Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 15 din 30 ianuarie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 15 din 30 ianuarie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 907 din 9 septembrie 2024

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 2.231/105/2018/a1 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 268D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 334 din 26 mai 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.231/105/2018/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că semnarea hotărârii judecătoreşti de către membrii completului de judecată constituie o cerinţă reglementată printr-o normă imperativă, iar neîndeplinirea acesteia atrage nulitatea hotărârii, în cazul în care lipsa semnăturii nu a fost suplinită potrivit dispoziţiilor legii. Însă modalitatea în care legiuitorul a reglementat posibilitatea de suplinire a lipsei semnăturii judecătorilor care au pronunţat hotărârea aduce atingere dreptului la un proces echitabil, având în vedere semnificaţia juridică a semnăturii, caracterul secret al deliberării, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale legată de motivarea hotărârii judecătoreşti.
    6. Dispoziţiile legale criticate constituie cadrul legal pentru ca un alt judecător să semneze o hotărâre la a cărei pronunţare nu a luat parte, respectiv preşedintele instanţei, în condiţiile în care în cuprinsul art. 426 din Codul de procedură civilă nu este prevăzută vreo excepţie de la regula potrivit căreia aceasta se realizează de judecătorul care a soluţionat procesul sau unul dintre judecători, în cazul completelor colegiale.
    7. Cu toate acestea, situaţia în care un alt judecător, faţă de cel care a pronunţat-o, semnează hotărârea judecătorească este aptă să creeze aparenţa că acesta a şi motivat-o.
    8. Semnarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă un act formal, ci presupune confirmarea, însuşirea motivelor pentru care a fost adoptată soluţia în cauză, iar redactarea unei hotărâri judecătoreşti este strâns legată de motivarea acesteia, ce constituie o obligaţie a judecătorului cauzei, impusă de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 426 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    9. Situaţia în care hotărârea judecătorească a fost semnată de altă persoană poate echivala cu motivarea, respectiv confirmarea motivelor de către o persoană care nu a făcut parte din procesul decizional, fiind aptă să lipsească justiţiabilul de garanţiile actului de justiţie; această situaţie este cu atât mai gravă în cazul completului unic, dar este la fel de prezentă şi în situaţia completului colegial când preşedintele de complet nu poate semna hotărârea.
    10. Astfel, maniera în care este reglementată imposibilitatea judecătorului de a semna contravine chiar semnificaţiei şi rolului semnăturii, astfel cum reiese din cuprinsul art. 268 alin. (1) din Codul de procedură civilă potrivit căruia semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, aceasta conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.
    11. Cu toate acestea, pentru părţile cauzei, indiferent de persoana care a realizat în fapt motivarea hotărârii, aceasta apare ca fiind făcută de alt judecător, în lipsa vreunei dovezi ataşate la dosarul cauzei din care să reiasă că judecătorul redactor a fost de fapt cel care a pronunţat-o sau unul dintre membrii completului de judecată, iar nu preşedintele instanţei care a semnat hotărârea în locul judecătorului redactor.
    12. În cazul completelor colegiale se identifică şi situaţia în care hotărârea este semnată de judecătorul redactor, care însă nu a fost preşedintele completului de judecată la şedinţa în care a avut loc pronunţarea, astfel încât, pentru celălalt/ceilalţi membru/membri al/ai completului de judecată semnează preşedintele instanţei. Şi în această situaţie se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, având în vedere că, deşi celălalt judecător sau ceilalţi judecători care au făcut parte din completul de judecată ce a pronunţat hotărârea nu participă la redactarea acesteia, prin semnăturile lor confirmă că acelea au fost motivele care au determinat pronunţarea soluţiei şi că acestea nu au suferit vreo modificare în perioada de timp scursă de la data pronunţării hotărârii până la data redactării acesteia.
    13. Deşi redactarea hotărârii judecătoreşti nu se realizează în acelaşi timp cu pronunţarea, motivele nu pot fi altele decât cele care au fundamentat adoptarea soluţiei la momentul pronunţării, legiuitorul prevăzând inclusiv posibilitatea, în cazul completelor colegiale, de a face opinie concurentă, în situaţia în care unul dintre judecători, deşi este de acord cu soluţia, nu este de acord cu motivele majorităţii, opinie care se exprimă cu ocazia pronunţării, la fel ca opinia separată. Prin semnarea hotărârii în acest caz de preşedintele instanţei nu se realizează, în fapt, nicio cenzură de către acesta din urmă a considerentelor scrise, deoarece acesta nu are competenţa şi practic nici posibilitatea să confirme sau să infirme motivele pe care s-a întemeiat soluţia instanţei, întrucât deliberarea a fost secretă, astfel încât, deşi pentru legala pronunţare a fost nevoie de un număr mai mare de judecători, ce au format un complet colegial, cu ocazia motivării, numărul concret al judecătorilor care îşi însuşesc considerentele este mai mic decât cel cerut de lege. Astfel, în accepţiunea părţilor, hotărârea apare ca fiind motivată de un număr mai mic de judecători decât cei care au pronunţat-o, necunoscându-se opinia celuilalt/celorlalţi asupra motivării, ori apare ca fiind motivată de preşedintele instanţei, în ambele variante aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil.
    14. De asemenea, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi în situaţia în care judecătorul redactor a avut şi calitatea de preşedinte de complet, astfel încât semnează hotărârea pentru celălalt/ceilalţi membri de complet aflat/aflaţi în imposibilitate de a semna, deoarece în acest caz instanţa nu mai este legal constituită la momentul motivării, în ciuda faptului că rolul celor care lipsesc nu este pur formal, pentru considerentele de mai sus.
    15. În susţinerea excepţiei se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018, paragrafele 177 şi 178, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovšek şi Božičnik împotriva Sloveniei, sau Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României.
    16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul-şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.“
    20. În opinia instanţei judecătoreşti, autoare a excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 418 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 9 martie 2023, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 17 septembrie 2019. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019, a stabilit că „Situaţia în care hotărârea redactată de unul dintre membrii completului de recurs este semnată doar de către judecătorul redactor, în timp ce, pentru ceilalţi membri, este semnată de către preşedintele completului sau de preşedintele instanţei, în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă.“
    22. Cu privire la dispoziţiile legale criticate, prin Decizia nr. 418 din 22 septembrie 2022, anterior menţionată, paragrafele 26-28, Curtea a reţinut că art. 426 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă impune ca redactarea hotărârii să se realizeze de către judecătorul care a soluţionat procesul, deci de cel care a luat parte la dezbateri şi la deliberare, iar nu de către cel care semnează pentru cel împiedicat să semneze, în condiţiile alin. (4) teza întâi a aceluiaşi articol.
    23. Potrivit acestei din urmă dispoziţii legale, dacă unul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, aceasta va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar, dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei.
    24. Din coroborarea textelor legale se desprinde concluzia că semnarea hotărârii nu are numai rolul de însuşire a acesteia, ci şi de garantare a autorităţii sale. Prin urmare, semnarea hotărârii în condiţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă - în ipoteza în care după pronunţare şi după semnarea minutei unul dintre judecători este în imposibilitatea de a semna - are rolul de a autentifica faptul că actul jurisdicţional este un act al puterii judecătoreşti, cu regimul juridic aferent.
    25. Referitor la invocarea Deciziei nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, Curtea a reţinut la paragrafele 19-21 din Decizia nr. 418 din 22 septembrie 2022 că prin această decizie a examinat, în controlul a priori, obiecţia de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Cu acel prilej, Curtea a analizat şi prevederile conţinute în legea criticată referitoare la încadrarea unor persoane, foşti judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătoreşti. În ceea ce priveşte această soluţie legislativă, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, în considerentele de la paragrafele 177 şi 178 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018 că motivarea hotărârii este un act inerent funcţiei judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană.
    26. Spre deosebire de soluţia legislativă constatată ca fiind neconstituţională prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, care consacra posibilitatea motivării hotărârii judecătoreşti de persoane străine procesului în cadrul căruia a fost pronunţată, dezlegarea chestiunii de drept a instanţei supreme porneşte de la premisa că hotărârea este redactată şi motivată de unul dintre judecătorii care au soluţionat procesul şi este semnată, pentru cei aflaţi în imposibilitatea de a o semna, de persoanele prevăzute în art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în condiţiile reglementate de respectivul articol.
    27. În consecinţă, având în vedere că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză nu se identifică cu cea analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, nu poate fi reţinută incidenţa în cauză a prevederilor constituţionale ale art. 147 alin. (4).
    28. Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa nesocotire a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că dreptul la un proces echitabil implică stabilirea, pe tot parcursul procesului, a unui ansamblu de reguli de procedură destinate realizării unui echilibru între părţile din proces şi aplicarea unei organizări a administrării justiţiei de natură să garanteze independenţa şi imparţialitatea judecătorului.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 2.231/105/2018/a1 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016