 şi dacă sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de legislaţia în materia jocurilor de noroc şi în materie contravenţională, astfel cum este, spre exemplu, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi care la art. 1 statuează că „Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului (...)“, iar la art. 5 alin. (1), alin. (5) şi alin. (6) se prevede că „Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare“, iar „Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.“ şi „Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei“. 30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Amadeus Production - S.R.L. din Giurgiu în Dosarul nr. 6.329/315/2014 al Judecătoriei Giurgiu şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
