Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Platon-Valeriu Gherasimat în Dosarul nr. 6.646/740/2016 al Judecătoriei Alexandria şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.511 D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat a mai fost supus controlului prin raportare la critici similare prin Decizia nr. 306 din 9 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.646/740/2016, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Platon-Valeriu Gherasimat într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără rovinietă valabilă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că potrivit art. 61, art. 80, art. 102, art. 116, art. 117 şi art. 126 din Constituţie, autorităţile publice în România sunt Parlamentul, Preşedintele, Guvernul, ministerele şi organele de specialitate din subordinea lor, autorităţile administrative autonome înfiinţate prin lege organică şi instanţele judecătoreşti. Conform acestor texte autorităţile publice centrale nu pot fi decât cele enumerate mai sus. Singura delegare de competenţe admisă de Constituţie este delegarea legislativă prevăzută de art. 115, prin care Parlamentul abilitează prin lege Guvernul să emită ordonanţe în domeniile care nu fac obiectul legilor organice. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. [în prezent denumită Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative] este o societate comercială, cu un centru de studii subordonat acesteia; acestea nu pot fi „autorităţi publice“. Din legislaţia primară şi cea secundară nu reiese că acestea ar fi autorităţi publice şi, în consecinţă, nu pot avea atribuţii care să implice exerciţiul autorităţii de stat. Or, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru acestea nu pot fi exercitate decât de către o autoritate publică, şi nu de către o societate comercială, fie ea şi în subordinea unei autorităţi publice, şi nici de către un centru de studii aflat în subordinea unei societăţi comerciale, chiar dacă are personalitate juridică. Mai mult decât atât, dacă pârâţii ar avea caracter de autorităţi administrative autonome, ar fi trebuit să fie înfiinţaţi numai prin lege organică. 6. Judecătoria Alexandria apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nicio dispoziţie constituţională nu instituie obligaţia ca aplicarea şi constatarea contravenţiilor să fie efectuate de către o autoritate publică. Potrivit art. 15 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, pot fi agenţi constatatori şi alte persoane prevăzute de legi speciale, iar prin art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a fost atribuită o astfel de competenţă personalului Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 sunt în acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. În plus, textele constituţionale invocate enumeră autorităţile publice fără a interzice în vreun fel deţinerea calităţii de agent constatator de către personalul unui operator economic. 9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece din modul în care este formulată nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate, întrucât s-a procedat la simpla enumerare a normelor constituţionale pretins încălcate, fără să fie prezentate motive sau argumente în susţinerea neconstituţionalităţii. Sunt invocate considerentele Deciziei nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, pentru a se arăta că scopul adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 este acela de a asigura finanţarea lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale, şi nu de a obstrucţiona libera circulaţie a cetăţenilor. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut de instanţa care a sesizat Curtea, îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, în integralitatea sa. 13. În realitate, din modul în care este formulată critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având următorul cuprins: „Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 8 se face de către [...]: c) personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. care efectuează controlul: [...]“ 14. Curtea observă că denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 referitor la rolul şi structura Parlamentului, ale art. 80 - Rolul Preşedintelui, ale art. 102 - Rolul şi structura Guvernului, ale art. 116 - Structura administraţiei publice centrale de specialitate, ale art. 117 referitor la înfiinţarea ministerelor şi autorităţilor administrative autonome şi ale art. 126 - Instanţele judecătoreşti. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia consideră că numai o autoritate publică poate constata contravenţiile şi aplică sancţiunile aferente, iar Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., prin statutul său juridic, nu este o autoritate publică. 17. Analizând statutul juridic al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., Curtea constată că prin Decizia nr. 101 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 11 aprilie 2012, şi Decizia nr. 306 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017, paragraful 23, a statuat că aceasta a fost înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003. 18. Curtea a mai observat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă amintită, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. este persoană juridică română de interes strategic naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor. Aşadar, în acest cadru legislativ, competenţa de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale de către personalul împuternicit al companiei decurge din chiar natura juridică a acesteia. 19. Curtea a reţinut că, potrivit art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „Pot fi agenţi constatatori: [...] persoanele împuternicite în acest scop de [...], precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale“ şi că în această ultimă ipoteză se încadrează şi personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. 20. Pentru aceste motive, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor art. 116 din Constituţie, iar celelalte texte din Legea fundamentală, prin sfera lor de reglementare, nu au incidenţă în cauză. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Platon-Valeriu Gherasimat în Dosarul nr. 6.646/740/2016 al Judecătoriei Alexandria şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Alexandria şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 ianuarie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
