Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Cu Adresa nr. CP1/101 din 3 ianuarie 2024, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională cu obiecţia de neconstituţionalitate privind Legea pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (Pl-x nr. 552/2019). Obiecţia a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 28 din 3 ianuarie 2024 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 25A/2024. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că, la data de 24 iunie 2023, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (PL-x nr. 552/2019). La data de 7 iulie 2023, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele României a solicitat reexaminarea legii de către Parlament, pentru următoarele considerente: (I) plasarea greşită a intervenţiei legislative la alin. (1) al art. 24^1 ce reglementează procedura eliberării permiselor de conducere. Aceasta trebuia să vizeze completarea alin. (2) al art. 24^1, care se referă la dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, şi nu alin. (1) al art. 24^1; (II) neclaritatea legii din perspectiva modului în care se va face dovada absolvirii celor 10 ore de pregătire practică, dacă această dovadă trebuie deţinută fizic şi prezentată în cazul unui control de către fiecare conducător de vehicule, alături de permisul de conducere; (III) lipsa de claritate a intenţiei legiuitorului de a acorda dreptul posesorilor permiselor de conducere eliberate pentru categoria B de a conduce doar motociclete cu transmisie automată din categoria A1. 4. La data de 27 decembrie 2023, în urma reexaminării, Parlamentul a transmis spre promulgare Legea pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. În procedura de reexaminare, Parlamentul a operat următoarele modificări: (I) a completat art. 24^1 şi a introdus la alin. (2) al acestuia o nouă literă, lit. g^1); (II) a detaliat modul în care se va face dovada absolvirii celor 10 ore de pregătire practică, şi anume printr-o adeverinţă care se înscrie în Registrul naţional al cursanţilor gestionat de către Autoritatea Rutieră Română, iar informaţia deţinerii acesteia se transmite pe cale electronică Direcţiei Generale Permise de Conducere şi Înmatriculări în vederea introducerii menţiunilor corespunzătoare în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate; (III) a intervenit asupra condiţiei de a deţine de minimum 3 ani permisul pentru categoria de vehicule B, astfel încât acest tip de permis să poată fi utilizat şi pentru motocicletele cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, categoria A1, şi a redus această perioadă la 2 ani. 5. Aşa fiind, autorul obiecţiei arată că, deşi trebuia să îşi limiteze intervenţia la cadrul trasat de cererea de reexaminare a Preşedintelui, Parlamentul a reconfigurat condiţiile în care deţinătorul unui permis pentru categoria de vehicule B ar putea utiliza permisul şi pentru motocicletele cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, excedând acestor limite, şi a adoptat legea criticată cu încălcarea art. 77 alin. (2), prin raportare la art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 6. Autorul obiecţiei arată că instanţa de contencios constituţional a statuat că reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecţiunile menţionate în cererea Preşedintelui României, iar în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României. Cererea formulată de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Preşedinte, poate menţine legea în forma adoptată iniţial sau, dimpotrivă, ţinând seama şi de punctul de vedere al Preşedintelui, o poate respinge. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la limitele reexaminării unei legi, spre exemplu: Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, Decizia nr. 1.596 din 14 decembrie 2011, Decizia nr. 1.597 din 14 decembrie 2011, Decizia nr. 1.598 din 14 decembrie 2011, Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018 sau Decizia nr. 18 din 15 februarie 2023. 7. În acest context, susţine că modificarea condiţiei privind deţinerea de minimum 3 ani a permisului pentru categoria de vehicule B - necesară pentru valabilitatea acestui permis şi pentru motocicletele cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, categoria A1 -, prin stabilirea condiţiei de experienţă de cel puţin 2 ani de conducere pentru categoria de vehicule B, reprezintă o soluţie complet nouă, care depăşeşte limitele reexaminării. Similar celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 18 din 15 februarie 2023, o intervenţie asupra conţinutului normativ al textului menţionat echivalează cu o ignorare a limitelor solicitării Preşedintelui României, prin modificarea acestei condiţii. Aşa fiind, soluţia legislativă rezultată în urma reexaminării are valoarea unei noi prevederi adoptate de Parlament, care denotă o nouă voinţă politică, exprimând o altă viziune decât cea cuprinsă în legea adoptată iniţial, cu încălcarea prevederilor art. 77 alin. (2), prin raportare la art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 8. În continuare, susţine că legea supusă controlului de constituţionalitate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie prin prisma exigenţelor de claritate şi previzibilitate, aşa cum acestea sunt reglementate în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 9. Astfel, prin înlocuirea sintagmei „Deţinătorii permiselor trebuie să aibă [...], permisul pentru categoria B obţinut de minimum 3 ani [...]“ cu sintagma „deţinătorii permiselor să aibă [...] o experienţă de cel puţin 2 ani de conducere pentru categoria de vehicule B“ se încalcă dispoziţiile art. 8 alin. (4) şi ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Prin referirea la experienţa de cel puţin 2 ani de conducere pentru categoria de vehicule B, norma devine neclară şi echivocă, generând confuzie în aplicare. Folosirea unui termen general precum cel de „experienţă“ fără precizarea oricăror alte elemente suplimentare încalcă standardele de calitate a legii, având implicaţii inclusiv asupra mecanismelor şi capacităţii statului de a proteja drepturile şi libertăţile altor cetăţeni în domeniul circulaţiei rutiere. 10. Susţine că, în practică, dovada experienţei va fi dificil de probat. Este neclar dacă intenţia legiuitorului a fost de a asimila perioada de deţinere a permisului pentru o anumită perioadă cu experienţa cerută de lege sau dacă este necesar ca dovada acestei experienţe să se realizeze în alt mod, situaţie în care norma este lacunară, neprecizând niciun criteriu pentru probarea experienţei. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul clarităţii şi previzibilităţii legii, spre exemplu Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 şi Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. Totodată, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 52 şi 55, şi Hotărârea din 5 aprilie 2016, pronunţată în Cauza Guţă Tudor Teodorescu împotriva României, paragraful 42. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere. 12. Până la data pronunţării prezentei decizii, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. 13. Curtea, la termenul de judecată din 21 februarie 2024, a amânat deschiderea deliberărilor pentru data de 13 martie 2024 şi ulterior la 20 martie 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Potrivit legii criticate, la art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, după litera g) se introduce o nouă literă, lit. g^1), cu următorul cuprins: "g^1) permisele de conducere eliberate pentru categoria B sunt valabile şi pentru motociclete cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, categoria A1, cu condiţia ca deţinătorii permiselor să aibă vârsta de minimum 24 de ani împliniţi, o experienţă de cel puţin 2 ani de conducere pentru categoria de vehicule B şi fac dovada, printro adeverinţă, că au absolvit un curs de pregătire practică de minimum 10 ore în acest sens în cadrul unei unităţi autorizate de pregătire a conducătorilor de vehicule. Adeverinţa obţinută se înscrie în Registrul naţional al cursanţilor gestionat de către Autoritatea Rutieră Română, iar informaţia deţinerii acesteia se transmite pe cale electronică Direcţiei Generale Permise de Conducere şi Înmatriculări în vederea introducerii menţiunilor corespunzătoare în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate;" 15. Autorul sesizării susţine că dispoziţiile legii criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea legii, art. 77 alin. (2) referitor la reexaminarea legii şi art. 147 alin. (4) referitor la obligativitatea general obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale. 16. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea constată că este necesară verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27, sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32). 17. Referitor la titularul dreptului de sesizare, prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de Preşedintele României, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate. 18. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional şi la obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum se observă din fişa legislativă, legea supusă controlului a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 13 iunie 2023 şi a fost trimisă spre promulgare la data de 24 iunie 2023. La 10 iulie 2023, Preşedintele României a solicitat reexaminarea legii de către Parlament, aceasta fiind ulterior adoptată, după reexaminare, de Senat, ca primă Cameră sesizată, la data de 30 octombrie 2023 şi de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, la 19 decembrie 2023. În aceeaşi zi a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii, iar la 27 decembrie 2023 a fost trimisă spre promulgare. Prezenta sesizare formulată de Preşedintele României a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 3 ianuarie 2024. Se observă, aşadar, că sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul de 10 zile prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie şi că legea nu a fost promulgată de Preşedintele României, astfel că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul termenului în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional. 19. În vederea analizării admisibilităţii prezentei sesizări cu privire la cel de-al treilea aspect de admisibilitate - obiectul controlului de constituţionalitate, respectiv stabilirea sferei de competenţă a Curţii cu privire la legea dedusă controlului -, Curtea reţine că obiectul criticilor îl constituie conţinutul normativ al legii adoptate de Parlament, dar încă nepromulgată de Preşedintele României. 20. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate. 21. În continuare, Curtea reţine că prima critică de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României vizează nerespectarea de către Parlament a limitelor reexaminării. Referitor la aceste aspecte, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat cu privire la limitele în care legiuitorul poate decide în ceea ce priveşte conţinutul unei legi aflate în procedura de reexaminare în temeiul normei constituţionale cuprinse la art. 77. Astfel, prin Decizia nr. 443 din 12 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1138 din 25 noiembrie 2022, paragrafele 54 şi 55, Curtea a statuat că Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea. În cadrul acestei proceduri, în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare dintre textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României şi celelalte dispoziţii ale legii. Pentru aceleaşi raţiuni, dacă cererea de reexaminare vizează doar aspecte punctuale sau dispoziţii concrete din lege, iar, în economia actului normativ, acestea se dovedesc a fi esenţiale, întrucât constituie fundamentul reglementării, lipsa lor afectând însăşi filosofia actului normativ, apare cu evidenţă faptul că înlăturarea, eliminarea lor va prejudicia întregul act şi va conduce la respingerea legii în ansamblul său (Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, paragrafele 12 şi 13, şi Decizia nr. 31 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, paragrafele 11 şi 12). Totodată, Curtea a observat că soluţia corectă care conciliază rolul preeminent al Parlamentului în procesul de legiferare şi rolul Preşedintelui României de a sancţiona punerea în executare a legii este aceea ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare. Această soluţie se sprijină pe dialogul constituţional dintre cele două autorităţi publice, ce implică separarea şi echilibrul dintre funcţiile statului pe care acestea le exercită, pe necesitatea respectării rolului lor constituţional şi pe colaborarea constituţională loială dintre acestea. Ignorarea acestor principii duce la adoptarea unei legi faţă de care Preşedintele nu îşi poate exercita dreptul de veto suspensiv sau, din contră, va putea uza de mai multe ori de acest drept cu privire la una şi aceeaşi lege, dar cu conţinut normativ diferit, după propria sa apreciere, ajungându-se la nesocotirea textului constituţional. Aşadar, pronunţarea Parlamentului asupra legii, în limitele cererii de reexaminare, decurge din art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1) şi art. 80 alin. (2) din Constituţie, ceea ce înseamnă că art. 77 alin. (2) şi (3) din Constituţie trebuie coroborat cu textele constituţionale anterior referite (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 48). 22. De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008, Decizia nr. 1.596 din 14 decembrie 2011, Decizia nr. 1.597 din 14 decembrie 2011 şi Decizia nr. 1.598 din 14 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 27 decembrie 2011, Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, şi Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, precitată, paragraful 23), cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Cererea formulată de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Preşedinte, poate menţine legea în forma adoptată iniţial sau, dimpotrivă, ţinând seama şi de punctul de vedere al Preşedintelui, o poate respinge. În acest sens, s-a reţinut că Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare. Curtea a apreciat că, indiferent că o cerere de reexaminare a fost admisă, admisă în parte sau respinsă, pot forma obiectul controlului a priori de constituţionalitate numai dispoziţiile legale supuse unor intervenţii legislative în procedura de reexaminare, precum şi procedura de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare, cu titlu exemplificativ reţinându-se cvorumul de şedinţă, majoritatea de vot sau ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului. În măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzuţi la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie formulează o obiecţie de neconstituţionalitate fără a contesta diferenţa specifică dintre varianta redacţională a legii reexaminate şi cea iniţială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia. 23. Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că forma legii trimisă spre promulgare la 24 iunie 2023 reglementa introducerea unei noi litere, lit. k), la art. 24^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Potrivit acestei completări, permisele de conducere eliberate pentru categoria B ar fi fost valabile şi pentru motocicletele cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, categoria A1. Totodată, textul prevedea că deţinătorii permiselor trebuie să aibă vârsta minimă de 24 de ani împliniţi, permisul pentru categoria B obţinut de minimum 3 ani şi să facă dovada absolvirii a 10 ore de pregătire practică în cadrul unei unităţi autorizate de pregătire a conducătorilor de autovehicule. 24. Prin cererea de reexaminare formulată, Preşedintele României a cerut Parlamentului să reanalizeze legea, pentru următoarele considerente: (I) plasarea greşită a intervenţiei legislative la alin. (1) al art. 24^1 ce reglementează procedura eliberării permiselor de conducere [aceasta trebuia să vizeze completarea alin. (2) al art. 24^1, care se referă la dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, şi nu alin. (1) al art. 24^1]; (II) neclaritatea legii din perspectiva modului în care se va face dovada absolvirii celor 10 ore de pregătire practică, dacă această dovadă trebuie deţinută fizic şi prezentată în cazul unui control de fiecare conducător de vehicule, alături de permisul de conducere; (III) lipsa de claritate a intenţiei legiuitorului de a acorda dreptul posesorilor permiselor de conducere eliberate pentru categoria B de a conduce doar motociclete cu transmisie automată din categoria A1. 25. La data de 27 decembrie 2023, în urma reexaminării, Parlamentul a transmis spre promulgare Legea pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, textul având următorul cuprins: „La articolul 24^1 alineatul (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, după litera g) se introduce o nouă literă, lit. g^1), cu următorul cuprins: «g^1) permisele de conducere eliberate pentru categoria B sunt valabile şi pentru motociclete cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, categoria A1, cu condiţia ca deţinătorii permiselor să aibă vârsta de minimum 24 de ani împliniţi, o experienţă de cel puţin 2 ani de conducere pentru categoria de vehicule B şi fac dovada, printr-o adeverinţă, că au absolvit un curs de pregătire practică de minimum 10 ore în acest sens în cadrul unei unităţi autorizate de pregătire a conducătorilor de vehicule. Adeverinţa obţinută se înscrie în Registrul naţional al cursanţilor gestionat de către Autoritatea Rutieră Română, iar informaţia deţinerii acesteia se transmite pe cale electronică Direcţiei Generale Permise de Conducere şi Înmatriculări în vederea introducerii menţiunilor corespunzătoare în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate;»“. 26. Curtea constată că, în procedura de reexaminare, Parlamentul a operat următoarele modificări: (I) a completat art. 24^1 şi a introdus la alin. (2) al acestuia o nouă literă, lit. g^1); (II) a detaliat modul în care se va face dovada absolvirii celor 10 ore de pregătire practică, şi anume printr-o adeverinţă care se înscrie în Registrul naţional al cursanţilor, gestionat de către Autoritatea Rutieră Română, iar informaţia deţinerii acesteia se transmite pe cale electronică Direcţiei Generale Permise de Conducere şi Înmatriculări în vederea introducerii menţiunilor corespunzătoare în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate; (III) a intervenit asupra condiţiei de a deţine de minimum 3 ani permisul pentru categoria de vehicule B astfel încât acest tip de permis să poată fi utilizat şi pentru motocicletele cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, categoria A1, şi a redus această perioadă la 2 ani. 27. În acest context, Curtea reţine că Preşedintele României critică modificarea adusă de Parlament în ceea ce priveşte reducerea perioadei referitoare la deţinerea permisului pentru categoria de vehicule B de la 3 ani la 2 ani, apreciind că aceasta reprezintă o modificare a legii, nesolicitată prin cererea de reexaminare şi fără a avea legătură cu aceasta. Analizând forma legii trimisă spre promulgare la data de 24 iunie 2023 şi forma trimisă spre promulgare la 27 decembrie 2023, Curtea constată că, într-adevăr, legiuitorul a operat o modificare a dispoziţiilor legii care nu a fost în mod expres invocată în cererea de reexaminare, dar care este în mod indisolubil legată de normele solicitate a fi reexaminate. 28. Curtea observă că dispoziţiile adoptate reglementează, pe lângă dreptul persoanelor care deţin permise de conducere eliberate pentru categoria B de a conduce motociclete care respectă parametrii stabiliţi prin textul de lege, condiţiile pe care deţinătorii acestor permise trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ pentru a putea exercita acest drept. Astfel, în varianta iniţială (trimisă spre promulgare la data de 24 iunie 2023), deţinătorii permiselor trebuiau să aibă vârsta minimă de 24 de ani împliniţi, permisul pentru categoria B obţinut de minimum 3 ani şi să facă dovada absolvirii a 10 ore de pregătire practică în cadrul unei unităţi autorizate de pregătire a conducătorilor de autovehicule, iar în varianta adoptată în urma reexaminării (trimisă spre promulgare la 27 decembrie 2023) au fost menţinute aceleaşi condiţii, cu scurtarea perioadei de deţinere a permisului de la 3 ani la 2 ani. 29. Având în vedere cele două forme ale legii, Curtea constată că, in concreto, norma în forma modificată după reexaminare nu aduce niciun element de noutate sub aspectul reglementării condiţiilor ce trebuie îndeplinite de către deţinătorii permiselor de conducere eliberate pentru categoria B pentru ca aceştia să poată exercita dreptul de a conduce motociclete ce intră în clasa de vehicule încadrate în categoria A1. Curtea, reţine, aşadar, că noua reglementare (în varianta adoptată în urma reexaminării) nu vizează o condiţie nouă ce trebuie îndeplinită de deţinătorii permiselor de conducere eliberate pentru categoria B, prin urmare nu poate fi considerată o soluţie legislativă distinctă, care nu are legătură cu solicitările formulate în cererea de reexaminare. 30. În acest context, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive, scopul Legii pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este circumscris: facilitării condiţiilor de obţinere a permisului categoria A1 pentru posesorii de permis categoria B, dacă aceştia îndeplinesc o serie de criterii; stabilirii de soluţii alternative - precum sprijinirea utilizării de motociclete uşoare prin facilitarea obţinerii permisului categoria A1 pentru posesorii de permis categoria B - pentru asigurarea unei mobilităţi urbane optime la nivelul populaţiei, în condiţiile extinderii accelerate a zonelor urbane şi a imposibilităţii adaptării infrastructurii la valorile de trafic pentru autovehicule pe 4 roţi; creşterii gradului de mobilitate urbană pentru populaţie, cu implicaţii pozitive pentru economie şi confort; fluidizării/ decongestionării zonelor urbane supraaglomerate; rezolvării problemei parcărilor; determinării unui consum redus de combustibil şi reducerii poluării. 31. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 20 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, vârsta minimă pentru obţinerea permisului de conducere este de 16 ani împliniţi, pentru categoria de vehicule A1 (motociclete cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg). În egală măsură, Curtea observă că, potrivit anexei nr. 4^1 - Plan de învăţământ (Anexa la Programa de şcolarizare) la Ordinul ministrului transporturilor nr. 75/2014 privind reglementarea activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 şi 107 bis din 12 februarie 2014, pentru categoria A1 (fără permis de conducere), durata minimă de pregătire practică constă în efectuarea unui număr total de 26 de ore. Aşa fiind, Curtea constată că, prin forma legii adoptată ulterior reexaminării, legiuitorul a realizat o corelare a noilor reglementări cu soluţia legislativă existentă în actuala reglementare, această formă fiind menită să asigure integrarea organică a noilor dispoziţii în ansamblul legislaţiei, precum şi punerea lor în acord cu prevederile actelor normative cu care se află în conexiune. 32. De asemenea, Curtea constată că, deşi dispoziţiile care reglementează condiţia referitoare la perioada de deţinere a permisului de conducere eliberat pentru categoria B nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, modificarea conţinutului normativ al acestora s-a impus, întrucât ele sunt în mod indisolubil legate de dispoziţiile referitoare la celelalte condiţii pe care persoanele prevăzute de textul în cauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea exercita dreptul de a conduce motociclete cu transmisie automată cu cilindree maximă de 125 cmc, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg, categoria A1, modificarea unora dintre aceste condiţii regăsindu-se în cerea de reexaminare. 33. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile Legii pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice au fost adoptate cu respectarea art. 77 alin. (2) din Constituţie, astfel cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi implicit a art. 147 alin. (4) din Constituţie referitor la efectele obligatorii ale deciziilor instanţei constituţionale. 34. În continuare, Curtea reţine că cea de-a doua critică de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României vizează încălcarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii de către dispoziţiile modificate ca urmare a reexaminării legii. În esenţă, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate apreciază că utilizarea de către legiuitor a unui termen general, precum cel de „experienţă“, fără precizarea oricăror alte elemente suplimentare determină neclaritatea dispoziţiilor legale. 35. Referitor la standardele de calitate a legii, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa - spre exemplu, prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragrafele 30 şi 31, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93 -, că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută şi că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a arătat că numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică. În acest context s-a constatat că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Totodată, s-a reţinut că, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Pentru acest motiv, s-a statuat că rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. 36. Curtea constată că sintagma criticată în sesizarea de neconstituţionalitate nu poate fi analizată în mod independent faţă de celelalte prevederi ale actului normativ care reglementează circulaţia pe drumurile publice sau fără a se ţine cont de scopul avut în vedere de legiuitor, care rezultă din interpretarea sistematică a actului normativ (Decizia nr. 70 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2023, paragraful 46). Astfel, stabilirea înţelesului sintagmei criticate se poate realiza, prin utilizarea unei interpretări sistematice, în contextul ansamblului normelor de drept - dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 -, cu care aceasta se află în relaţie obiectivă. Aşa fiind, dispoziţiile completatoare nu trebuie privite în mod izolat, ci ca o componentă unitară a ansamblului legislativ ce reglementează circulaţia pe drumurile publice. 37. Curtea observă că dispoziţiile art. 24^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează cazurile în care se eliberează permisele de conducere pentru categoriile prevăzute de actul normativ anterior menţionat. Totodată, alin. (2) al dispoziţiilor anterior menţionate (care urmează să fie completat prin legea criticată) şi următoarele reglementează, pe de o parte, dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru posesorii de permise de conducere eliberate pentru categoriile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi, pe de altă parte, situaţiile în care aceştia au dreptul de a conduce vehicule încadrate în alte categorii decât cea menţionată în permisul de conducere. Astfel, Curtea reţine că premisa de la care porneşte reglementarea dispoziţiilor art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează ipoteza unei persoane care deţine un permis de conducere eliberat potrivit legii, textul dându-i acesteia dreptul de a conduce vehicule încadrate în alte categorii decât cea menţionată în permisul de conducere. 38. Astfel, Curtea constată că, din conţinutul prevederilor legale enunţate anterior şi printr-o interpretare sistematică a acestora, se conturează accepţiunea sintagmei „experienţă de cel puţin 2 ani de conducere pentru categoria de vehicule B“, în sensul că aceasta se referă la faptul că de la obţinerea permisului de conducere pentru categoria B trebuie să fi trecut cel puţin 2 ani. Aşa fiind, maniera de reglementare a dispoziţiilor legale analizate nu le lipseşte pe acestea de claritate, precizie şi previzibilitate, înţelesul lor putând fi dedus din interpretarea sistematică a ansamblului normativ cu care acestea se află în relaţie. 39. De altfel, Curtea observă că soluţia legislativă adoptată de legiuitor nu reprezintă o noutate în materia circulaţiei pe drumurile publice, legiuitorul, reglementând, în cadrul dispoziţiilor art. 20 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, că „vârsta minimă pentru obţinerea permisului de conducere este de 20 de ani împliniţi, dacă persoana are o experienţă de cel puţin 2 ani de conducere a motocicletelor din categoria A2“. 40. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că dispoziţiile Legii pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice respectă exigenţele constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii. 41. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că dispoziţiile Legii pentru completarea art. 24^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
