Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Silvia Ioana Pulpă în Dosarul nr. 984/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.127D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 984/117/2018, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Silvia Ioana Pulpă într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei decizii prin care s-a stabilit cuantumul indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că există o discriminare vădită între naşterile singulare şi cele multiple, favorizate fiind cele singulare. Discriminarea devine şi mai vizibilă şi evidentă în cazul în care se compară veniturile unei familii care adoptă doi copii, caz în care se vor acorda două indemnizaţii în acelaşi cuantum, cu veniturile unei familii cu copii gemeni, caz în care se va acorda o indemnizaţie şi un supliment. Mai mult, indemnizaţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt destinate creşterii şi educării copiilor, reprezentând un drept care se raportează la interesul superior al acestora, deci al fiecăruia dintre copiii născuţi din sarcini gemelare sau multiple. Neacordarea unui cuantum egal al indemnizaţiei pentru creşterea copilului creează un dezechilibru financiar în cadrul familiei şi lipsuri în creşterea şi educaţia copilului, deoarece beneficiarul final al acestei indemnizaţii este însuşi copilul. 6. Se afirmă că scopul declarat de legiuitor la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu se poate atinge decât în situaţia în care fiecare dintre copiii rezultaţi dintr-o sarcină gemelară sau multiplă beneficiază de aceleaşi drepturi precum copilul rezultat dintr-o sarcină singulară. Aşa cum se menţionează în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, actul normativ are ca scop îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, precum şi stimularea creşterii natalităţii şi diminuarea fenomenului de abandon al copiilor, iar la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 s-a dorit numai diminuarea cuantumului indemnizaţiei cu 15%, scopul a rămas acelaşi, fără să se dorească crearea unei situaţii defavorabile în cazul naşterilor de copii gemeni (multipli). În acest context, scopul declarat de legiuitor la adoptarea vechiului act normativ, păstrat şi la adoptarea noului act normativ, este acela că beneficiarul final al acestei forme de protecţie socială este copilul, astfel încât eventualele inechităţi decurgând dintr-o interpretare formală sau literală a textului reglementator trebuie analizate în raport cu acesta, ca titular de drepturi. Aşadar, prin acordarea de indemnizaţii inegale, indiferent de numărul de copii rezultaţi dintr-o singură naştere, se creează o discriminare nejustificată între copiii născuţi şi copiii adoptaţi sau aflaţi în una dintre celelalte situaţii, şi anume daţi în plasament ori sub tutelă. 7. În consecinţă, indemnizaţia prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, şi nu a părinţilor, tutorilor, adoptatorilor etc. Astfel, pentru persoanele care au adoptat copilul sau cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copii în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist, precum şi a persoanelor care au fost numite tutore, acordarea indemnizaţiei lunare este raportată la numărul copiilor, fiind prevăzută astfel o indemnizaţie separată pentru fiecare dintre aceştia, criteriul determinant fiind numărul copiilor, şi nu sarcina. 8. Având în vedere faptul că persoanele care au naşteri singulare succesive, şi indirect copiii rezultaţi în urma acestor naşteri, vor beneficia de un cuantum egal al indemnizaţiei necesar în creşterea şi educarea copilului, iar persoanele care au naşteri gemelare sau multiple, şi indirect copiii rezultaţi din aceste naşteri, vor beneficia de un cuantum diferit al indemnizaţiei, se încalcă art. 16 din Constituţie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, prin art. 5, creează o discriminare între nou-născuţii din aceeaşi sarcină şi nou-născuţii din sarcini succesive şi, totodată, între copii născuţi din aceeaşi sarcină, întrucât nevoile a doi copii gemeni sunt exact aceleaşi ca ale unor copii născuţi succesiv, luaţi în plasament sau adopţie, aşa încât nu se justifică, din punct de vedere material, îngreunarea condiţiilor de trai ale unei familii cu copii gemeni (multipli). 9. În final, se afirmă că este greşită jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, întrucât indemnizaţia se acordă în scopul creşterii şi educării copilului, care este beneficiarul acesteia. 10. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază nu există nicio discriminare între veniturile unei familii care adoptă doi copii şi veniturile unei familii cu doi copii gemeni, având în vedere prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (2) se majorează cu suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.“ 15. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară. Cuantumul indemnizaţiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei. 17. Curtea reţine că prevederile legale criticate reglementează majorarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor cu suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere. Potrivit art. 33^1 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei. 18. Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, criticată prin prezenta excepţie, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare. Prin Decizia nr. 690 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.214 din 11 decembrie 2020, Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, şi Decizia nr. 171 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, stabilind conformitatea prevederilor legale criticate cu dispoziţiile Legii fundamentale. 19. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu o măsură de protecţie a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situaţia scăderii cuantumului pentru al doilea şi/sau următorii copii născuţi din sarcini multiple în aceeaşi familie. Nu se poate acorda deci o altă indemnizaţie pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizaţia se acordă raportat la naştere, iar nu la numărul de copii rezultaţi din aceasta. Totodată, în Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, instanţa de contencios constituţional a statuat că apare ca firească acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creşterea copilului, de care persoana îndreptăţită beneficiază în condiţiile ordonanţei de urgenţă. 20. Cu privire la natura indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, în jurisprudenţa sa constantă, de exemplu, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, sau prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a statuat că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, nefiind nominalizat expres în Constituţie, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat în virtutea rolului de stat social. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 597 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 186 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1122 din 23 noiembrie 2020, paragraful 44, Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, paragraful 47, şi Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, paragraful 18). Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine. 21. Din analiza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, Curtea a reţinut că scopul adoptării actului normativ a fost acela de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015, precitată, paragraful 16, şi Decizia nr. 690 din 6 octombrie 2020, precitată, paragraful 27). 22. Curtea reţine că, din coroborarea prevederilor art. 2 alin. (1), ale art. 8 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, rezultă concluzia potrivit căreia indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor nu este instituită în favoarea copilului. Astfel, potrivit art. 8, de indemnizaţie beneficiază oricare dintre părinţii fireşti ai copilului, dacă îndeplineşte condiţiile de acordare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii săi, precum şi persoana care a fost numită tutore, şi dacă formulează cerere însoţită de înscrisurile prevăzute de art. 13. Din art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 rezultă că pot beneficia de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. 23. Aşadar, dacă indemnizaţia ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiţia ca anterior datei naşterii acestuia persoana să fi realizat timp de cel puţin 12 luni venituri nu mai era inserată în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, ci s-ar fi dispus plata acesteia pentru fiecare copil, indiferent dacă persoana a realizat sau nu venituri supuse impozitului pe venit. 24. Faţă de susţinerea privind pretinsa discriminare între copii, Curtea a constatat faptul că, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului, dându-se, astfel, relevanţă dispoziţiilor constituţionale ale art. 49. 25. În subsidiar, Curtea a apreciat că aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituţionalităţii legii, ci de politică legislativă. Legiuitorul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Aşa fiind, Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, ţinând seama de realităţile social-economice şi demografice ale ţării, este singurul îndreptăţit să stabilească acordarea unui alt cuantum în cazul indemnizaţiei lunare. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor enunţate anterior îşi păstrează, în mod corespunzător, valabilitatea în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Silvia Ioana Pulpă în Dosarul nr. 984/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data 4 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
