Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 15 din 19 ianuarie 2022 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi pentru completarea art. 20^2 alin. (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 15 din 19 ianuarie 2022 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi pentru completarea art. 20^2 alin. (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 172 din 21 februarie 2022

Comenteaza legea


┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu   │- preşedinte          │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius    │- judecător           │
│Morar            │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria       │- judecător           │
│Pivniceru        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina      │- judecător           │
│Stanciu          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila     │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi pentru completarea art. 20^2 alin. (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, obiecţie formulată de Preşedintele României, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    2. Prin Adresa nr. CP1/1.610 din 9 decembrie 2021, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9.837 din 9 decembrie 2021 şi constituie obiectul Dosarului nr. 3.719A/2021.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că legea adoptată de Parlament şi trimisă la promulgare, prin soluţia legislativă cuprinsă la art. I pct. 1, aduce atingere principiului supremaţiei legii şi principiului securităţii raporturilor juridice, în componenta privind claritatea şi previzibilitatea legii, fiind astfel contrară art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    4. Soluţia legislativă criticată prevede, cu titlu de derogare de la dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, alocarea unui procent de 1% din totalul taxelor percepute în materia jocurilor de noroc, care se constituie venit al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, şi a unui procent de 0,2% ca venit al Comitetului Naţional Paralimpic. Restul de 98,8% din aceste taxe (percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, taxa de acces în cazinouri şi cluburi de poker, precum şi celelalte taxe prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009) se constituie venit la bugetul de stat.
    5. Faţă de această derogare se arată că art. 8 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice consacră principiul universalităţii bugetare, potrivit căruia „(1) Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. (2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.“ Prin urmare, taxele respective nu sunt alocate în integralitate ca venituri bugetare, bugetul de stat fiind, în acest mod, diminuat cu sumele alocate direct Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi Comitetului Naţional Paralimpic. Mai mult, aceste sume sunt prealocate, în mod direct, unei cheltuieli extrabugetare, ca venituri pentru cele două entităţi care au statut juridic de asociaţie.
    6. Deşi derogă în mod expres de la prevederile alin. (2) al art. 30 din Legea nr. 69/2010, care interzic prealocarea unor sume bugetare cu destinaţie specială unor ordonatori principali de credite sau unor sectoare, autorul sesizării consideră că dispoziţiile art. I pct. 1 din legea supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării sunt în vădită contradicţie cu cele ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
    7. În plus, aceeaşi Lege nr. 500/2002 stabileşte şi principiul unităţii bugetare, în acest sens art. 10 alin. (2) interzicând elaborarea de acte normative prin care se creează cadrul legal pentru constituirea de venituri care pot fi utilizate în sistem extrabugetar, cu excepţia cazurilor în care Guvernul aprobă înfiinţarea de activităţi finanţate integral din venituri proprii pe lângă unele instituţii publice sau schimbarea sistemului de finanţare a unor instituţii publice. Or, contrar acestor prevederi, legea trimisă la promulgare instituie cadrul juridic necesar utilizării respectivelor taxe bugetare în afara sistemului bugetar, în beneficiul unor asociaţii, persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, ce nu pot fi exceptate de la rigorile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
    8. Având în vedere încălcarea principiilor bugetare cuprinse la art. 8 şi 10 din Legea nr. 500/2002, se susţine că legea criticată afectează calitatea actului legislativ şi creează, în consecinţă, o stare de insecuritate juridică, aducând atingere încrederii legitime a indivizilor în normele aplicabile. Inadvertenţa textelor mai sus amintite creează o situaţie obscură, în care destinatarii legii sunt lipsiţi de previzibilitatea normelor juridice, ceea ce afectează dreptul cetăţenilor la o interpretare universală a legislaţiei fiscal-bugetare. Acest lucru este de natură să pericliteze existenţa şi respectarea principiilor legale şi constituţionale care impun o conduită unitară, neechivocă tuturor participanţilor la relaţiile fiscal-bugetare. Sunt vizate principiile legislative bugetare şi principiul constituţional al universalităţii drepturilor şi obligaţiilor, consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituţie, întrucât posibilitatea fiecărei persoane de a se conforma obligaţiilor legale şi de a beneficia de drepturile cuvenite este incertă din cauza contrarietăţii legislative create prin norma dedusă controlului de constituţionalitate. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, securitatea juridică este un „concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale“ (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 şi Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2021).
    9. De asemenea, se apreciază că o asemenea reglementare incoerentă, care alterează înţelegerea şi aplicarea legii, este în evidentă discordanţă şi cu prevederile art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, referitoare la integrarea şi corelarea actului normativ în sistemul legislaţiei. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, deşi Legea nr. 24/2000 nu are valoare constituţională, respectarea normelor sale concură la asigurarea unei legislaţii care, având claritatea şi previzibilitatea necesare, respectă principiul securităţii raporturilor juridice, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2021).
    10. Pentru aceste argumente, se solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea legii criticate, care contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală.
    11. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctul lor de vedere.
    12. Guvernul a transmis punctul său de vedere, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 36 din 4 ianuarie 2022, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a sesizării de neconstituţionalitate.
    13. Faţă de criticile de neconstituţionalitate cuprinse în sesizare, Guvernul observă că acestea invocă unele principii cu caracter general, fără a se identifica însă anumite drepturi fundamentale care să fie încălcate prin textul legal atacat.
    14. În acest sens se indică Decizia nr. 588 din 14 iulie 2020, prin care Curtea Constituţională a arătat că pretinsele aspecte de necorelare legislativă nu au relevanţă constituţională în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, în sensul că nu conduc la o lipsă de claritate/precizie/calitate a legii, corelarea putându-se realiza cu uşurinţă pe calea interpretării coroborate a actelor normative invocate. Totodată, prin Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, de pildă, Curtea a reţinut, cu privire la eventuala încălcare a normelor de tehnică legislativă, că, pentru relevanţa constituţională a principiului legalităţii, esenţial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerinţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi ale accesibilităţii normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăţi sau principii de rang constituţional. În această lumină şi cu această circumstanţiere trebuie abordată interpretarea principiului legalităţii în cadrul atribuţiilor Curţii Constituţionale, iar nu ca o verificare a compatibilităţii actelor normative între ele. În plus, se arată că pretinsa neconcordanţă dintre textul legal criticat şi alte acte normative în vigoare nu poate fi analizată de instanţa de contencios constituţional, care, în examinarea constituţionalităţii legilor, are în vedere exclusiv compatibilitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013).
    15. Pentru aceste considerente, se solicită Curţii Constituţionale respingerea, ca neîntemeiată, a sesizării de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi pentru completarea art. 20^2 alin. (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.
    18. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei formulate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5), cu referire la principiul supremaţiei legii şi principiul securităţii raporturilor juridice, în componenta privind claritatea şi previzibilitatea legii, precum şi cele ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalităţii drepturilor şi obligaţiilor.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    19. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate.
    20. Legea supusă controlului a fost adoptată de Senat, în calitate de Cameră de reflecţie, în data de 20 septembrie 2021, şi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, în data de 9 noiembrie 2021, fiind trimisă apoi la promulgare în data de 20 noiembrie 2021. În data de 9 decembrie 2021, Preşedintele României - titular al dreptului de sesizare expres menţionat de art. 146 lit. a) din Constituţie - a formulat prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, cu respectarea termenului de sesizare (respectiv în interiorul termenului de 20 de zile prevăzut de art. 77 din Legea fundamentală pentru promulgarea legii), astfel că se constată îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate necesare pentru legala învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei cereri.

    (2) Fişa legislativă a actului normativ criticat
    21. Iniţiativa legislativă a fost intitulată „Proiect de lege privind unele măsuri de sprijin financiar acordate Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi Comitetului Naţional Paralimpic“ şi aparţine unor deputaţi şi senatori.
    22. Expunerea de motive ce însoţeşte propunerea legislativă prezintă statutul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (denumit în continuare COSR) reglementat de Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, rolul acestuia, precum şi modalităţile legale de finanţare şi modificările legislative intervenite în timp asupra acestora. Una dintre aceste modalităţi o reprezintă sumele alocate de la bugetul de stat, aprobate prin legile bugetare anuale, ca anexă distinctă la bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului (denumit în continuare MTS). Totodată, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, a fost eliminată o importantă sursă de finanţare constând în alocarea unor sume provenind din taxele şi accizele la nivel naţional aplicate pentru ţigarete, ţigări, băuturi alcoolice sau din exploatarea jocurilor de noroc, modalitate de finanţare reglementată până atunci de Legea nr. 69/2000 [art. 70 alin. (1) lit. c)] şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 [art. 13 alin. (3)]. Pe fondul creşterii dificultăţilor financiare astfel apărute, dar şi în considerarea amplorii activităţilor jocurilor de noroc, ale căror taxe aferente se colectează ca venit la bugetul de stat, se arată că este necesară identificarea de surse de finanţare certe ale COSR.
    23. La Camera Deputaţilor, titlul proiectului de lege a fost modificat, din considerente de tehnică legislativă, devenind Legea pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi pentru completarea art. 20^2 alin. (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

    (3) Soluţiile legislative preconizate
    24. Legea examinată prevede, în esenţă, o nouă soluţie legislativă potrivit căreia COSR şi, respectiv, Comitetului Naţional Paralimpic (denumit în continuare CNP) le este alocat un anumit procent din taxele legale stabilite în materia organizării şi exploatării jocurilor de noroc. Astfel, art. I pct. 1 dispune modificarea alin. (3) al art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 în sensul că: „(3) Un procent de 98,8% din taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, taxa de acces prevăzută la alin. (4), precum şi din celelalte taxe prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă se constituie venit la bugetul de stat, iar prin derogare de la dispoziţiile alin. (2) al art. 30 din Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare, republicată, un procent de 1% din aceste taxe se constituie ca venit al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român şi 0,2% ca venit al Comitetului Naţional Paralimpic.“
    25. În prezent, conţinutul normativ al alin. (3) al art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 este cel configurat prin art. 58 pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi prevede următoarele: „(3) Taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, taxa de acces prevăzută la alin. (4), precum şi celelalte taxe prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă constituie venit la bugetul de stat.“
    26. Aceeaşi soluţie legislativă cuprinsă la art. I pct. 1 din legea supusă controlului, însă cu referire doar la COSR, este introdusă, prin art. II din legea examinată, şi în corpul Legii nr. 69/2000, la art. 20^2 alin. (3) lit. b^1).

    (4) Analiza criticilor de neconstituţionalitate
    27. În esenţă, argumentele de neconstituţionalitate formulate susţin ideea că derogarea expresă, prin art. I pct. 1 din legea criticată, de la principiile şi exigenţele alocării resurselor bugetare, cuprinse la art. 30 alin. (2) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 4 iunie 2020, dar şi la art. 8 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, este de natură să diminueze bugetul de stat cu sumele alocate direct către COSR şi, în acelaşi timp, să slăbească încrederea legitimă a cetăţenilor în principiul universalităţii legilor şi al aplicării unitare a principiilor bugetare consacrate pe cale legală, ceea ce echivalează cu afectarea calităţii actului normativ şi a principiului securităţii juridice, garantate de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    28. Pentru a analiza temeinicia susţinerilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea va examina statutul legal al COSR şi, respectiv, al CNP, inclusiv modul acestora de finanţare, precum şi principiile alocării resurselor bugetare prevăzute în legislaţia în vigoare.
    29. Statutul COSR şi al CNP. Comitetul Olimpic Român a fost înfiinţat în anul 1914, însă consacrarea sa legală se regăseşte în art. 43 din cap. VII din forma iniţială a Legii nr. 69/2000, text ce reglementa statutul, rolul şi sursele sale de finanţare. Ulterior, prin Legea nr. 472/2004 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 16 noiembrie 2004, cap. VII a fost abrogat, însă noile prevederi ale art. 20^1 şi 20^2, cuprinse la cap. III al Legii nr. 69/2000, conferă, în esenţă, acelaşi statut Comitetului Olimpic Român (devenit COSR din 2004), astfel: asociaţie de interes naţional care se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate cu prevederile Cartei Olimpice şi ale Legii nr. 69/2000; persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă, nonprofit, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ. COSR deţine competenţa exclusivă pentru reprezentarea ţării la Jocurile Olimpice şi la celelalte programe organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic sau a asociaţiilor olimpice continentale. Totodată, COSR este unicul deţinător pe teritoriul României al drepturilor de folosire a însemnelor şi a tuturor simbolurilor olimpice specificate în statutul propriu, în Carta Olimpică şi în alte documente normative ale mişcării olimpice. Prin Legea nr. 472/2004, COSR a fost eliminat din structurile sportive enumerate expres la art. 21 şi următoarele din Legea nr. 69/2000, însă acesta are, potrivit art. 45 din lege, ca entitate distinctă, aceleaşi drepturi ca structurile sportive în ceea ce priveşte exclusivitatea asupra unor drepturi (de exemplu, asupra imaginii de grup/individuale, de folosinţă asupra siglei/emblemei proprii şi de reclamă, publicitate sau transmisiune radio-tv). Structurile sportive sunt definite ca asociaţii de drept privat sau instituţii de drept public, constituite sau înfiinţate, după caz, în scopul organizării şi administrării unei activităţi sportive şi care au drept obiectiv promovarea uneia sau mai multor discipline sportive, practicarea acestora de către membrii lor şi participarea la activităţile şi competiţiile sportive [art. 22 alin. (1) din Legea nr. 69/2000]. Cu referire la structurile sportive reglementate de lege, COSR este menţionat distinct, alături de organizaţii sportive naţionale (rezultând astfel o asimilare de statut), în partea V din anexa nr. 1 la Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 884/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 14 septembrie 2001.
    30. Printre sursele de finanţare ale COSR prevăzute la art. 20^2 alin. (3) şi art. 75 din Legea nr. 69/2000 sunt enumerate, distinct, sume de la bugetul de stat, pe de o parte, şi, pe de altă parte, o pătrime din sumele realizate potrivit art. 70 alin. (1) lit. c) - text abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi care se referea la un procent de 1% din taxele şi accizele aplicate la nivel naţional pentru ţigarete, ţigări şi băuturi alcoolice. Totodată, art. 69 prevede că structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Român pot beneficia, în condiţiile Legii nr. 69/2000, de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. De asemenea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 90/2018, a fost introdusă, la art. 18^1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 69/2000, posibilitatea finanţării, prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale, a programelor sportive derulate de către COSR pentru înalta performanţă sportivă.
    31. În ceea ce priveşte CNP, acesta a înlocuit, prin efectul Legii nr. 34/2009 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Federaţia sportivă naţională „Sportul pentru persoanele cu handicap“, a cărei constituire viza persoanele cu dizabilităţi, având ca membri persoane fizice şi persoane juridice cu activitate specifică în domeniu. Art. 41 din Legea nr. 69/2000 dispune că „Federaţia sportivă naţională «Sportul pentru toţi» şi Comitetul Naţional Paralimpic beneficiază de drepturile şi de obligaţiile federaţiilor sportive naţionale şi îşi desfăşoară activitatea pe bază de programe naţionale, finanţate prioritar de la Guvern“. Aşadar, CNP este asimilat prin lege cu o federaţie sportivă naţională. Potrivit art. 35 din aceeaşi lege, federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional, constituite distinct pentru fiecare ramură de sport ca persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ. Printre atribuţiile principale ale unor federaţii sportive naţionale se numără elaborarea strategiei naţionale de dezvoltare a ramurii de sport şi controlul aplicării acesteia de către membrii afiliaţi, precum şi organizarea, conducerea, controlul şi supravegherea activităţilor şi competiţiilor sportive oficiale la nivel naţional, în baza statutelor şi a regulamentelor adoptate. De asemenea, federaţiile sportive naţionale asigură reprezentarea României în competiţiile sportive şi în organismele internaţionale la care sunt afiliate. În cuprinsul Legii nr. 69/2000 nu se menţionează o sursă distinctă de finanţare de la bugetul de stat cu referire la CNP, însă, conform art. 41, acesta beneficiază de acelaşi sprijin ca şi federaţiile sportive naţionale, cu diferenţa că programele sale naţionale sunt finanţate prioritar de la Guvern.
    32. În ceea ce priveşte relaţia dintre MTS, pe de o parte, şi COSR şi CNP, pe de altă parte, art. 18 din Legea nr. 69/2000 stabileşte că MTS repartizează bugetul activităţii sportive, elaborează normele generale de folosire a mijloacelor materiale aflate în administrarea sa şi a mijloacelor financiare pentru activitatea sportivă, care provin din alocaţii de la bugetul de stat, şi conlucrează cu cele două entităţi în finanţarea şi derularea programelor privind pregătirea şi participarea sportivilor români la Jocurile Olimpice şi Jocurile Paralimpice, precum şi pentru promovarea valenţelor educative ale olimpismului. MTS exercită supravegherea şi controlul tuturor structurilor sportive. Totodată, cu privire la sumele alocate de la buget către COSR, art. 20^2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 69/2000 precizează că MTS este informat anual cu privire la sumele alocate de la bugetul de stat, inclusiv pentru finanţarea unor posturi, în funcţie de necesităţi, cu încadrarea în cheltuielile de personal alocate în limita bugetului aprobat.
    33. Din examinarea legislaţiei în vigoare cu referire la statutul şi sursele de finanţare ale COSR şi CNP, relevante faţă de criticile formulate în prezenta cauză, Curtea conchide în sensul că atât COSR, cât şi CNP sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, nonprofit, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ, dar care, prin caracterul lor de asociaţii de interes naţional şi încadrându-se în definiţia de „structură sportivă“, beneficiază, prin lege, de sprijin financiar din partea statului.
    34. În continuare, cu privire la alocarea sumelor bugetare, Curtea reţine că art. 30 alin. (2) din Legea responsabilităţii financiar-bugetare nr. 69/2010 prevede că „(2) Prealocarea unor sume bugetare cu destinaţie specială unor ordonatori principali de credite sau unor sectoare nu este permisă. Alocările de fonduri bugetare pentru ordonatori principali de credite sau sectoare pot fi făcute doar prin proiectul anual al bugetului.“
    35. Curtea constată că principiul alocării veniturilor bugetare prin legea anuală a bugetului de stat a fost luat în considerare atât la reglementarea iniţială a Legii nr. 69/2000 [art. 43 alin. (9)], cât şi în redactarea în prezent în vigoare a legii, care, la art. 20^2 alin. (4), prevede că „(4) Nivelul alocaţiilor bugetare, precum şi categoriile de cheltuieli ce urmează a fi finanţate din acestea se aprobă prin legile bugetare anuale“. Totodată, în forma sa iniţială şi până la intervenţia în sens abrogator a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. 75 lit. k) din Legea nr. 69/2000 prevedea ca sursă de finanţare alocarea directă a unui sfert (1/4) din procentul de 1% din taxele şi accizele aplicate la nivel naţional pentru ţigări şi băuturi alcoolice, destinat MTS, conform art. 70 alin. (3) lit. c).
    36. Totodată, art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 dispune în prezent în sensul că toate taxele ce fac obiectul acestei reglementări se constituie venit la bugetul de stat. Este de observat că în perioada 2010-2018 acelaşi text stabilea, în plus, şi că un anumit procent din totalul acestor taxe aferente jocurilor de noroc se aloca, tot anual prin legea bugetului de stat, anumitor ministere sau entităţi, cu precizarea, după caz, a destinaţiei acestor resurse bugetare (de pildă, prin Legea nr. 246/2010 se aloca un total de 5%, din care 1,5% către Fondul cinematografic şi 3,5% pentru Programul naţional de restaurare a monumentelor istorice; prin Legea nr. 124/2015 se aloca un total de 7%, din care 1% Ministerului Culturii pentru Fondul cinematografic şi pentru Programul naţional de restaurare a monumentelor istorice, 2% Ministerului Educaţiei Naţionale, 2% Ministerului Tineretului şi Sportului şi 2% Ministerului Sănătăţii pentru suplimentarea sumelor privind Programul de reabilitare a spitalelor). Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost eliminată această prevedere.
    37. Curtea reţine că, drept urmare a acestor dispoziţii de lege referitoare la alocarea unor sume de la bugetul de stat pentru finanţarea activităţii sportive, legile bugetului de stat au prevăzut, anual, credite bugetare cu destinaţia „Sprijin financiar pentru activitatea COSR“, ordonatorul principal de credite fiind MTS (de exemplu, Legea bugetului de stat pe anul 2017 nr. 6/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Legea bugetului de stat pe anul 2018 nr. 2/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2018, Legea bugetului de stat pe anul 2019 nr. 50/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 15 martie 2019, Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 6 ianuarie 2020 şi Legea bugetului de stat pe anul 2022 nr. 317/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 28 decembrie 2021).
    38. Aşa fiind, cu privire la sursa de finanţare a COSR, Curtea reţine următoarele două aspecte esenţiale în cauză: 1) includerea în legile anuale ale bugetului de stat a unui capitol distinct (credite bugetare), destinat expres sprijinului financiar pentru activitatea COSR, prin grija MTS în calitate de ordonator principal de credite; 2) în perioada 2000-2018, alocarea directă către COSR, prin Legea nr. 69/2000, a unei pătrimi din procentul de 1% din taxele şi accizele aplicate la nivel naţional pentru ţigarete (din 2004), ţigări şi băuturi alcoolice, sume prevăzute de aceeaşi lege ca una dintre sursele MTS pentru finanţarea activităţilor sportive. În plus, acelaşi minister a beneficiat, în perioada 2015-2018, de 2% din taxele aplicate în domeniul organizării şi exploatării jocurilor de noroc, conform art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009.
    39. Faţă de cele mai sus evidenţiate, Curtea constată că sesizarea de neconstituţionalitate, care, în esenţă, critică soluţia legislativă prin care s-a alocat direct, printr-o altă lege decât legea bugetului de stat, un anumit buget către COSR şi CNP, este neîntemeiată.
    40. Într-adevăr, Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010 interzice, la art. 30 alin. (2), prealocarea unor sume bugetare cu destinaţie specială unor ordonatori principali de credite. Legea examinată prevede, însă, o derogare expresă de la textul sus-menţionat, derogare permisă de art. 8 alin. (3), art. 15 şi art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.
    41. Curtea Constituţională a mai analizat, în jurisprudenţa sa, situaţii similare, în care legi derogatorii erau criticate sub aspectul neconstituţionalităţii lor şi a reţinut, în considerarea art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, că o reglementare derogatorie presupune existenţa normativă simultană în fondul activ al legislaţiei a două acte normative primare, respectiv cel cadru şi cel derogatoriu, acesta din urmă „cuprinzând norme diferite faţă de reglementarea-cadru şi aplicându-se cazurilor anume evidenţiate în conţinutul său normativ“ (Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2015, paragraful 46). Rezultă că un text derogatoriu cu aplicare limitată în timp trebuie adoptat după aceeaşi procedură ca textul de la care se derogă din legea de bază (Decizia nr. 449 din 24 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 12 iulie 2021, paragraful 21; Decizia nr. 904 din 28 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1236 din 28 decembrie 2021, paragraful 33).
    42. Curtea reţine că derogarea cuprinsă la art. I pct. 1 din legea criticată, cu referire la modificarea alin. (3) al art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, este una conformă cu exigenţele impuse de art. 63 din Legea nr. 24/2000, în sensul că, pe de o parte, utilizează în mod expres şi fidel formula „prin derogare de la“, iar, pe de altă parte, că ambele acte normative - atât legea criticată, derogatorie, cât şi legea de la care s-a derogat au acelaşi caracter de lege ordinară. Referitor la aplicabilitatea limitată în timp, menţionată mai sus în jurisprudenţa Curţii, aceasta nu se impune în cazul de faţă, întrucât legea criticată nu derogă de la un act normativ cu caracter limitat în timp, aşa cum este legea bugetului de stat, ci de la o lege cu norme prescriptive generale - Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010.
    43. Pe de altă parte, Curtea observă că însuşi art. 8 alin. (2) din Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, invocat în motivarea sesizării, permite, cu titlu de excepţie, alocarea unor venituri bugetare direct unei cheltuieli bugetare anume, dacă este vorba despre donaţii şi sponsorizări care au stabilite destinaţii distincte, astfel: „Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.“
    44. În concluzie, rezultă că tehnica legislativă de derogare de la o altă lege, utilizată prin legea criticată, respectă normele juridice cuprinse în Legea nr. 24/2000, iar derogarea în sine, ca operaţiune tehnico-legislativă de reglementare diferită a unor aspecte legate de alocarea veniturilor bugetare, este permisă chiar de cadrul legislativ incident domeniului alocării resurselor bugetare, respectiv de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
    45. Curtea reţine, prin urmare, că, prin derogarea introdusă în corpul legii ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate, legiuitorul a optat, practic, pentru revenirea la o soluţie normativă anterioară, consacrată în perioada 2000-2018, potrivit căreia, prin Legea nr. 69/2000, COSR îi era alocată direct o anumită cotă din taxele şi accizele aplicate la nivel naţional pentru ţigarete, ţigări şi băuturi alcoolice. Singura diferenţă constă, în cazul de faţă, în schimbarea obiectului supus taxării din urma căreia se realizează venitul, în sensul că acesta vizează taxele aplicate în materia organizării şi exploatării jocurilor de noroc, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, această opţiune a legiuitorului fiind argumentată de amploarea în creştere a activităţilor de organizare a jocurilor de noroc şi de pariuri sportive. Prin urmare, soluţia legislativă de principiu nu este nouă, constituindu-se chiar ca o practică legislativă îndelungată prin care s-a urmărit asigurarea în mod cert a unor sume necesare desfăşurării activităţilor specifice COSR, căruia i se alătură, prin prezenta lege, şi CNP, în condiţiile în care celelalte sume bugetare figurează, anual, în legile bugetare şi sunt alocate MTS, ca ordonator principal de credite.
    46. Aşadar, inclusiv cu privire la Legea bugetului de stat pe anul 2022 nr. 317/2021, Curtea observă că a fost respectat principiul alocării resurselor bugetare prin legea anuală a bugetului. Totodată, Curtea constată că legea ce face obiectul controlului de constituţionalitate, prin care sunt alocate, distinct şi direct, resurse bugetare către COSR şi CNP, a fost iniţiată şi adoptată anterior aprobării Legii nr. 317/2021 (procedura parlamentară de legiferare a legii examinate derulându-se în perioada 17 mai-9 noiembrie 2021, iar Legea nr. 317/2021 a fost adoptată în şedinţa comună din 23 decembrie 2021 a celor două Camere ale Parlamentului, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 28 decembrie 2021), ceea ce denotă intenţia fără echivoc a legiuitorului de a asigura, distinct de legea bugetului, o sursă certă de venituri bugetare pentru realizarea activităţilor specifice COSR şi CNP, în considerarea statutului special al COSR şi CNP de asociaţii de interes naţional în domeniul sportului.
    47. Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile autorului sesizării referitoare la insecuritatea juridică şi afectarea calităţii normative a legii supuse controlului de constituţionalitate, create prin incertitudinea cetăţeanului asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, aflate în disonanţă cu celelalte acte normative în vigoare aplicabile în aceeaşi materie a alocării resurselor bugetare. Conţinutul normativ al legii examinate este clar, predictibil şi precis, derogarea operată fiind legală şi riguros reglementată, astfel că nu pot apărea confuzii în procesul de interpretare şi aplicare a acesteia.
    48. De altfel, în cazul de faţă, nu simplul cetăţean este destinatarul normei juridice şi al actului normativ criticat, ci persoanele juridice competente/autorităţi publice în materia alocării bugetare reglementate şi a raporturilor de drepturi şi obligaţii corelative ce decurg din această lege. În acest sens, cu privire la caracterul previzibil al legii, Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură şi de conţinutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47, sau Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 3 decembrie 2020, paragraful 25, respectiv Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    49. Cât priveşte art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, invocat în argumentarea obiecţiei de neconstituţionalitate, se reţine că acest text consacră principiul universalităţii, în sensul că cetăţenii au vocaţia de a beneficia de toate drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, pe de o parte, şi că aceştia sunt destinatarii prezumtivi ai tuturor obligaţiilor prevăzute de acestea, pe de altă parte. Norma fundamentală reprezintă o garanţie a statului de drept, în care drepturile, libertăţile, dar şi obligaţiile concrete ale cetăţenilor sunt cele consacrate prin Constituţie şi legi, fiind eliminată astfel posibilitatea abuzului instituţional, iar acestea se adresează tuturor în egală măsură, fiind, aşadar, şi o garanţie a principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Legea fundamentală. În prezenta cauză, însă, autorul sesizării nu a precizat felul în care ar fi încălcat principiul universalităţii, mai exact care ar fi dreptul, libertatea sau obligaţia cetăţenească de rang constituţional sau/şi legal afectată prin legea supusă controlului de constituţionalitate, aspect sesizat şi în punctul de vedere al Guvernului, iar Curtea nu poate deduce în mod rezonabil un atare drept încălcat, astfel că şi această critică urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    50. Cât priveşte opţiunea legiuitorului de a reglementa, prin derogare, alocarea directă a unor venituri bugetare în sprijinul COSR şi CNP printr-o lege distinctă, care modifică şi completează actul normativ în vigoare în materia organizării şi exploatării jocurilor de noroc, precum şi Legea educaţiei fizice şi sportului, Curtea nu are competenţa de a se pronunţa, având în vedere marja largă de apreciere în materia fiscal-bugetară pe care Parlamentul, în calitate de autoritate suverană de reglementare, o deţine. Distinct, însă, Curtea observă că cele două structuri sportive naţionale - COSR şi CNP - se disting dintre toate celelalte structuri sportive şi, totodată, dintre alte asociaţii sau fundaţii persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, prin statutul şi rolul stabilite prin lege, aşa cum s-a arătat mai sus. De altfel, potrivit art. 46 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, veniturile acestora provin şi din „resurse obţinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale“. Pe de altă parte, potrivit art. 85 din aceeaşi ordonanţă a Guvernului, persoanele juridice de utilitate publică - asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel - înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidenţa ordonanţei menţionate, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înfiinţării şi funcţionării lor. În acest sens, se constată că atât COSR, cât şi CNP beneficiază de un statut special în rândul asociaţiilor şi fundaţiilor, fiind organizaţii naţionale, înfiinţate prin Legea nr. 69/2000, cu statut de asociaţie - persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, astfel că legiuitorul are deplina opţiune asupra modalităţii de acordare a unui sprijin financiar de la bugetul de stat, în limitele permise de alte legi incidente şi de Constituţie.
    51. În plus, Curtea reţine că, ulterior formulării prezentei sesizări, a fost publicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 14 ianuarie 2022, Legea nr. 23/2022 pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, care reglementează, cu privire la federaţiile sportive naţionale care primesc finanţare de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Sportului, o serie de obligaţii în domeniul transparenţei publice (precum şi sancţiuni corespunzătoare), astfel: a) să deţină o pagină proprie de internet; b) să permită vizualizarea, pe pagina proprie de internet, a statutului federaţiei, precum şi a altor acte constitutive, dacă este cazul; c) să publice pe pagina proprie de internet şi să actualizeze, atunci când intervin modificări, structura organizatorică, numele şi prenumele persoanelor din conducerea federaţiei, bugetul anual al federaţiei, programele şi strategiile proprii, regulamentele, lista cluburilor sportive afiliate, numărul sportivilor legitimaţi pe categorii de vârstă, numărul antrenorilor şi instructorilor pe ramură sportivă, calendarul competiţional naţional şi internaţional, precum şi alte materiale de interes public. Or, anumite aspecte legate de lipsa transparenţei execuţiei bugetare la nivelul COSR au fost semnalate în cuprinsul avizului Consiliului Economic şi Social de către reprezentanţii asociaţiilor şi fundaţiilor neguvernamentale ale societăţii civile, aviz solicitat în cadrul procedurii parlamentare de avizare a propunerii legislative privind unele măsuri de sprijin financiar acordate COSR. Prin adoptarea Legii nr. 23/2022, legiuitorul a reglementat cu celeritate măsuri în sensul asigurării transparenţei execuţiei bugetare, exigenţă impusă de principiul publicităţii specific sistemului bugetar.
    52. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi pentru completarea art. 20^2 alin. (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 15 din 19 ianuarie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"