Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, excepţie ridicată de Dan Cristian Chiş, în Dosarul nr. 3.503/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.361D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.503/63/2016, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei. Excepţia a fost ridicată de Dan Cristian Chiş, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea Deciziei nr. 8 din 8.03.2016, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj, în temeiul Legii nr. 277/2010. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor invocate din Legea fundamentală, întrucât beneficiază de aceeaşi alocaţie atât familiile cu 4 copii, cât şi cele cu un număr mai mare, respectiv 11 copii, aşa cum este în prezenta cauză. Prin urmare, autorul excepţiei apreciază că familiile cu un număr mai mare de 4 copii sunt discriminate. 6. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază ca întemeiată excepţia, având în vedere că dispoziţiile legale contestate, respectiv art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 277/2010, creează o inegalitate nejustificată între familiile cu 4 copii şi cele cu 5 sau mai mulţi copii, raportat la scopul Legii nr. 277/2010. Atât timp cât legea vizează instituirea acestei forme de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în creştere şi îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani, limitarea acordării sprijinului în vederea asigurării unor condiţii mai bune doar pentru creşterea a 4 copii, din cei 11 pe care îi are familia vizată în cauză, este de natură a crea o situaţie discriminatorie, în defavoarea atât a copiilor, cât şi a familiei. Ca atare, instanţa apreciază ca neconstituţională soluţia legislativă, cuprinsă în art. 5 şi 6 din Legea nr. 277/2010, de a se acorda aceeaşi indemnizaţie familiilor cu 4 copii, precum şi celor cu 11 copii. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că textul legal nu limitează acordarea alocaţiei la familiile cu maximum 4 copii, ci textul conţine indici diferiţi de calcul în funcţie de numărul copiilor, textele legale făcând referire la familiile cu 4 copii şi mai mulţi. Aşadar, textul legal nu lipseşte de alocaţie copiii din familii cu peste patru copii, ci stabileşte doar coeficienţi diferiţi pe baza cărora se calculează cuantumul alocaţiei, în funcţie de numărul copiilor dintr-o familie. 9. Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că acordarea alocaţiei reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială, cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susţinere a familiei, iar nu ca o măsură de protecţie a copilului. Prin urmare, nu se poate pune problema unei discriminări între familiile cu 4 copii şi cele cu cinci sau mai mulţi copii. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 22 noiembrie 2012, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 octombrie 2014, având următorul cuprins: - Art. 5 din Legea nr. 277/2010: "(1) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (1), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 0,40 ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocaţiei este stabilit prin raportare la indicatorul social de referinţă, denumit în continuare ISR, după cum urmează: a) 0,1640 ISR pentru familia cu un copil; b) 0,3280 ISR pentru familia cu 2 copii; c) 0,4920 ISR pentru familia cu 3 copii; d) 0,6560 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.(2) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (1), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează peste 0,40 ISR şi până la 1,06 ISR inclusiv, cuantumul alocaţiei este stabilit după cum urmează: a) 0,1500 ISR pentru familia cu un copil; b) 0,3000 ISR pentru familia cu 2 copii; c) 0,4500 ISR pentru familia cu 3 copii; d) 0,6000 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.(3) Dacă din calculul în lei al alocaţiei rezultă fracţiuni în bani, acestea se rotunjesc la un leu în favoarea beneficiarului.;" – Art. 6 din Legea nr. 277/2010: "(1) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (2), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 0,40 ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocaţiei este stabilit prin raportare la indicatorul social de referinţă, după cum urmează: a) 0,214 ISR pentru familia cu un copil; b) 0,428 ISR pentru familia cu 2 copii; c) 0,642 ISR pentru familia cu 3 copii; d) 0,856 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.(2) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (2), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează peste 0,40 ISR şi până la 1,06 ISR inclusiv, cuantumul alocaţiei este stabilit după cum urmează: a) 0,204 ISR pentru familia cu un copil; b) 0,408 ISR pentru familia cu 2 copii; c) 0,612 ISR pentru familia cu 3 copii; d) 0,816 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi.(3) Dacă din calculul în lei al alocaţiei rezultă fracţiuni în bani, acestea se rotunjesc la un leu în favoarea beneficiarului." 13. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 277/2010, la care fac referire textele de lege supuse controlului de constituţionalitate, prevăd că: "(1) Beneficiază de alocaţia prevăzută la art. 1 familia formată din soţ, soţie şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună, denumită în continuare familie.(2) Beneficiază de alocaţie şi familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta, denumită în continuare familie monoparentală." 14. Potrivit art. 33^1 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, „Valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei.“ 15. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 49 alin. (1) şi (2) care reglementează protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 59 alin. (1) referitoare la exercitarea atribuţiilor. De asemenea, autorul excepţiei a invocat şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, art. 16 alin. (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului, şi art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute din cartă. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici identice, formulate de acelaşi autor. 17. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 11 iulie 2017, Curtea a observat că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate - art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 277/2010 - prevăd pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (1), respectiv pentru familia monoparentală prevăzută la art. 2 alin. (2), cuantumul lunar al alocaţiei pentru susţinerea familiei, diferenţiat în funcţie de numărul de copii şi de venitul net mediu lunar pe membru de familie. 18. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 277/2010, Curtea a constatat că aceste dispoziţii reglementează cuantumul lunar al alocaţiei pentru sprijinirea familiei în ipoteza prevăzută la art. 2 alin. (2) din lege, şi anume în ipoteza familiei monoparentale, adică „familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta“. Or, în speţă, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 277/2010 nu se aplică, deoarece, aşa cum reiese din actele dosarului, reclamantul împreună cu soţia şi copiii lor formează o familie în sensul art. 2 alin. (1) din lege, pentru care cuantumul alocaţiei este prevăzut la art. 5 din aceeaşi lege. Astfel, ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 277/2010 nu are legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată şi, ca atare, este inadmisibilă. 19. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 277/2010, prin Decizia nr. 177 din 21 martie 2017, Curtea a constatat netemeinicia acesteia, întrucât Legea nr. 277/2010 instituie alocaţia pentru susţinerea familiei ca formă de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în creştere şi îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani. Potrivit art. 1 alin. (2) din lege, acordarea acestei alocaţii are ca scop completarea veniturilor familiilor în vederea asigurării unor condiţii mai bune pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi stimularea frecventării de către copiii de vârstă şcolară, aflaţi în îngrijirea familiilor cu venituri reduse, a cursurilor unei forme de învăţământ, organizate potrivit legii. 20. Beneficiară a acestei alocaţii este atât familia formată din soţ, soţie şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună [art. 2 alin. (1) ], cât şi familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta, denumită familie monoparentală [art. 2 alin. (2)]. 21. Curtea a constatat că dreptul la alocaţia pentru sprijinirea familiei nu reprezintă un drept constituţional, care să fie prevăzut în Legea fundamentală, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. 22. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că instituirea, prin lege, al aceluiaşi cuantum al alocaţiei atât pentru familiile cu patru copii, cât şi pentru familiile cu mai mult de patru copii nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, deoarece alocaţia pentru sprijinirea familiei nu reprezintă un drept fundamental, ci o măsură de protecţie socială la latitudinea legiuitorului, neprevăzută expres în Constituţie, astfel încât legiuitorul are o largă marjă de apreciere în stabilirea limitelor acestei alocaţii. 23. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 47 din Constituţie privind nivelul de trai, prin Decizia nr. 417 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 26 iulie 2012, Curtea a arătat, în esenţă, că, referitor la măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi pe cele stabilite prin legi. 24. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 49 din Constituţie privind protecţia copiilor şi a tinerilor, Curtea a reţinut că şi această susţinere este neîntemeiată, deoarece, potrivit alin. (2) al acestei norme constituţionale, statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap, iar alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească atât conţinutul, cât şi limitele de acordare a acestei alocaţii. 25. Curtea a mai analizat, în jurisprudenţa sa, şi alte măsuri de protecţie socială, de exemplu, natura indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, prin Decizia nr. 616 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 872 din 23 noiembrie 2015, prin care a reţinut, la paragraful 14, că indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine. 26. În final, pentru aceleaşi argumente, Curtea a reţinut că este neîntemeiată şi critica raportată la art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 16 alin. (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Cât priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, excepţie ridicată de Dan Cristian Chiş în Dosarul nr. 3.503/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
