Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, excepţie ridicată de Gálfi Árpád în Dosarul nr. 1.182/268/2019 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.350D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale reprezintă dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Or, prin textul de lege criticat sunt instituite reguli privind arborarea drapelelor altor state pe teritoriul României. De asemenea, arată că excepţia a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea respingând-o ca neîntemeiată prin Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.182/268/2019, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. Excepţia a fost ridicată de Gálfi Árpád întro cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. f) şi g) din Normele privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2001. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, pe de o parte, restrângerea dreptului de a arbora drapelele altor state nu este motivată în niciun fel prin Legea nr. 75/1994, iar, pe de altă parte, în mod evident, arborarea drapelului unei ţări nu periclitează siguranţa naţională, ordinea publică, sănătatea etc. Astfel, niciuna dintre cauzele enumerate de art. 53 din Constituţie nu este incidentă în acest caz, motiv pentru care prevederile legale criticate sunt neconstituţionale. 6. Autorul excepţiei mai susţine că, în nenumărate cazuri, un drapel nu este numai simbolul unui stat, ci şi al unei naţiuni, cum este şi drapelul albastru-galben-roşu, care este folosit ca simbol propriu şi de către comunităţile româneşti de peste hotare. Situaţia este identică şi în cazul drapelelor folosite ca simbol propriu de către minorităţile naţionale care trăiesc în România, astfel că art. 7 din Legea nr. 75/1994 restrânge nu numai dreptul de arborare a drapelelor altor state, ci şi dreptul de a folosi simbolurile minorităţilor naţionale care trăiesc în România. 7. În opinia autorului excepţiei, modul general de formulare a art. 7 din Legea nr. 75/1994 se află în contradicţie şi cu art. 16 din Constituţie, de vreme ce, în prezent, mulţi cetăţeni români, care au două sau chiar mai multe cetăţenii, adică au o relaţie aparte cu mai multe state, sunt discriminaţi faţă de acei cetăţeni care au doar cetăţenia română. Dacă un cetăţean român are posibilitatea să-şi afirme identitatea prin arborarea drapelului României pe casa sa, un cetăţean român care are şi alte cetăţenii nu are aceeaşi posibilitate, şi, prin urmare, principiul constituţional al egalităţii este afectat. 8. Autorul excepţiei susţine, de asemenea, că prevederile legale criticate sunt în contradicţie şi cu art. 6 din Constituţie privind dreptul la identitate, deoarece printre elementele identităţii naţionale se regăsesc şi simbolurile naţionale, adică drapelul, stema şi imnul. Prin urmare, arborarea drapelului ţării-mamă de către cetăţenii români care aparţin unei minorităţi naţionale înseamnă exprimarea identităţii etnice a acelei minorităţi, drept garantat de Constituţie. Art. 6 din Constituţie este transpunerea în Legea fundamentală a art. 5 din Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, de unde rezultă că în cauză sunt relevante şi devin incidente şi prevederile art. 11 din Constituţie, potrivit căruia statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Această obligaţie asumată de statul român presupune în cazul de faţă eliminarea restricţiilor cu privire la arborarea drapelelor altor state, restricţii care sunt în contradicţie atât cu prevederile Convenţiei-cadru, cât şi cu cele ale art. 6 din Constituţie. Se arată că aceste restricţii nu au nicio legătură cu: siguranţa publică, de vreme ce arborarea unui drapel nu o poate periclita; protecţia ordinii publice, deoarece unde sunt arborate două drapele, un al treilea nu va afecta ordinea; protecţia sănătăţii, deoarece dacă drapelul României nu periclitează sănătatea cuiva, atunci nici drapelul unui alt stat nu prezintă acest risc; protecţia moralei publice, pentru că nu există stat care să aibă un drapel naţional care ar încălca în vreun fel regulile moralei, protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. 9. Judecătoria Odorheiu Secuiesc apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 26 august 1994. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autorului excepţiei Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994, urmând a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi de lege, având următorul cuprins: „Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi.“ 14. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 6 privind dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994 au mai fost supuse controlului din perspectiva unor critici similare celor din prezenta cauză. Prin Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 27 martie 2020, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că textul de lege criticat stabileşte posibilitatea arborării drapelului altor state pe teritoriul României, instituind, în acelaşi timp, condiţiile în care aceasta poate avea loc. Astfel, potrivit textului de lege supus controlului de constituţionalitate, drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor legii. O asemenea reglementare dă expresie dispoziţiilor art. 12 din Constituţie care califică drapelul României, ziua naţională, imnul naţional, stema ţării şi sigiliul statului drept simboluri ale statului român naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Drapelul reprezintă, aşadar, un însemn al statului, în ansamblu său, şi, deopotrivă, al tuturor elementelor sale constitutive. 16. Având în vedere considerentele anterior evocate, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, prin prisma unei pretinse discriminări între cetăţeni în privinţa recunoaşterii dreptului de a arbora pe teritoriul României drapelele statelor ai căror cetăţeni sunt. Susţinerea autorului excepţiei în sensul că cetăţenii români deţinători şi ai altei cetăţenii ar fi discriminaţi prin imposibilitatea de a arbora drapelul statului a cărui cetăţenie o deţin concomitent cu cetăţenia română nu are fundament în realitatea juridică. Astfel, regula arborării drapelului României împreună cu drapelele altor state, în situaţiile prevăzute de lege, vizează toţi cetăţenii români, indiferent că este vorba de cetăţeni români cu unică sau dublă cetăţenie şi indiferent de naţionalitatea acestora, de vreme ce, potrivit art. 4 alin. (2) din Constituţie „România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi“, fără privilegii şi fără discriminări. 17. Referitor la invocarea art. 53 din Constituţie, Curtea a observat că domeniul de aplicare a acestor dispoziţii este circumscris exclusiv restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 503 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 17 ianuarie 2005, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 65 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011). Or, posibilitatea de a arbora drapelele altor state pe teritoriul României nu face parte din categoria drepturilor fundamentale vizate de dispoziţiile art. 53 din Constituţie şi, prin urmare, invocarea acestora nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la identitate, prevăzut de art. 6 din Constituţie şi de art. 5 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată prin Legea nr. 33/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995, invocată prin prisma art. 11 din Constituţie, Curtea observă că, din punctul de vedere al conţinutului reglementării, dreptul la identitate presupune dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase. În acelaşi sens, dispoziţiile art. 5 din Convenţia-cadru stabilesc că: „Părţile se angajează să promoveze condiţiile de natură să permită persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura, precum şi să-şi păstreze elementele esenţiale ale identităţii lor, respectiv religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul lor cultural.“ Or, prevederile legale criticate stabilesc reguli privind arborarea drapelelor statelor străine pe teritoriul României, fără a interfera, sub aspectul conţinutului, cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate. 19. În plus, Curtea observă că art. 23^1 din normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 decembrie 2001, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 223 din 7 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 15 martie 2002, acordă minorităţilor etnice - constituite în organizaţii, uniuni sau asociaţii la nivel naţional - posibilitatea de a „folosi la acţiunile specifice şi însemnele proprii“. 20. În fine, aspectele privind interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, fiind de resortul instanţei judecătoreşti. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate^1 de voturi, ^1 A se vedea opinia separată formulată la Decizia nr. 819 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 27 martie 2020. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gálfi Árpád în Dosarul nr. 1.182/268/2019 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi constată că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
